Astmul bronșic la copii – diagnostic și tratament

Astmul bronșic este o boală inflamatorie difuză a căilor aeriene, cauzată de o varietate de stimuli declanșatori ce au ca efect o bronhoconstricție parțial sau total reversibilă.

Etiologie

Dezvoltarea astmului este multifactorială și depinde cel mai mult de interacțiunea dintre multiplele gene de susceptibilitate și factorii de mediu.

Factori de risc

• genetici: capacitatea organismului de a produce Ig E în exces de unde rezultă hiperreactivitatea bronșică care determină bronhoconstricția;
• infecțioși: virusuri, bacterii, fungi, paraziți;
• alergici: alergenii respiratori cum sunt părul de la animale și praful, alergenii alimentari cum sunt ouăle, peștele, arahidele, ciocolata;
• chimici: fumul de țigară, pulberile, gazele industriale, unele medicamente: (Aspirina, Acetilcolina, Histamina)
• psihici: stress-ul, mediul de muncă, efortul fizic.

Semne și simptome

– wheezing

-tuse productivă cu expectorație bogată în filamente vâscoase

-la copilul mic se evidențiază polipnee iar la copilul mare bradipnee.

Simptomele durează în general 3-7 zile și sunt mai intense noaptea.

Tabloul clinic al astmului bronșic este alcătuit din două forme:

• Criza de astm bronșic : agitație, tuse seacă, rinoree, somn agitat, ortopnee, wheezing (survine de obicei seara sau noaptea). Aceasta durează până la câteva ore, apoi cedează dar reapare.
• Starea de rău astmatic: este o criză severă care durează până la 6 ore și se agravează progresiv, chiar dacă se administrează un tratament specific.

Declanșarea stării se realizează prin inhalarea de alergeni, infecții virale, întreruperea bruscă a corticoterapiei, dar poate să se declanșeze și fără un factor anume. Se manifestă prin: dispnee expiratorie severă, bradipnee, insuficiență respiratorie acută, hipotensiune arterială, stare de șoc, deshidratare, comă.

Diagnosticul pozitiv

Se stabilește pe baza următoarelor criterii: dispnee paroxistică expiratorie cu wheezing, demonstrarea atopiei (eczemă, rinită alergică, conjunctivită, alergie alimentară), eozinofilie, valori mari ale IgE total și specific, antecedente familiale de astm bronșic, răspuns therapeutic efficient la administrarea bronhodilatatoarelor.

Diagnostic diferențial

• La copiii sub 5 ani: bronșiolite virale, mucoviscidoză, aspirație de corp străin, insuficiență ventriculară stângă, malformatii pulmonare, tuberculoză, tumori.
• La copiii peste 5 ani: aspirație de corp străin, disfuncție de corzi vocale, atac de panică, sindromul de hiperventilație la adolescenții spasmofilici.

Tratament

Atât tratamentul formei cronice cât și cel al exacerbărilor, constă în controlul factorilor declanșatori, tratamentul medicamentos in funcție de severitatea bolii:

• Profilactic: evitarea factorilor declanșatori și a iritației bronșice, renunțarea la plapume și perne cu puf, renunțarea la covoare persane, spălarea perdelelor și a lenjeriei de pat săptămânal, evitarea obiectelor care rețin praful, aerisirea corespunzătoare a locuinței, renunțarea la animalele dovedite alergizante, vaccinări pentru infecțiile repetate.
• Terapia crizei: ca primă intenție se administreaza 2-4 pufuri de Salbutamol la interval de 15 minute, timp de o oră.

În spital se administreaza Salbutamol la 30 de minute asociat cu bromură de ipratroprium, oxigenoterapie, corticoterapie orală sau intravenoasă.

• Terapia de fond :
• Între 0-2 ani : administrare intermitentă de β2 agoniști cu acțiune de scurtă durată, antagoniști ai receptorilor leucotrienelor pentru wheezing-ul indus viral, corticoterapie inhalatorie.
• Între 3-5 ani : corticoterapie inhalatorie (Fluticasone), la care se asociază β2 agonist cu acțiune de scurtă durată (Salbutamol).
• Peste 5 ani : se face conform ghidului GINA, ca la adulți.

BIBLIOGRAFIE:

1. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a, Editura All, 2012
2. Dorin Lazăr, Precup Liliana, Dumitra Simona, Pediatrie volumul 2, Editura University press, ARAD, 2014