ABDUCENS – definitie

Nervul abducens (al VI-lea nerv cranian) asigura inervatia motorie a muschiului drept lateral, responsabil de miscarea de abductie a globului ocular. Isi are originea aparenta in santul bulbopontin si originea reala in nucleul motor al nervului abducens din puntea lui Varolio (etaj al trunchiului cerebral). Paralizia acestui nerv este cea mai frecventa deoarece este cel mai vulnerabil nerv datorita faptului ca are cel mai lung traiect subarhnoidian si este sic el mai subtire nerv cranian. In urma paraliziei muschiului inervat de nervul abducens apare un strabism convergent cu diplopie omonima si cu limitarea miscarilor globului ocular spre in afara.

Articolul precedentABDOMINOPLASTIE – definitie
Articolul următorABERATIE – definitie