Antitrombina III

Antitrombina, cunoscută sub denumirea veche de antitrombina III, este o substanță de natură proteică care acționează prin prevenirea și reglarea procesului de coagulare al sângelui. Antitrombina este un anticoagulant natural prezent în plasma sangvină, care împiedică mecanismul de acțiune al tuturor enzimelor coagulării (mai ales trombina, factorul Xa, factorul Ixa, factorul VIIa, factorul Xia, factorul XIIa, factorul tisular). În asocierea heparinei, aceste două substanțe împiedică procesul de formare a trombilor la nivelul vaselor de sânge.

Determinarea antitrombinei este recomandată atunci când este depistată prezența unor cheaguri de sânge la nivelul arterelor sau a venelor prin diferite metode imagistice (ecocardiografie doppler, arteriografie, tomografie computerizată, rezonanță magnetică nucleară etc.), precum și în cazul bolnavilor cu diferite afecțiuni venoase trombotice fără răspuns la tratamentul cu medicamente anticoagulante.

Deficitul de antitrombină în organism, congenital (transmis pe cale ereditară) sau dobândit, prezintă risc crescut de apariție a trombozelor venoase, tromboză arterială, tromboembolism venos, infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

 

Valori normale 0,20 – 0,45 mg/ml.

  • La prematuri: 20-54%
  • La nou-născuții la termen: 34-84%
  • La copiii cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani: 67-120%
  • La copiii mari și adolescenți (vârste cuprinse între 11 și 18 ani): 81-120%
  • La persoanele adulte: 80-120%.

 

Valori crescute:

  • Afecțiuni inflamatorii
  • În urma efectuării transplantului de rinichi
  • Hiperglobulinemie
  • Hepatită acută
  • În urma administrării steroizilor anabolizanți.

 

Valori scăzute:

  • Deficit ereditar de antitrombină
  • Tromboflebită
  • Tromboză venoasă
  • Embolie pulmonară
  • Ciroză hepatică
  • Insuficiență hepatică
  • În urma efectuării transplantului de ficat
  • Coagulare intravasculară diseminată
  • Tromboza venelor profunde (afecțiune trombotică activă)
  • Infarct miocardic acut
  • Afecțiuni caracterizate prin pierdere de proteine
  • Traumatisme
  • Afecțiuni neoplazice (carcinoame)
  • Postoperator
  • Imobilizarea prelungită în poziție de clinostatism
  • Lipsa de răspuns la tratamentul cu heparină
  • În urma administrării următoarelor medicamente: L-asparaginază, anticoncepționale, heparină nefracționată, anticoagulante orale (Endoxaban, Betrixaban, Otamixaban, Darexaban), heparine cu greutate moleculară mică, Dabigatran (Pradaxa).

 

Bibliografie:

  1. Ana Petroiu, Ioana Raluca Siska, Anca Roman, Liliana Ardeoan, MEDIUL INTERN –SÂNGE-, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001
  2. Iulia Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE.