Andromastia sau sânii măriţi la bărbaţi – diagnostic şi tratament

Andromastia defineşte dezvoltarea glandelor mamare la bărbat. Andromastia poate fi adevărată sau falsă. Cea adevărată este constituită din ţesut mamar în combinaţie cu ţesut adipos mai mult sau mai puţin bine reprezentat.

Pseudoandromastia survine în contextul unei adipozităţi dezvoltate ca obezitate sau ca panicul adipos bine repartizat, mai ales pe torace. Relieful mamar este bilateral şi simetric, cu dezvoltare lent-progresivă. Areolele mamare şi mameloanele raman mici şi palide.

Consistenţa acestei false andromastii – moale sau uşor elastică, dar întotdeauna difuză – şi structura ei adipoasă îndreptăţeşte denumirea de adipomastie. Andromastia se poate dezvolta uni lateral sau bilateral, cele bilaterale putand fi simetrice sau asimetrice. Poate fi de volum variabil: uneori reliefează ca o formaţiune lenticulară tronconică sau calotă sferică, alteori voluminoasă cat o portocală. Consistenţa este variabilă, elastică, uniformă pe întreaga suprafaţă reliefată sau ocupand numai zona centrală a acesteia. Andromastia poate fi dureroasă sau nedureroasă. Excepţional poate fi însoţită de de secreţie lactată. Areolele şi mameloanele pot ramane nemodificate  sau pot creşte în dimensiuni şi se hiperpigmentează. Iniţial, se produce hiperplazia ţesutului glandular mamar, ulterior, se produce fibrozare progresivă , cu trecerea printr-o fază fibroglandulară spre faza finală (ireversibilă) fibroasă.

Cauzele principale ale andromastiei pot fi:

• afecţiuni testiculare primare
• afecţiuni testiculare secundare
• afecţiuni endocrine
• insuficienţă hepatică
• tratamentele cu estrogeni, antiandrogeni sau vitamina D;
• afecţiunile toracice sau pleuropulmonare;

Diagnostic şi tratament

Constatarea clinică a andromastiei trebuie să fie urmată de confirmarea existenţei sale prin examenul radiologic (mamografia) şi ecografie.

Sunt de asemenea necesare investigaţiile hormonale şi citogenetice privind testiculul şi investigaţiile privind glandele suprarenale, hipofiză şi tiroidă.

Tratamentul andromastiei are la bază îndepărtarea cauzei care a determinat dezechilibrul hormonal sau prevenţia unui astfel de dezechilibru (de exemplu în cazul carcinomului de prostată).

Dacă andromastia este severă, dureroasă sau nu regresează spontan, se pot încerca diverse terapii medicamentoase: administrare de androgeni, antiestrogeni sau inhibitori de aromatază.

Tratamentul local cu dehidrotestosteron gel se utilizează la pacienţii cu andromastie dureroasă sau progresivă.

Tratamentul chirurgical este indicat, din raţiuni cosmetice şi psihologice şi constă în îndepărtarea ţesutului glandular cu sau fără liposucţie de vecinătate.