Astm bronșic – cauze, simptome, diagnostic , tratament, complicații

Astm bronsic
Astm bronsic

Astm bronșic

Definiție Astm bronșic

Astmul bronșic reprezintă o inflamație cronică a căilor respiratorii caracterizată prin inflamație și hiperreactivitate bronșică cu participarea a numeroase celule (eozinofile, limfociteT,macrofage,mastocite etc.) ce elimină substanțe biologic active, manifestându-se clinic prin accese de dispnee, tuse , weezing.
Din punct de vedere fiziopatologic astmul bronșic reprezintă o îngustare generalizată a conductelor aeriene care poate fi complet sau parțial reversibilă, spontan sau în urma tratamentului.

Cauze

Astmul bronșic poate apărea la toate vârstele dar cu predominanță la vârstele tinere. Se întâlnește mai des în țările cu grad înalt de industrializare, incidența sa oscilând între 1% și 8% din populație.

Sunt 4 grupe de factori care participă în producerea astmului bronșic:
• Factori predipozanți: genetici sau atopia
• Factori cauzali
• Factori triggeri
• Factori adjuvanți

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Prima categorie de factori ( factori predispozanți) caracterizează predispoziția ereditară a unor persoane la astm bronșic. Dacă unul dintre părinți este bolnav, copiii acestuia pot fi bolnavi în 20-25% cazuri, iar dacă ambii părinți sunt bolnavi, copiii pot suporta astm în 50-75 % cazuri. Atopia reprezintă capacitatea organismului de a sintetiza o cantitate mai mare de imunoglobuline de tipul E – acestea au un rol primordial în patogenia astmului bronșic atopic.
Categoria a doua de factori include acei alergeni, medicamente, poluanți atmosferici etc., care induc sensibilizarea organismului. Gradul de sensibilizare este în corelație cu intensitatea și durata acțiunii alergenului. Dintre alergenii implicați în producerea astmului bronșic fac parte:

• Alergeni ce se întâlnesc la domiciliu:
1. Praful de cameră- conține paraziți microscopici (acarieni) ce au structuri antigenice și pot declanșa astmul atopic. Dintre speciile de acarieni care se întâlnesc sunt Dermatophagoides pteronyssinus, Dermatophagoides farinae.
2. Țesături, materiale sintetice, detergenți.
• Alergeni de proveniență animală:
1. Epidermisul, lâna, secrețiile sebacee ale animalelor și penele pasărilor – pot produce astm bronșic atât în condiții casnice, cât și la locul de muncă.
• Alergeni de proveniență vegetală:
1. Sporii de mucegai (fungi) – cel mai des se întâlnesc fungi ca Penicillium, Alternaria, Clodosporium. Mediul prielnic de creștere pentru fungi sunt spațiile cu umiditate înaltă și oscilații termice.
2. Polenul unor plante – de regulă în astmul declanșat de polenul plantelor semnele crizelor de astm se asociază cu alte semne alergice cum sunt rino-conjunctivita,urticarie, dermatita.Sunt doar unele plante care produc polen cu potențial alergic și anume polenul plantelor sălbatice (pelin,timoftica,păpădia,ambrosia), polenul unor cereale (porumb, grâu secară, ovăz), florii-soarelui, polenul unor copaci (mesteacăn, stejar, arțari, tei) și unii pomi fructiferi. Astmul declanșat de alergenii unor plante are un carcter sezonier, fiind în corelație cu perioada apariției polenului.
• Alergeni alimentari:
1. Ouăle, laptele,brânza de oi,carnea, peștele,piersicile, fructele citrice, căpșunele, zmeura, ciocolata, cacaua, mierea de albine, coloranți și aditivi.

Grupa medicamentelor este reprezentată în special de antiinflamatoarele nonsteroidiene, pe primul loc fiind aspirina. Alte medicamente ce pot provoca reacții alergice cu asocierea obstrucției bronșice sunt antibioticele, vaccinurile, seruri sangvine.
Din alte grupe de factori declanșatori fac parte poluanții atmosferici, infecțiile respiratorii virale și bacteriene, fumatul, factorii climaterici și meteorologici (climatul rece, oscilațiile temperaturii atmosferice etc.).

Clasificarea astmului bronșic

În funcție de severitate:
• Astmul bronşic intermitent
• Astmul bronşic persistent uşor
• Astmul bronşic persistent moderat
• Astmul bronşic persistent sever

Clasificarea conform CIM (revizia a X-a) :
• Astmul cu predominenţa alergică ·
• Astmul bronşic nealergic ·
• Astmul bronşic asociat ·
• Astmul bronşic fără precizare ·
• Status de „mal” astmatic (status asthmaticus)

Simptomele astmului bronșic
Simptomele clasice în cazul crizei de ast bronșic sunt:
1. Dispneea
2. Weezing-ul
3. Tusea
4. Senzație de constricție toracică
Dispneea este simptomul dominant, ea fiind de tip expiratorie. Persoana face un inspir scurt și un expir lung, de 2-3 ori mai lung decât inspirul. Pentru a facilita expirația, persoana ocupă o poziție forțată, așezată sau în picioare, cu mâinele fixate, sprijinindu-se pe acestea. Aceasta permite persoanei ușurarea respirației prin implicarea în procesul respirației a mușchilor auxiliari toracici, abdominal și diafragmului.
Weezing-ul reprezintă respirația șuerătoare care este auzită la gura pacientului în timpul crizei.
Tusea este uscată, chinuitoare și poate fi însoțită de expectorație la sfirșitul crizei de astm,aceasta fiind în cantitate mică și greu de eliminat.

În timpul crizei pacientul este agitat, nu este în stare sa vorbeasca , vorbește fraze scurte, este palid cu o nuanță cianotică a feței, buzelor, nasului, cu transpirații reci.

În perioada dintre crize starea generală a pacientului este normală, excepție sunt cazurile când sunt asociate complicații.

Diagnosticul astmului bronșic

Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și praclinic.

Examenul obiectiv al pacientul denotă semnele sus numite (dispnee, weezing, tuse), cutia toracică a pacientului este hiperinflată, diametrul anteroposterior al cutiei toracice crește, zgomotele respiratorii pot dispărea într-o criză severă. Percutor se aude sunet de cutie datorită hiperinflației pulmonare.

Important pentru stabilirea diagnosticului de astm bronșic este demonstrarea reversibilității obstrucției bronșice. Se consideră reversibilă obstrucția bronșică în cazul când după 2 puff-uri de un medicament agonist beta-2-adrenergic (salbutamol), volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) va crește cu 15% sau mai mult.

Examenul sputei pacientului dup criză de astm evidențiază celule eozinofile, cristalele Charcot-Leyden (compuse din lipofosfolipază), spiralele Curschmann (aglomerări de mucus).

Este important efectuarea anchetei alergologice pentru determinarea cauzei declanșatoare a astmului bronșic și ulterior excluderea acestuia din contact cu pacientul sau efectuarea desensibilizării pacientului catre alergenul determinat. Se pune accentul pe antecedentele alergice, eredocolaterale și personale, circumstanțele de debut a crizei, influența factorilor infecțioși, administrarea unor medicamente.

Testele alergologice cutanate (scratch-test, prick-test, testul intradermic de injectare a alergenului) și testele de provocare cu alergeni au rol important în indentificarea alergenului.

Tratamentul astmului bronșic

Tratamentul astmului bronșic este farmacologic și nefarmacologic și prevede unele obiective:
• Educarea pacientului și familiei acestuia
• Eliminarea factorului etiologic
• Tratamentul sindromului bronhoobstructiv și crizelor de astm cu doze minime de β2 agoniști cu durată scurtă de acțiune
• Prevenirea recurențelor
• Menținerea activității sociale și profesionale
• Menținerea funcției pulmonare
• Tratamentul complicațiilor

Educarea pacientului:
Pacientul trebuie informat în detalii despre boala pe care o are, deoarece tratamentul și evoluția pe viitor va fi favorabilă doar în cazul cooperării acestuia cu medicul și respectarea indicațiilor.
Punctele pe care trebuie sa le cunoască pacientul:
• Astmul bronșic este o patologie cronică și necesită tratament de lungă durată
• Pacientul trebuie să observe circumstanțele în care a avut loc declanșarea accesului de astm.
• Să cunoască semnele clinice ale exacerbărilor
• Să cunoască tipurile de medicamente pe care trebuie sa le utilizeze la domiciliu, dozele și modul de administrare corect.
• Să cunoască medicamentele interzise în astmul bronșic.

Eliminarea factorului etiologic:
În cazul stabilirii agentului alergen, acesta trebuie sa fie exclus din contact cu pacientul dacă aceasta este posibilă.
În cazurile când nu este posibilă eliminarea alergenului se aplică hiposensibilizarea pacientului, care se indică doar în remisia completă a astmului bronșic. Aceasta constă în administrarea alergenului specific de la doze foarte mici, crescându-le lent până la doze maxime suportate bine de pacient. Se efectează cu un singur alergen sau mai mulți ( 3-5 maximum).

Tratamentul sindromului bronhoobstructiv:
Medicamentele utilizate în tratamentul astmului bronșic pot fi grupate în două categorii:

• Medicamente ce inhibă contracția musculaturii netede (agoniștii β2 adrenergici, metilxantinele, anticolinergice)
• Medicamente ce diminuează/ previn inflamația (glucocorticoizii și agenții stabilizatori ai membranelor mastocitelor)

Tratamentul astmului bronșic se efectueaza pe trepte în dependență de gravitatea bolii și răspunsul la tratament.
Pentru fiecare treaptă (și respectiv Treapta 1) este specific instruirea pacienților, controlul factorilor de risc și utilizarea de β2 agonist de scurtă durată la necesitate.Specific pentru fiecare treaptă este:

Treapta 2 – se utilizează unul dintre :
1. Doze mici de corticosteroizi inhalatori
2. Antileucotriene
Treapta 3 – se utilizează unul dintre :
1. Doze mici de corticosteroizi inhalatori+ β2 agonist de lungă durată
2. Doze medii sau mari de corticosteroizi inhalatori
3. Doze mici de corticosteroizi inhalatori+ antileucotrienă
4. Doze mici de corticosteroizi inhalatori+ teofilină retard
Treapta 4 – se adaugă unul sau mai multe :
1. Doze medii sau mari de corticosteroizi inhalatori + β2 agonist de lungă durată
2. Antileucotrienă
3. Teofilină retard
Treapta 5 – se adugă unul sau ambele :
1. Doza minimă posibilă de corticosteroizi per os
2. Anticorpi anti IgE

Pacientul trebuie să discute cu medicul în vederea satabilirii treptei, tipul medicamentului, dozele și modul de administrare corect.

Complicațiile astmului bronșic:
• Complicaţii în timpul accesului:
1. pneumotoraxul spontan
2. atelectazia pulmonară
3. fracturarea coastelor
• Complicaţii ce apar între accese:
1. pneumonii
2. bronşiectazii
3. emfizem pulmonar
4. cordul pulmonar cronic
5. aspergiloza bronhopulmonară alergică