Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rezumatul caracteristicilor produsului

72
Augmentin intravenos solutie
Augmentin intravenos solutie

Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Rezumatul caracteristicilor produsului

  1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

  1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine amoxicilină 2000 mg sub formă de amoxicilină sare de sodiu şi acid clavulanic 200 mg sub formă de clavulanat de potasiu.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon.

Potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

Flacon care conţine pulbere sterilă de culoare albă până la aproape albă.

  1. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii, adolescenţi şi adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).

  • Infecţii severe ale urechilor, nasului şi gâtului (cum sunt mastoidită, infecţii periamigdaliene, epiglotită şi sinuzită când sunt însoţite de efecte şi simptome sistemice severe)
  • Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
  • Pneumonie dobândită în comunitate
  • Cistită
  • Pielonefrită
  • Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele dentare severe cu celulită difuzantă
  • Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită
  • Infecţii intra-abdominale
  • Infecţii ale tractului genital feminine

Profilaxie împotriva infecţiilor asociate cu intervenţiile chirurgicale majore la adulţi, cum sunt:

  • La nivelul tractului gastro-intestinal
  • La nivelul bazinului pelvin
  • La nivelul capului şi gâtului
  • Intervenții chirurgicale la nivelul tractului biliar.

Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

  • Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4)
  • Severitatea şi localizarea infecţiei
  • Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formelor farmaceutice alternative de Augmentin (de exemplu a acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Această formă farmaceutică de Augmentin pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzie eliberează o doză totală zilnică de până la 6000 mg amoxicilină şi 600 mg acid clavulanic, când este administrate conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă fie utilizarea unei formulări alternative intravenoase, fie creşterea dozei de amoxicilină, prin adăugarea numai a amoxicilinei, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară.

Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără o evaluare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a amoxicilinei/acidului clavulanic.

Adulţi copii şi adolescenţi > 40 kg

Dozele recomandate pentru tratamentul infecţiilor, aşa cum sunt indicate la pct. 4.1:

  • 1000 mg/100 mg la fiecare 8-12 ore sau
  • 2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.

Pentru infecţii foarte severe, doza poate fi crescută până la maxim 2000 mg/200 mg la fiecare 8 ore.

Profilaxie chirurgicală Pentru intervenţii cu durată mai mică de 1 oră, doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia anestezică.

Pentru intervenţii cu durată mai mare de 1 oră, doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia anestezică, cu până la 3 doze de 1000 mg/100 mg în 24 de ore.

Semnele clinice manifeste de infecţie la momentul intervenţiei chirurgicale vor necesita  cură normală de tratament intravenos sau oral postoperator.

Copii şi adolescenţi < 40 kg

Doze recomandate:

  • Copii cu vârsta de 3 luni şi mai mare: 50 mg/5 mg per kg la fiecare 8 ore
  • Copii cu vârsta mai mică de 3 luni sau care au greutate mai mică de 4 kg: 50 mg/5 mg per kg la fiecare 12 ore.

Vârstnici

Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală

Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min. Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie utilizat numai la pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, pentru profilaxia chirurgicală când trebuie administrat într-o singură perfuzie.

Insuficienţă hepatică

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Mod de administrare

Augmentin este pentru utilizare intravenoasă.

Copiilor cu vârsta mai mică de 3 luni trebuie să li se administreze Augmentin numai sub formă perfuzabilă.

Tratamentul cu Augmentin poate fi inițiat ca soluție perfuzabilă și completat cu o formă farmaceutică orală în funcție de cazul fiecărui pacient.

Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă timp de 30 până la 40 de minute. Augmentin nu este adecvat pentru administrare intramusculară.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare vezi punctul 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.

Antecedente de reacţii imediate de hipersensibilitate severe (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotic beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).

Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza asocierii amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte  antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8)

La pacienţii cu tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganism sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.

Această formă farmaceutică de Augmentin nu este potrivită pentru utilizare când există un risc crescut ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de beta-lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. La doze recomandate de până la 1000 mg/100 mg la fiecare 8 ore, această formulare poate să nu fie potrivită pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină. Pentru a trata infecţia cu acest agent patogen, se recomandă administrarea a cel puţin 2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.

Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari (vezi pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile. Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Această reacţie adverse necesită întreruperea Augmentinului şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatica confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).

Evenimentele adverse hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi.

În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele adverse hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu boli subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii adverse hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).

De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă colita asociată antibioticelor apare, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie consultat un medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Pe parcursul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor neenzimatice.

Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Acest medicament conţine sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul pacienţilor cu dietă controlată în ceea ce priveşte sodiul.

Acest medicament conţine potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul pacienţilor cu funcţie renală scăzută sau cu dietă controlată în ceea ce priveşte potasiul.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anticoagulante orale

Anticoagulantele orale şi antibioticele peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii de amoxicilină. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Metotrexat

Penicilinele pot scădea rata de eliminare a metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.

Probenecid

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

Micofenolat mofenil

La pacienţii trataţi cu micofenolat mofenil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentratiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după iniţierea tratamentului cu amoxicilinã plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrană fetală înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată în sarcină, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Alăptarea

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în calcul posibilitatea de sensibilizare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Augmentin

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea pot apărea efecte nedorite (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse Augmentin

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la Augmentin  (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsături.

Sunt enumerate mai jos RAM-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe piaţă, sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.

Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

 

Infecţii şi infestări

Candidoză mucocutanată Frecvente

Proliferarea excesivă a microrganismelor rezistente Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări hematologice şi limfatice Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută

Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină1 Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar10

Angioedem Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută

Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli Mai puţin frecvente

Cefalee Mai puţin frecvente

Convulsii2 Cu frecvenţă necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului vascular Tromboflebite3 Rare

Tulburări gastro-intestinale Diaree Foarte frecvente

Greaţă Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puţin frecvente

Colită asociată cu antibioticele4 Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări hepatobiliare Creşteri ale AST şi/sau ALT5 Mai puţin frecvente

Hepatită6 Cu frecvenţă necunoscută

Icter colestatic6 Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 7

Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente

Prurit Mai puţin frecvente

Urticarie Mai puţin frecvente

Eritem polimorf Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută

Pustuloză exantematică generalizată acută

(PEGA)9 Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută

Cristalurie8 Cu frecvenţă necunoscută

1 A se vedea pct. 4.4

2 A se vedea pct. 4.4

3 La locul injectării

4 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4)

5 O creştere moderată a AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice din clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută.

6 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi al cefalosporinelor (vezi pct. 4.4).

7 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

8 A se vedea pct. 4.9

9 A se vedea pct. 4.4

10 A se vedea pct. 4.3 şi 4.4

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj Augmentin

Simptome şi semne de supradozaj

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari. S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Tratamentul intoxicaţiei

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice Augmentin

Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:

J01CR02

Mecanism de acţiune

Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liza celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un effect antibacterian util clinic.

Legătura farmacocinetică/farmacodinamie

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei, este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Mecanisme de rezistenţă

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

  • Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
  • Alterarea PLP, care scade afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing – EUCAST)

Microorganism Praguri de sensibilitate (g/ml) Sensibil Intermediar2 Rezistent

Haemophilus influenzae1 ≤1 – >1

Morexella catarrhalis1 ≤1 – >1

Staphylococcus aureus2 ≤2 – >2

Stafilococi coagulazo-negativ2 ≤0,25 >0,25

Enteroccocus1 ≤4 8 >8

Streptococcus A, B, C, G5 ≤0,25 – >0,25

Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2

Enterobacteriaceae1,4 – – >8

Anaerobi Gram-negativ1 ≤4 8 >8

Anaerobi Gram-pozitiv1 ≤4 8 >8

Valori critice independente de specie1 ≤2 4-8 >8

1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.

2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină.

3 Valorile critice din tabel se bazează pe pragurile de sensibilitate la ampicilină.

4 Valorile critice de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt

raportate ca rezistente.

5 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii în mod obişnuit sensibile

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Actinobacillus actinomycetemcomitans

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae§

Pasteurella multocida

Microorganisme anaerobe

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecium $

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme cu rezistenţă naturală

Microorganisme Gram-negativ aerobe

Acinetobacter sp.

Citrobacter freundii

Enterobacter sp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas sp.

Serratia sp.

Stenotrophomonas maltophilia

Alte microorganisme

Chlamydia trachomatis

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.

£ Toţi stafilococii meticilin rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.

  • Toate tulpinile rezistente la amoxicilină, care nu sunt mediate de către beta-lactamaze, sunt

rezistente la amoxicilină/acid clavulanic.

1 Aceată formulare de amoxicilină/acid clavulanic poate să nu fie adecvată pentru tratamentul

infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae care rezistent la penicilină (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate

scăzută.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice Augmentin

Absorbţie

Rezultatele de farmacocinetică din studii în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost administrată la un lot de voluntari sănătoşi ca 2000 mg/200 mg administrată în perfuzie intravenoasă timp de peste 30 de minute sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+ SD)ale parametrilor farmacocinetici

Perfuzie intravenoasă timp de 30 min

Doza administrată Amoxicilină Doză Conc. Serică de vârf medie (>g/ml) T 1/2 (h) ASC (h.mg/l) Recuperare urinară (%, 0 până la 6 h )

Amoxicilină AMX/ AC 2000 mg/200 mg 2000 mg 108 +21 – 119 +10,6 74,4

Acid clavulanic AMX/ AC 2000 mg/200 mg 200 mg 13,9 +2,8 – 18,2 +3,0 51,4

AMX – amoxicilină, AC –acid clavulanic

Distribuţie

Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.

Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6) S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Metabolizare

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu până la 10 până la 25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat extensiv la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi ca dioxid de carbon eliminat în aerul expirat.

Eliminare

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminate atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp de înjumătăţire plasmatică mediu de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei singure injecţii intravenoase in bolus de 500/100 mg sau 1000/200 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârsta

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani şi copiii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuși să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

Insuficienţă renală

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

5.3 Date preclinice de siguranţă Augmentin

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă farmacologică, de genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate a dozelor repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Fără excipienţi.

13

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte produse medicamentoase cu excepţia celor menţionate

la punctul 6.6.

Augmentin nu trebuie amestecat cu derivate din sânge, cu alte lichide proteice precum hidrolizatele de proteine sau cu emulsii lipidice intravenoase. Dacă este prescris concomitent cu un aminoglicozid, antibioticele nu trebuie amestecate în seringă, recipientul lichidului intravenos sau perfuzor, din cauza scăderii activităţii aminoglicozidului în această situaţie.

Soluţiile de Augmentin nu trebuie amestecate cu perfuziile care conţin glucoză, dextran sau bicarbonat.

6.3 Perioada de valabilitate

Pulbere în flacon

2 ani

Soluţia reconstituită (pentru administrare intravenoasă sau înainte de diluţia pentru perfuzie Soluţia reconstituită (un flacon reconstituit cu 20 ml cu apă pentru preparate injectabile) trebuie folosită sau diluată imediat, în aproximativ 20 de minute.

Soluţie reconstituită şi diluată pentru perfuzie intravenoasă

Stabilitatea chimică şi fizică pe perioada utilizării a fost demonstrată pentru 1-2 ore, la 25 0C.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită şi diluată (1 flacon reconstituit într-un volum minim de 100 ml fluid pentru perfuzie) trebuie utilizată imediat.

Perfuziile intravenoase de amoxicilină/acid clavulanic pot fi administrate în diverse lichide intravenoase. Concentraţii satisfăcătoare de antibiotic se menţin la temperatura camerei (25°C) în volumele recomandate din următoarele lichide de perfuzie. Dacă este reconstituită şi păstrată la temperatura camerei (25 °C), perfuzia trebuie terminată în duratele de timp enumerate în tabelul de mai jos.

Perfuzie intravenoasă Perioada de stabilitate la 25°C

Apă pentru preparate injectabile Ph.Eur. 2 ore

0.9% m/v perfuzie intravenoasă de clorură de sodiu (9 mg/ml) 2 ore

Soluţie injectabilă combinată de clorură de sodiu 1959 (Ringer) 1 oră

Perfuzie intravenoasă combinată de lactat de sodiu (Ringer- Lactat:Hartmann) 2 ore

Stabilitatea soluţiilor de Augmentin i.v. depinde de concentraţie. În cazul în care este necesară utilizarea de soluţii mai concentrate, perioada de stabilitate trebuie ajustată corespunzător.

Augmentin i.v. este mai puţin stabil în perfuzii care conţin glucoză, dextran sau bicarbonat. De aceea, soluţiile reconstituite de Augmentin nu trebuie adăugate la astfel de perfuzii ci pot fi injectate pe cateter într-o perioadă de 3-4 minute.

Orice soluţie reziduală de antibiotic trebuie îndepărtată.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C,.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea produsului medicamentos, a se vedea punctul 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu 1, 5 sau 50 flacoane a 100 ml din sticlă incoloră (tip I sau III) închise cu dop din cauciuc clorobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă.

Cutii cu 10 fiole a 25 ml din sticlă incoloră

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Pentru o singură utilizare. Aruncaţi orice soluţie neutilizată.

Reconstituirea/diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Soluţia trebuie inspectată vizual pentru evidenţierea de particule şi modificări de culoare înainte de administrare.Soluţia poate fi utilizată numai dacă este limpede şi fără particule.

Orice produs medicamentos neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Pregătirea soluţiilor pentru injecţie intravenoasă

Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg nu este potrivit pentru injectarea în bolus. Administrarea trebuie să se facă în perfuzie intravenoasă.

Pregătirea soluţiilor pentru perfuzie intravenoasă

Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie trebuie dizolvat în 20 ml de apă pentru preparate înjectabile Ph.Eur.(acesta este volumul minim). În timpul reconstituirii poate sau nu să apară o coloraţie roz tranzitorie. Soluţiile reconstituite sunt în mod normal incolore sau au o culoare galben pai. Imediat soluţia reconstituită trebuie adăugată la 100 ml de lichid de perfuzie utilizând o minipungă sau o biuretă.

Augmentin fiole nu este adecvat pentru utilizare pentru mai multe doze.

  1. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Beecham Group Plc

980 Great West Road,

Brentford, Middlesex, TW8 9GS

Marea Britanie

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8740/2016/01

  1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data Reînnoirii Autorizației – Martie 2016

  1. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2016