Acid alendronic Aurobindo 70 mg comprimate

34

Detalii Acid alendronic Aurobindo 70 mg comprimate

Medicament cu pret maximal stabilit de Ministerul Sanatatii

LISTA DE COMPENSARE
B+C2 – În funcție de ambalaj.

P6L – Medicamente eliberate cu prescriptie medicala care se retine de catre farmacie, dar se poate reinnoi (prescriptia medicala poate fi folosita timp de sase luni din momentul eliberarii)

Protocoale terapeutice: M003M
DCI: ACIDUM ALENDRONICUM; ACIDUM RISEDRONICUM; ACIDUM ZOLENDRONICUM; COMBINAŢII (ACIDUM ALENDRONICUM + COLECALCIFEROLUM)*)

Denumirea comerciala: Acid alendronic Aurobindo 70 mg comprimate
Denumirea comuna internationala: ACIDUM ALENDRONICUM
Forma farmaceutica: comprimate
Bucati: 4 comprimate
Doza (concentratia): 70mg
Forma de prezentare: CUTIE CU BLIST. OPA -AL-PVC/AL X 4 COMPR.
Firma: AUROBINDO PHARMA (MALTA) LIMITED
Tara: MALTA

Cod ATC: M05BA04
M – sistemul muscular-scheletic
M05 – medicamente pentru tratamentul afectiunilor osoase
M05BA – biofosfati

Vezi medicamente care contin aceeasi substanta activa:

 

Acidul alendronic apartine unui grup de medicamente denumite “bifosfonati”. Acidul alendronic previne pierderea de substanta osoasa care apare la barbati, la femeile aflate in perioada de postmenopauza si la pacientele tratate cu corticosteroizi, cum sunt prednisolon si metilprednisolon. De asemenea, s-a demonstrat faptul ca acidul alendronic ajuta la reconstituirea masei osoase si face oasele mai putin vulnerabile la fracturi, in cazul femeilor aflate in perioada de postmenopauza si barbatilor cu osteoporoza.

Indicații

Tratamentul osteoporozei la femeile în postmenopauză.

Acidul alendronic reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.

Acid alendronic Aurobindo este utilizat pentru:
– tratamentul osteoporozei in postmenopauza
– tratamentul osteoporozei la barbati
– prevenirea osteoporozei la femeile aflate in perioada de postmenopauza tratate cu medicamente numite corticosteroizi, dar care nu utilizeaza estrogeni.

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza reprezinta subtierea si fragilizarea oaselor. Aceasta este frecventa la femei dupa menopauza.

Osteoporoza poate sa apara si la barbati. De asemenea, corticosteroizii pot cauza pierderea masei osoase si osteoporoza, atat la barbati, cat si la femei. In stadiul incipient, osteoporoza nu produce, de regula, simptome. Daca nu este tratata, poate duce la fracturi ale oaselor. Desi, de regula, fracturile produc dureri, fracturile vertebrelor pot ramane neobservate pana in momentul in care determina scadere in inaltime.

Fracturile oaselor pot sa se produca in timpul activitatii obisnuite, de zi cu zi, cum este ridicarea unei greutati sau ca urmare a unor traumatisme usoare, care in mod normal nu determina aparitia unei fracturi pe un os normal. Fracturile oaselor se produc, de regula, la nivelul soldului, coloanei vertebrale sau pumnului si pot cauza nu numai durere, dar si probleme semnificative cum este postura aplecata (sau ??scocoasa”).

Osteoporoza la femeile aflate in perioada de postmenopauza

Menopauza apare adesea la femei la cativa ani dupa menopauza; menopauza apare atunci cand ovarele nu mai produc hormonul feminin, estrogen, sau atunci cand ovarele sunt indepartate (de exemplu, ovarele pot fi indepartate in cadrul interventiei chirurgicale de histerectomie). Cu cat menopauza debuteaza mai devreme, cu atat riscul de osteoporoza este mai mare.

Osteoporoza severa la barbati

Osteoporoza poate sa apara si la barbati, din cauze multiple, incluzand imbatranirea si/sau o concentratie scazuta de hormon masculin, testosteron. In toate cazurile, osul se distruge mai repede decat se formeaza, astfel incat apare pierderea de substanta osoasa si oasele devin mai fragile. Prin urmare, pentru un schelet sanatos, este importanta mentinerea masei osoase si prevenirea pierderii suplimentare de masa osoasa.

Osteoporoza determinata de medicamente din grupul corticosteroizi (de exemplu prednison) la femeile care nu sunt tratate cu estrogen
Sub influenta corticosteroizilor, tesutul osos este eliminat mai repede decat se formeaza, astfel incat se produce pierderea masei osoase si oasele devin mai fragile. Prin urmare, mentinerea masei osoase si prevenirea pierderii suplimentare de masa osoasa sunt importante pentru a mentine scheletul sanatos. Daca medicul dumneavoastra va prescrie corticosteroizi, trebuie sa utilizati aceste medicamente conform recomandarilor.

Cum poate fi tratata sau prevenita osteoporoza?

Este important de retinut faptul ca daca aveti deja osteoporoza, aceasta poate fi tratata si niciodata nu este prea tarziu pentru a incepe tratamentul. Acidul alendronic nu numai ca previne pierderea substantei osoase, dar si ajuta la refacerea tesutului osos pierdut si reduce riscul de fracturare al oaselor de la nivelul coloanei vertebrale si soldului. In plus fata de tratamentul cu Acid alendronic Aurobindo, este posibil ca medicul dumneavoastra sa va recomande unele schimbari in stilul de viata, care va pot ajuta in tratamentul bolii dumneavoastra. Acestea sunt:
Oprirea fumatului: fumatul pare sa creasca viteza pierderii masei osoase si, ca urmare, poate sa va creasca riscul de fracturi osoase.
Exercitii fizice: ca si muschii, oasele au nevoie de exercitii fizice pentru a se mentine puternice si sanatoase. Discutati cu medicul dumneavoastra inainte de a incepe orice program de exercitii fizice.
Alimentatie echilibrata: medicul dumneavoastra va poate da sfaturi cu privire la alimentatie sau daca ar trebui sa utilizati suplimentele alimentare.

Contraindicații

  • Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.
  • Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.
  • Hipersensibilitate la alendronat sau la oricare dintre excipienţi.
  • Hipocalcemie.A se vedea, de asemenea, pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”.

Atenționări

Alendronatul poate cauza iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv. Deoarece există un potenţial de agravare a bolii preexistente, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când se administrează alendronat la pacienţii cu tulburări active la nivelul tractului gastrointestinal superior, cum sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, duodenita, ulcerele sau la cei cu antecedente recente (în cursul anului precedent) de afecţiuni gastrointestinale majore cum sunt ulcerul gastroduodenal sau cu sângerări gastrointestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastrointestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacienţii diagnosticaţi cu esofag Barrett, medicii trebuie să ia în considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale alendronatului, pentru fiecare pacient în parte.

La pacienţii trataţi cu alendronat au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi necesitând spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate de strictură esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care semnalează o posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să întrerupă tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea pirozisului preexistent.

Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect comprimatul care conţine alendronat şi/sau care continuă tratamentul cu alendronat după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se ofere toate recomandările cu privire la modul de administrare, iar acestea să fie înţelese de către pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie informaţi că nerespectarea acestor recomandări poate să crească riscul de tulburări esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau cu infecţii locale (incluzând osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu cancer la care se administrează scheme terapeutice care au inclus, în principal, bifosfonaţi administraţi intravenos. Mulţi dintre aceşti pacienţi erau trataţi şi cu chimioterapie şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată şi la pacienţii cu osteoporoză care utilizează bifosfonaţi pe cale orală.

Următorii factori de risc trebuie luaţi în considerare atunci când se evaluează riscul individual de a dezvolta osteonecroză de maxilar:

  • de exemplu, potenţa bifosfonaţilor (cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (vezi mai sus) şi doza cumulativă la pacienţii cu cancer.
  • factorii de risc asociaţi includ cancerul, chimioterapia, radioterapia, utilizarea de corticosteroizi, fumatul,
  • antecedente de boli dentare, inclusiv igienă orală necorespunzătoare, boală parodontală, traumatisme dentare, proceduri dentare invazive, proteze dentare fixate necorespunzător.

La pacienţii cu probleme dentare, înainte de administrarea orală de bifosfonaţi , trebuie avută în vedere o examinare dentară, cu prevenţie stomatologică adecvată.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posibil, procedurile stomatologice invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu sunt disponibile date care să indice dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză de maxilar. Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze tratamentul pentru fiecare pacient în parte, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să menţină o igienă orală corespunzătoare, să facă controale dentare periodice şi să raporteze orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară, durere dentară sau inflamaţie.

Fracturi femurale atipiceÎn timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul

mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar ca urmare a unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspectează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi, pe baza aprecierii raportului risc/beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În experienţa după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi pct. 4.8). Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi la mai multe luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea pacienţilor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. La o parte dintre pacienţi simptomele au reapărut la reluarea tratamentului cu acelaşi medicament sau cu alt bifosfonat.

În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori reacții cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens Johnson și necroliză epidermică toxică.

Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este mai mică de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Trebuie avute în vedere cauzele osteoporozei, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea.

Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3).

De asemenea, alte tulburări ale metabolismului mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi hipoparatiroidismul) trebuie tratate în mod eficace. La pacienţii cu aceste tulburări, în timpul tratamentului cu acid alendronic trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.

Din cauza efectelor pozitive ale alendronatului în creşterea mineralizării osoase, poate să apară scăderea calcemiei şi a fosfatemiei, în special la pacienţii care utilizează corticosteroizi, la care absorbţia calciului poate fi redusă. Aceste scăderi sunt, de regulă, mici şi asimptomatice. Cu toate acestea, s-au raportat cazuri rare de hipocalcemie simptomatică, care ocazional a fost severă şi care a apărut adesea la pacienţi cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi malabsorbţie de calciu). Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în special la pacienţii la care se administrează corticosteroizi.

Interacțiuni

Dacă sunt administrate în acelaşi timp, este posibil ca alimentele şi băuturile (inclusiv apa minerală), suplimentele de calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală să influenţeze absorbţia alendronatului. Ca urmare, înainte de a utiliza orice alt medicament cu administrare orală, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după administrarea alendronatului (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Nu se anticipează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică. La un număr de paciente incluse în studiile clinice s-au administrat estrogeni (intravaginal, transdermic sau oral), în timp ce

utilizau alendronat. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării concomitente.

Deoarece utilizarea AINS se asociază cu iritaţie gastrointestinală, este necesară prudenţă în timpul utilizării concomitente cu alendronat.

Deşi nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile, în studiile clinice alendronatul a fost utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovada unor interacţiuni care să determine reacţii adverse.

Sarcina

Utilizarea în timpul sarcinii

Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Nu există date suficiente cu privire la utilizarea alendronatului la gravide. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau dezvoltării postnatale. La şobolani, administrarea de alendronat în timpul gestaţiei a provocat distocie, corelată cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în timpul alăptării

Nu se cunoaşte dacă alendronatul se elimină în laptele uman. Alendronatul nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

Conducere vehicule sau utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, anumite reacţii adverse care au fost raportate în cazul acidului alendronic pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile individuale la acidul alendronic pot varia (vezi pct. 4.8).

Reacții adverse

Într-un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilurile generale de siguranţă pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 70 mg o dată pe zi (n = 519) şi pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.

În două studii clinice cu durata de trei ani, având un protocol practic identic, care au inclus femei aflate în perioada de postmenopauză (alendronat 10 mg: n = 196, placebo: n = 397), profilurile generale de siguranţă pentru administrarea dozei de alendronat de 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.

Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabile sau în mod clar asociate administrării medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut cu o frecvenţă ≥ 1%, fie în grupul de tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu alendronat 10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo în cadrul studiilor cu durata de trei ani.

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani

Acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână

(n = 519); %

Acid alendronic 10 mg pe zi

(n = 370); %

Acid alendronic 10 mg pe zi

(n = 196); %

Placebo

(n = 397); %

Tulburări gastrointestinale

Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8

Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5
Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3
Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0
Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8
Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8
Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8
Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0
Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5
Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3
Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0
Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0.0
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjuncti Dureri musculo- scheletice (osoase, musculare sau articulare) 2,9 3,2 4,1 2,5
Crampe musculare 0,2 1,1 0,0 1,0
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse:

[Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000, inclusiv cazurile izolate)]

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând urticarie şi angioedem
Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni predispozante.§
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţealㆠMai puţin frecvente: disgeuzie†
Tulburări oculare Mai puţin frecvente: inflamaţie oculară (uveită, sclerită, episclerită)
Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: vertij
Tulburări gastrointestinale Frecvente: dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă.
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*, eroziuni esofagiene*, melenㆠRare: stricturi esofagiene*, ulceraţii orofaringiene*, tulburări la nivelul tractului gastrointestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii)§
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: alopecie†, prurit† Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, eritem. Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate, reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroză epidermică toxică‡
Tulburări musculo-scheletice ale ţesutului conjunctiv şi osoase Foarte frecvente: dureri musculo-scheletice (osoase, musculare sau articulare) care sunt uneori severe†§ Frecvente: tumefiere a articulaţiilor† Rare: osteonecroză de maxilar‡§, fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: astenie†, edeme periferice† Mai puţin frecvente: simptome tranzitorii, ca în faza de răspuns acut (mialgie, stare generală de rău şi rareori febră), asociate în mod caracteristic cu iniţierea tratamentului.

§ Vezi pct. 4.4.

† Incidenţa în studiile clinice a fost similară între grupul de tratament şi grupul la care s-a administrat placebo.

* Vezi pct. 4.2 şi 4.4.

‡Această reacţie adversă a fost identificată prin supravegherea după punerea pe piaţă. Frecvenţa „rare” a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante.

┴ identificate în experiența după punerea pe piață.

Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. .

Supradoze

Hipocalcemia, hipofosfatemia şi evenimentele adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior cum sunt dispepsie, pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer, pot apărea ca urmare a supradozajului pe cale orală.

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Pentru a lega alendronatul trebuie administrat lapte sau antiacide. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu trebuie indusă emeza, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA04.

Substanţa activă din compoziţia Acid Alendronic Aurobindo 70 mg comprimate, acidul alendronic, este un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă de către osteoclaste, fără a avea efect direct asupra formării osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a acidului alendronic la nivelul situs- urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastelor este inhibată, dar formarea sau legarea osteoclastelor nu este influenţată. Ţesutul osos format în timpul tratamentului cu acid alendronic are calitate normală.

Tratamentul osteoporozei în postmenopauză

Osteoporoza este definită ca DMO la nivelul coloanei vertebrale sau şoldului cu 2,5 DS sub valoarea medie la populaţia tânără normală sau ca o fractură de fragilitate anterioară, indiferent de valoarea DMO.Echivalenţa terapeutică a unei doze de acid alendronic 70 mg administrată o dată pe săptămână (n = 519) şi a unei doze de acid alendronic 10 mg administrată zilnic (n = 370) a fost demonstrată într-un studiu multicentric cu durata de un an, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză.

Creşterile medii faţă de valoarea iniţială a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare la un an au fost de 5,1% (IÎ 95%: 4,8, 5,4%) în grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână şi de 5,4% (IÎ 95%: 5,0, 5,8%) în grupul de tratament cu doza de 10 mg administrată zilnic. Creşterile medii ale DMO au fost de 2,3% şi 2,9% la nivelul colului femural şi de 2,9% şi 3,1% la nivelul întregului şold în grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână, respectiv în grupul de tratament cu doza de 10 mg administrată zilnic. În ceea ce priveşte creşterile DMO la nivelul altor zone ale scheletului rezultatele din cele două grupe de tratament au fost, de asemenea, similare.

Efectele acidului alendronic asupra masei osoase şi a incidenţei fracturilor la femeile aflate în perioada de postmenopauză au fost evaluate în două studii iniţiale privind evaluarea eficacităţii, având un protocol identic (n = 994), precum şi în studiul Fracture Intervention (FIT: n = 6459).

În studiile iniţiale privind evaluarea eficacităţii, creşterile medii ale densităţii minerale osoase (DMO) în cazul administrării dozei de acid alendronic 10 mg pe zi, comparativ cu placebo, după trei ani de tratament, au fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la nivelul coloanei vertebrale, colului femural, respectiv trohanterului. DMO la nivelul corpului ca întreg a crescut, de asemenea, semnificativ. Comparativ cu placebo, în grupul de tratament cu acid alendronic a existat o reducere cu 48% (acid alendronic 3,2% faţă de placebo 6,2%) a procentului de pacienţi care au prezentat una sau mai multe fracturi vertebrale. În extensia cu durata de doi ani a acestor studii, DMO la nivelul vertebrelor şi trohanterului a continuat să crească, iar DMO la nivelul corpului ca întreg şi colului femural s-a menţinut.

FIT a fost compus din două studii controlate cu placebo, în care s-a administrat acid alendronic zilnic (în doză de 5 mg zilnic timp de doi ani şi în doză de 10 mg zilnic, timp de încă unul sau doi ani):

– FIT 1: un studiu cu durata de trei ani care a inclus 2027 pacienţi care au avut la momentul iniţial cel puţin o fractură vertebrală (de compresie). În acest studiu, acidul alendronic administrat zilnic a redus incidenţa de apariţia a unei fracturi vertebrale noi cu 47% (acid alendronic 7,9% faţă de placebo 15,0%). În plus, s-a observat o reducere semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% faţă de 2,2%, o reducere de 51%)

– FIT 2: un studiu cu durata de patru ani care a inclus 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără o fractură vertebrală la momentul includerii în studiu. În acest studiu, s-a observat o diferenţă semnificativă în analiza subgrupelor de femei cu osteoporoză (37% din numărul total de pacienţi se încadrează în definiţia mai sus menţionată a osteoporozei) în aceea ce priveşte incidenţa fracturilor de şold (acid alendronic 1,0% faţă de placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi incidenţa pentru existanţa unei singure fracturi vertebrale (2,9% faţă de 5,8%, o reducere de 50%).Rezultatele analizelor de laborator

În studii clinice, scăderile asimptomatice, uşoare şi tranzitorii ale calcemiei şi concentraţiei plasmatice de fosfat au fost observate la aproximativ 18% şi, respectiv 10% dintre pacienţii care au utilizat doza de alendronat 10 mg pe zi, faţă de aproximativ 12% şi 3% dintre cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, incidenţa scăderii calcemiei la < 8,0 mg/dl (< 2,0 mmol/l) şi a concentraţiei plasmatice de fosfat la ≤ 2,0 mg/dl (≤ 0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri din studiu.

Copii și adolescenți

Alendronatul sodic a fost studiat la un număr mic de pacienți cu osteogenesis imperfecta cu vârsta sub 18 ani. Rezultatele sunt suficiente pentru a susține utilizarea de alendronat sodic la pacienții copii și adolescenți cu osteogenesis imperfecta.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Comparativ cu o doza de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală medie a acidului alendronic la femei a fost de 0,64% pentru doze cuprinse între 5 şi 70 mg, în condiţiile administrării după repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut în mod similar, la o valoare estimată de 0,46% şi 0,39% atunci când acidul alendronic a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră înainte de un mic dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul alendronic fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de consumul primelor alimente sau băuturi în ziua respectivă.

Biodisponibilitatea a fost neglijabilă indiferent dacă acidul alendronic a fost administrat la micul dejun sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă a acidului alendronic cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%.

La voluntarii sănătoşi, prednisonul administrat oral (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii după administrarea pe cale orală a acidului alendronic (o creştere medie de 20% până la 44%).

Distribuţie

Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic se distribuie aleatoriu la nivelul ţesuturilor moi după administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este ulterior redistribuit rapid la nivel osos sau este excretat în urină. La om, volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, exceptând pe cel de la nivel osos, este de cel puţin 28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului după administrarea dozelor orale terapeutice sunt

prea mici pentru a fi detectate analitic (< 5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

Metabolizare

Nu există dovezi privind faptul că acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om.

Eliminare

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic marcat cu [14C], aproximativ 50% din radioactivitate a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar în materiile fecale radioactivitatea a fost mică sau absentă. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg, clearance-ul renal al acidului alendronic a fost de 71 ml/min, iar clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min. Concentraţiile plasmatice scad cu mai mult de 95% după şase ore de la administrarea intravenoasă. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce reflectă eliberarea de acid alendronic de la nivelul osului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin intermediul sistemelor renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să interfere la om cu eliminarea altor medicamente realizată prin intermediul acestor sisteme.

Caracteristici la pacienţi

Studiile preclinice au arătat faptul că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat în urină. La animale nu s-au evidenţiat dovezi ale saturării captării osoase după administrarea intravenoasă, repetată, de doze cumulative de până la 35 mg/kg. Deşi nu sunt disponibile informaţii clinice, este posibil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic pe cale renală să fie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală poate fi preconizată o acumulare oarecum mai mare a acidul alendronic la nivel osos (vezi pct. 4.2).

Date preclinice de siguranţăDatele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Studiile la şobolani au arătat că administrarea de alendronat în timpul gestaţiei a fost asociată cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia. În cadrul studiilor, şobolanii la care s-au administrat doze mari au prezentat o incidenţă crescută a osificării incomplete la fetuşi. La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.

Cum arata Acid alendronic Aurobindo si continutul ambalajului
Comprimate nefilmate rotunde, biconvexe, de culoare alba pana la aproape alba, marcate cu “F” pe una dintre fete si cu “18” pe cealalta fata. Comprimatele au diametrul de 5 mm.
Comprimate sunt disponibile in cutii cu blistere din PVC-Aclar/Aluminiu si flacoane din PEID.

Marimi de ambalaj:
Cutie cu blistere din PVC-Aclar/Aluminiu: 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98, 100, 112, 140 si 250 comprimate.
Cutie cu flacon din PEID: 30, 50, 100, 250 si 1000 comprimate
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata si fabricantul
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta

Fabricantul
APL Swift Services (Malta) Limited
HF26, Hal Far Industrial Estate 8
Hal Far, Birzebbugia, BBG 3000
Malta

Acest medicament este autorizat in Statele Membre ale Spatiului Economic European sub urmatoarele denumiri comerciale:
Danemarca Alendronat ??sAurobindo”
Finlanda Alendronat Aurobindo 10 mg tabletit
Italia: Acido Alendronico Aurobindo 10 mg compresse
Malta Alendronic Acid 10 mg tablets
Olanda: Alendroninezuur Aurobindo 10 mg, tabletten
Polonia: Alendronat Aurobindo
Romania: Acid alendronic Aurobindo 10 mg comprimate
Spania: Acido AlendrAlnico Aurobindo 10 mg comprimidos EFG
Suedia Alendronat Aurobindo 10 mg tabletter
Marea Britanie: Alendronic Acid 10 mg tablets

Acest prospect a fost revizuit in Noiembrie 2014.