ABCES PERIAMIGDALIAN – definitie

Abces periamigdalian  – reprezinta o forma comuna de infectie localizata la nivelul regiunii cervicale si care cuprinde intreaga zona adiacenta amigdalelor, debutand in straturile superficiale si care prinde succesiv in tesutul subiacent, puroiul fiind localizat intre capsula amigdaliana si pilierul faringian lateral. Acest tip de abces apare de cele mai multe ori ca o complicatie a faringo-amigdalitei, bacteriile incrimate fiind aceleasi care o declanseaza, si anume streptococul beta hemolitic de grup A. de obicei, acesta determina inflamarea unilaterala a amigdalelor si a tesutului periamigdalian si creeaza un mediu infectios propice dezvoltarii bacteriilor anaerobe. Abcesul determina aparitia durerii locale, a edemului si tumefactiei zonei, iar daca acestea sunt intense poate duce chiar la disfagie, odinofagie, dispnee si dificultati in vorbire.

Articolul precedentABCES RETROFARINGIAN – definitie
Articolul următorABDOMEN – definitie