Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate Rezumatul caracteristicilor produsului
- DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate
- COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub formă de azitromicină monohidrat 512 mg.
Excipienţi: lecitină de soia.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
- FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, cu forma alungită, de culoare albă sau aproape albă, cu un şanţ adânc de rupere pe o parte.
- DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, atunci când sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicină:
– Infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită şi pneumonie comunitară dobândită, formă uşoară până la moderat severă, infecţii din sfera stomatologică
– Infecţii ale tractului respirator superior incluzând sinuzite şi faringite/amigdalite
(Azitromicina nu este medicamentul de primă intenţie folosit în tratamentul faringitei şi amigdalitei determinată de Streptococcus pyogenes. Pentru aceasta şi pentru profilaxia reumatismului articular tratamentul de primă intenţie este penicilina).
– Otită medie acută
– Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
– Uretrite şi cervicite necomplicate, cu Chlamydia trachomatis
Azitromicina este în general eficace în eradicarea streptococilor prezenţi în orofaringite; totusi, date substanţiale evidenţiind eficacitatea azitromicinei şi prevenirea ulterioară a reumatismului articular acut, nu sunt disponibile în prezent.
În bolile cu transmitere sexuală la bărbaţi şi femei, azitromicina este indicată în tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis. Aceasta este, de asemenea, indicată în tratamentul pentru şancru datorat infecţiilor cu Haemophilus ducreyi; infecţiile concomitente cu
Treponema pallidum ar trebui să fie excluse.
Azitromicina este indicată, fie în monoterapie, fie în asociere cu rifabutină, pentru profilaxia împotriva infecţiei Mycobacterium avium-intracellulare complex (MAC), o infecţie răspândită la pacienţii cu virusul imunodeficienţei umane (HIV).
Azitromicina este indicată în asociere cu etambutol pentru tratamentul diseminat MAC (DMAC), infecţie la pacienţii cu infecţie HIV avansată.
Tulpinile de Neisseria gonorrhoea sunt rezistente la azitromicină. Se recomandă consultarea ghidurilor naționale ale produsului.
Atunci când se administrează tratament antibiotic, trebuie să se ţină cont de rezistenţa la antibiotice şi trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind prescrierea şi utilizarea corectă a medicamentelor antimicrobiene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Copii şi adolescenţi cu greutatea mai mare de 45 kg şi adulţi, inclusiv vârstnici
Doza totală recomandată în tratamentul azitromicină este de 1500 mg.
La copii, în general, doza totală este de 30 mg/kg. Tratamentul pentru faringita streptococică pediatrică ar trebui să fie administrat la un regim diferit.
Doza totală de 30 mg/kg se va administra o dată pe zi câte 10 mg/kg, timp de 3 zile, sau pe o perioadă de 5 zile, începând cu o singură doză de 10 mg/kg în prima zi, urmată apoi de 5 mg/kg/zi pentru următoarele patru zile. Ca o alternativă la dozare de mai sus, la copii în tratamentul pentru otită medie acută se poate administra azitromicină în doză unică de 30 mg/kg.
În tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes, azitromicina s-a dovedit a fi eficace atunci când este administrată la copii în doză unică de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu o doză zilnică maximă de 500 mg. La aceste două doze s-a observat un efect clinic comparativ, chiar dacă eradicarea bacteriei a fost mai semnificativă la o doză zilnică de 20 mg/kg.
Cu toate acestea, penicilina este prima alegere în tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus pyogenes şi pentru prevenirea profilaxiei reumatismului articular acut.
Copii cu greutatea mai mică de 45 kg:
Copiii cu greutatea mai mică de 45 kg nu trebuie să utilizeze aceste comprimate. Pentru astfel de pacienţi sunt disponibile forme cu dozaj mai mic, cum sunt suspensiile orale.
Siguranţa şi eficacitatea pentru prevenirea sau tratarea Mycobacterium avium-intracellulare complexe la copii nu au fost stabilite. Pe baza datelor farmacocinetice pediatrice, o doză de 20 mg/kg ar fi similară cu o doză de 1200 mg pentru adulţi, dar cu o Cmax mai mare.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată şi insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct.4.4). Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată în bilă acest medicament nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Nu s-au efectuat studii privind tratamentul cu azitromicină al acestor pacienţi.
Vârstnici
Se administrează aceeaşi doză ca şi în cazul pacienţilor adulţi. Deoarece pacienţii vârstnici pot avea afecţiuni proaritmogene curente, o atenţie deosebită este recomandată din cauza riscului de dezvoltare a aritmiilor cardiace şi torsada vârfurilor (a se vedea pct. 4.4).
Mod de administrare
Azitromicina Sandoz se administrează ca doză zilnică unică.
Comprimatele filmate trebuie administrate cu alimente.
4.3 Contraindicaţii
Utilizarea acestui produs este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate rar reacţii alergice severe, incluzând edemul angioneurotic sau anafilaxia (rareori letală). Unele dintre aceste reacţii adverse la azitromicină au determinat simptome recurente şi au necesitat o perioadă mai îndelungată de observaţie şi tratament.
Deoarece ficatul este principala cale de eliminare a azitromicinei, utilizarea azitromicinei trebuie realizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă. Au fost raportate la utilizarea azitromicinei cazuri de hepatită fulminantă cu evoluţie nefavorabilă spre insuficienţă hepatică (vezi pct.4.8). Unii pacienţi pot dezvolta boli hepatice pre-existente sau care au luat alte medicamente hepatotoxice.
Trebuie efectuate imediat teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semnele şi simptomele disfuncţiei hepatice, cum sunt astenie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţa la hemoragii sau encefalopatia hepatică. În cazul apariţiei disfuncţiei hepatice trebuie oprită imediat administrarea azitromicinei.
La pacienţii care primesc derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă de antibiotice macrolide. Nu există date referitoare la posibilitatea interacţiunii între ergot şi azitromicină.
Oricum, datorită posibilităţii teoretice de ergotism, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi simultan.
În cazul altor medicamente antibacteriene, observarea semnelor de suprainfectare cu organisme nonsusceptibile, inclusiv fungi.
A fost raportată la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia de la diaree uşoară la colită severă, fatală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene afectează flora normală a colonului conducând la creşterea exagerată a C.difficile.
C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la apariţia diareei asociate cu C.difficile. Hipertoxinele produse de tulpini de C.difficile determină mortalitate şi morbiditate ridicată, aceste infecţii putând fi refractare la tratamentul antimicrobian şi pot necesita colectomie. DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii cu diaree după utilizarea antibioticelor. Este utilă anamneza exactă deoarece DACD apare la 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene. În caz de DACD este contraindicate administrarea medicamentelor anti-peristaltice.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG<10ml/min) s-a observat o creştere a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct.5.2).
În tratamentul cu alte macrolide s-a observat repolarizare cardiacă prelungită şi prelungirea intervalului QT, risc pentru aritmie cardiacă şi torsada vârfurilor. Nu s-a putut exclude complet un efect similar al azitromicinei la pacienţii cu risc pentru prelungirea repolarizării cardiace (vezi pct.4.8), de aceea este nevoie de precauţie în tratarea pacienţilor:
– cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT
– care primesc tratament concomitent cu alte substanţe active cunoscute ca prelungind intervalul QT,
cum sunt antiaritmicele de clasă IA şi III, cisapridă sau terfenadină
– cu tulburări ale balanţei elecrolitice, mai ales în caz de hipokalemie sau hipomagneziemie
– cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.
Au fost raportate exacerbări ale simptomelor miastenia gravis sau apariţia de novo a unui sindrom miastenic, la pacienţii care au primit azitromicină (vezi pct. 4.8).
Siguranţa şi eficacitatea prevenirii sau tratării CMA (Complexului Mycobacterium avium) nu a fost stabilită la copii.
Medicamentul conţine lecitină de soia. Dacă aveţi alergie la arahide sau soia nu utilizaţi acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu, < 1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică privind efectul administrării concomitente a antiacidelor şi azitromicinei, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii care primesc azitromicină şi antiacide nu trebuie să ia cele două medicamente simultan. Azitromicina trebuie administrată cu o oră înainte de administrare sau cu două ore după administrarea unui antiacid.
Cetirizina
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a unui regim de 5 zile de azitromicină cu cetirizine 20 mg, nu a determinat interacţiuni farmacocinetice în starea de echilibru şi nu a modificat semnificativ intervalul QT.
Didanozină (Dideoxinozină)
Administrarea concomitentă de 1200/zi mg azitromicină şi 400 mg/zi didanozină la 6 subiecţi HIV pozitivi, nu par a avea efecte asupra farmacocineticii la starea de echilibru a didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină
A fost raportat faptul că unele antibiotice macrolidice limitează metabolizarea microbiană a digoxinei la nivel intestinal, la unii pacienţi. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi digoxină trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiei plasmatice a digoxinei, care trebuie atent monitorizată.
Zidovudina
Administrarea unei doze unice de 1000 mg sau doze multiple de 600 mg sau 1200 mg azitromicină, a avut un efect minor asupra farmacocineticii zidovudinei sau metabolitului său glucuronid, în plasmă sau asupra excreţiei lor în urină. Totuşi, administrarea azitromicinei creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei fosforilate, metabolitul clinic activ, în celulule mononucleare din circulaţia periferică.
Semnificaţia clinică a acestui fenomen nu este clară, dar poate fi benefică pentru pacient.
Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu citocromul hepatic P450. Se presupune că nu interacţionează cu farmacocinetica medicamentului aşa cum s-a observat la eritromicină şi la alte macrolide. Inducţia sau inactivarea pe calea complexului metabolic al citocromului P450 nu apare cu azitromicină.
Ergot
Datorită posibilităţii teoretice de ergotism, nu se recomandă utilizarea concomitentă a azitromicinei cu derivaţi de ergot (vezi pct. 4.4).
Au fost efectuate studii farmacocinetice cu azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute ca având influenţă asupra metabolismului mediat prin intermediul citocromului P450.
Atorvastatină
Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a afectat concentraţia plasmatică a atorvastatinei pe baza evaluarii inhibiţiei HMG CoA reductazei. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţii care primesc azitromicină cu statine.
Carbamazepină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative privind farmacocinetica carbamazepinei sau a metaboliţilor săi activi la pacienţii care primesc concomitent azitromicină.
Cimetidină
S-a efectuat un studiu de interacţiune a unei singure doze de cimetidină (administrată cu 2 ore înaintea administării de azitromicină) asupra farmacocineticii azitromicinei. În acest studiu nu au fost observate modificări ale parametrilor farmacocinetici ai azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină administrată la voluntari sănătoşi. Au fost raportări, primite după punerea pe piaţă a produsului, privind o potenţare a efectului anticoagulant, ulterior co-administrării azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Cu toate că o relaţie cauzală nu a fost stabilită, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când se foloseşte azitromicina de către pacienţii care primesc anticoagulante de tip cumarinic.
Ciclosporină
Într-un studiu farmacocinetic efectuat cu voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat o doză orală de 500 mg azitromicină/zi timp de 3 zile, atunci când s-a administrat o doză unică de 10 mg/kg ciclosporină, s-a observat creşterea semnificativă a Cmax şi ASC0-5 pentru ciclosporină. Drept urmare, este nevoie de precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă această asociere este necesară, concentraţia plasmatică a ciclosporinei trebuie monitorizată şi doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Efavirenz
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic pentru zile nu a determinat interacţiuni farmacocinetice semnificative.
Fluconazol
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a afectat farmacocinetica unei singure doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei nu au fost modificate la administrarea concomitentă de fluconazol, dar s-a observat totuşi o scădere nesemnificativă a Cmax (18%) pentru azitromicină.
Indinavir
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a avut efect semnificativ statistic asupra farmacocineticii indinavir administrat în doză de 800 mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative în farmacocinetica metilprednisolonei.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile nu a modificat semnificativ farmacocinetica şi farmacodinamica unei doze unice de 15 mg midazolam.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă (1200 mg) azitromicină şi nelfinavir la starea de echilibru (750 mg de 3 ori pe zi) a determinat o creştere cu 100% a absorbţiei şi biodisponibilităţii azitromicinei. Nu au fost observate efecte semnificative asupra ratei absorbţiei şi asupra ratei clearance-ului. Consecinţele clinic ale acestei interacţiuni sunt necunoscute, este necesar să se manifeste prudenţă atunci când se prescrie azitromicină la pacienţii ce iau nelfinavir.
Rifabutină
Co-administrarea rifabutinei şi azitromicinei nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente.
La pacienţii care au primit tratament concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată apariţia neutropeniei. Cu toate că neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a fost stabilită o relaţie cauzală în asocierea cu azitromicina (vezi pct.4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi, de sex masculin, nu s-a evidenţiat un efect al azitromicinei (500 mg timp de 3 zile) asupra ASC sau Cmax a sildenafil sau a metabolitului său circulant major.
Terfenadină
Studiile farmacocinetice nu au evidenţiat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost raportate cazuri rare şi nu poate fi exclusă total posibilitatea acestora. Cu toate acestea, nu există dovezi specific că aceste interacţiuni pot apărea. Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când azitromicina se administrează în combinaţie cu terfenadina.
Teofilină
Nu există dovezi ale unei interacţiuni semnificative clinic la administrarea concomitentă de azitromicină şi teofilină, la voluntari sănătoşi.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg azitromicină în ziua I şi 250 mg în ziua II, cu 0,125 mg triazolam în ziua II nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii triazolam comparativ cu triazolam şi placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu azitromicină 1200 mg în ziua 7 nu a avut un efect semnificativ asupra concentraţiei de vârf, asupra expunerii totale sau asupra excreţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol.
Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare cu cele observate în alte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile asupra reproducerii la animale au fost efectuate cu doze care produc toxicitate maternă moderată. În aceste studii s-a observat că azitromicina traversează placenta dar nu există dovezi ale afectării fătului. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea a substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie folosită numai în timpul sarcinii dacă beneficiile depăşesc riscurile.
Alăptare
Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile care alăptează, caracterizate prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern
Fertilitate
În studiile de fertilitate efectuate pe şobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o scăderea a numărului de sarcini. Relevanţa acestei observaţii nu este cunoscută la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi care să demonstreze că azitromicina ar putea avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice sau în studiile de supraveghere post punere pe piaţă, în funcţie de organ, clasă şi frecvenţă. Reacţiile adverse identificate în experienţa post punere pe piaţă sunt scrise italic. Grupurile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100);
rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărui grup de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţii adverse posibile sau probabile asociate cu azitromicina, pe baza experienţei clinice şi a supravegherii post punere pe piaţă:
Sistem organ
clasă
foarte frecvente
(≥ 1/10)
frecvente
(≥ 1/100, < 1/10)
mai puţin frecvente
(≥ 1/1000, < 1/100)
rare
(≥ 1/10000, < 1/1000)
cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări
Candidoză
Infecţii vaginale
Pneumonie
Infecţii fungice
Infecţie bacterienă
Faringită
Gastroenterită
Tulburări respiratorii
Rinită
Candidoză la nivelul gurii
Colită pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi limfatice
Leukopenie
Neutropenie
Trombocitopenie
Anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar
Edem
angioneurotic
Reacţii anafilactice (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări psihice
Nervozitate
Insomniei
Agitaţie Agresiune
Anxietate
Delir
Halucinaţie
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Ameţeli
Somnolenţă
Disgeuzie
Parestezie
Sincope
Hiperactivitate
Psihomotorie
Anosmi
Parosmie
Miastenia gravis (vezi pct. 4.4.)
Tulburări oculare
Tulburări de Vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Tulburări de auz
Deficienţe de auz
surditate, inclusiv şi / sau tinitus
Tulburări cardiace
Palpitaţii Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4),
aritmie (vezi pct. 4.4) inclusiv
ventriculară,
electrocardiograma QT prelungită (vezi pct. 4.4)
Tulburări Bufeuri Hipertensiune
vasculare
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee
Tulburări gastrointestinale
Diaree Vărsături
Durere
abdominală
Greaţă
Constipaţie
Flatulenţă
Dispepsie
Gastrită disfagie
Distensie
abdominală
Uscăciunea gurii
Eructaţii
Ulceraţii bucale
Salivare
Hipersecreţie
Pancreatită,
Decolorarea limbii
Tulburări hepatobiliare
Funcţie hepatica anormală
Insuficienţă hepatică
(care a determinat rar deces) (vezi pct. 4.4), hepatită
fulminantă, necroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţie
Urticarie
Dermatită
Piele uscată
Hiperhidroză
Sindrom Stevens- Johnson,
Necroliză epidermică toxică
Eritem poliform
Tulburări musculoscheletice
Şi ale ţesutului conjunctiv
Osteoartrită,
Dureri de spate
Dureri cervicale
Artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Durere renală
Insuficienţă renală acută
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Metroragie
Tulburare testiculară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Durere la locul de injectare
*Inflamaţie la locul de injectare
Edem
Astenie
Indispoziţie
Edem facial
Dureri în piept
Pirexie
Durere
Edeme periferice
Investigaţii diagnostice
Limfocitopenie (scăderea numărului de limfocite)
Eozinopenie (creşterea numărului de
Creşterea de aspartate aminotransferazei
Creşterea alaninaminotransferazei
Creşterea bilirubinei eozinofile)
Scăderea bicarbonatului plasmatic
Creşterea bazofilelor
Creşterea monocitelor
Creşterea neutrofilelor
Creşterea ureei
Creşterea creatininei plasmatice
Creşterea potasiului plasmatic anormal
Creşterea fosfatazei alcaline plasmatice
Creşterea clorurilor
Creşterea glucozei
Creşterea trombocitelor
Scăderea hematocritului
Creşterea bicarbonatului sodic plasmatic
Leziuni, intoxicaţii
Complicaţii postprocedurale
* numai pentru pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Reacţiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex şi tratamentul bazat pe experienţa din studiile clinice şi dupăsupravegherea punerii pe piaţă. Aceste reacţii adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imediată sau formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvenţă:
Foarte frecvente
(≥ 1/10)
Frecvente
(≥ 1/100 și < 1/10)
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 și < 1/100)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
Cefalee
Parestezii
Disgeuzie
Hipoestezie
Tulburări oculare Depreciere vizuală
Tulburări acustice şi vestibulare
Surditate Afectarea auzului
Tinitus
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări gastrointestinale
Diaree
Dureri abdominale
Greaţă
Flatulenţă
Disconfort abdominal
Scaune moi
Tulburări hepatobiliare
Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii
Prurit
Sindromul Stevens-Johnson
Reacţii de fotosensibilitate
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală Astenia
Indispoziţie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. În cazul supradozajului, se recomandă tratament de susţinere şi simptomatic, în funcţie de cerinţe
- PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide, codul ATC: J01FA10
Azitromicina este un antibiotic macrolid aparţinând grupului azalidelor. Molecula este constituită prin adăugarea unui atom de azot la inelul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicină A. Greutatea moleculară este 749,0.
Mecanismul de acţiune al azitromicinei este inhibiţia sintezei proteinelor bacteriene, prin legarea de subunitatea 50S a ribozomilor şi inhibarea translocării peptidelor.
Puncte critice
Punctele critice referitoare la sensibilitatea diferitelor bacterii patogene la azitromicină:
CNSCL:
– sensibile: ≤ 2 mg/ml ; intermediare: 4 mg/ml; rezistente ≥8 mg/ml;
– Haemophillus spp.: sensibil ≤ 4 mg/ml;
– Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes: ≤ 0,5 mg/ml pentru speciile sensibile, 1 mg/ml pentru speciile intermediar sensibile; ≥ 2 mg/ml pentru speciile rezistente.
Nu sunt recomandate în prezent puncte critice CNSCL la azitromicină pentru Moraxella catarrhalis.
Nu sunt recomandate în prezent puncte critice CNSCL la azitromicină pentru agenţii patogeni atipici împotriva cărora azitromicina are acţiune clinică semnificativă, cum sunt Chlamydia spp., Mycobacterium avium complex, Mycoplasma spp., Borrelia spp.şi Helicobacter pylori.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt necesare, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Aceste informaţii oferă numai un ghid aproximativ al probabilităţii unui microorganism de a fi sau nu sensibil la azitromicină.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii Domeniul rezistenţei dobândite(%)
Sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Corynebacterium diphteriae –
Staphylococcus aureus 0-19
Stafilococi coagulazo-negativi –
Streptococcus pneumoniae 5-37
Sensibil la eritromicină –
Sensibil la penicilină 3-23
Streptococcus pyogenes 0-43
Sensibil la eritromicină 21
Grupul Streptococcus viridans 20-32
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Bordetella pertussis –
Escherichia coli – enterotoxigenic –
Escherichia coli – enteroagregant –
Haemophilus influenzae 0-2
Haemophilus ducreyi –
Legionella spp. –
Moraxella catarrhalis 0-2
Sensibil la eritromicină –
Sensibilitate intermediară la eritromicină –
Pasteurella mutocida –
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens –
Fusobacterium spp. –
Prevotella spp. –
Porphyromonas spp. –
Propionibacterium spp. –
Alte microorganisme
Borrelia burgdorferi –
Chlamydia pneumoniae –
Chlamydia trachomatis –
Helicobacter pylori –
Listeria spp. –
Mycobacterium avium complex
Mycoplasma pneumoniae –
Ureaplasma urealyticum –
Specii la care ar putea apărea rezistenţă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus pneumoniae
Intermediar sensibil la penicilină 20-62
Penicilino-rezistent 23-78
Intermediar sensibil la eritromicină –
Streptococcus pyogenes
Intermediar sensibil la eritromicină –
Grupul Streptococci viridans
Intermediar sensibil la penicilină –
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Moraxella catarrhalis –
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp. –
Rezistente
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Corynebacterium spp. –
Enterococcus faecalis –
Stafilococci meticilino-rezistenţi SMRA, SMRE Rezistent
Streptococcus pneumoniae
Rezistent la eritromicină –
Rezistent la penicilină şi eritromicină –
Streptococcus pyogenes
Rezistent la eritromicină –
Grupul Streptococci viridans
Rezistent la eritromicină –
Rezistent la penicilină şi eritromicină –
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Pseudomonas aeruginosa –
Microorganisme anaerobe
Grupul Bacteroides fragilis –
Alte informaţii
Există o rezistenţă încrucişată completă între eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide
pentru Streptococcus pneumoniae, Streptococ beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis şi
Staphylococcus aureus, inclusiv S. Aureus meticilino-rezistent (SAMR).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală, biodisponibilitatea azitromicinei este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie:
Azitromicina administrată oral este larg distribuită în organism. Studiile farmacocinetice au arătat concentraţii mult mai mari ale azitromicinei în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50 de ori mai mari), indicând faptul că medicamentul este legat în ţesuturi în proporţie semnificativă.
Concentraţia determinată în ţesuturile infectate cum sunt plămânii, amigdalele şi prostata depăşeşte CMI90 pentru microorganismele patogene care se localizează la nivelul acestora, după o singură doză de 500 mg.
Legarea de proteinele serice este variabilă şi dependentă de expunerea la medicament, variind de la 12% la concentraţia de 0,5 micrograme/ml până la 52% la concentraţia de 0,05 micrograme azitromicină/ml ser. Volumul mediu de distribuţie la echilibru (Vss) a fost calculat ca fiind 31,1 l/kg.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă îndeaproape timpul de înjumătăţire tisular de până la 4 zile.
Aproximativ 12% din doza administrată intravenos este eliminată în urină sub formă nemodificată, în următoarele 3 zile. Concentraţii mari de azitromicină neschimbată au fost găsite, în particular, în vezica biliară umană. În aceeaşi sursă, au fost detectaţi 10 metaboliţi, care s-au format prin N- şi O- demetilare, hidroxilarea inelelor dezosaminic şi agliconic şi degradarea conjugatului gladinosic. Rezultatele comparative ale cromatografiei de lichide şi analizei microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu sunt microbiologic activi.
La testele pe animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. S-a stabilit, de asemenea, că pe durata activităţii fagocitelor sunt eliberate concentraţii mai mari de azitromicină decât cele eliberate din fagocitele inactive. În modelele pe animale, concentraţile de azitromicină măsurate în focarul inflamator au fost mari.
Farmacocinetica la grupele speciale de pacienţi
Insuficienţa renală
După o singură doză orală de 1 g azitromicină, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% respectiv 4,2%, comparative cu subiecţii cu funcţie renală normală (rata de filtrare glomerulară > 80 ml/min). Au fost observate diferenţe semnificative statistic în ASC0-20 (8,8 micrograme·h/ml versus 11,7 micrograme·h/ml), Cmax (1,0 μg/ml versus 1,6 μg/ml) şi CLr (2,3 ml/min/kg versus 0,2 ml/min/kg) între grupul cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min) şi grupul cu funcţia renală normală.
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată nu există dovezi ale modificării farmacocineticii azitromicinei comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală.
Vârstnici
Farmacocinetica azitromicinei la vârstnici a fost similară cu cea observată la adulţii tineri. Deşi la vrâstnici concentraţiile plasmatice maxime ale azitromicinei au fost mai mari (cu 30-50%) nu au apărut fenomene de acumulare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile pe animale la care s-au administrat doze crescute de medicament, de 40 ori mai mari decât dozele estimate clinic, azitromicina a produs fosfolipidoză reversibilă, dar ca regulă, fără consecinţe toxicologice asociate. Nu se cunoaşte relevanţa acestor constatări în cazul utilizării azitromicinei la om conform recomandărilor.
Potenţial carcinogenetic
Studiile pe termen lung la animale nu au fost efectuate pentru a evalua potenţialul carcinogenetic, deoarece medicamentul este indicat doar pentru tratament pe termen scurt şi nu au fost semne care să indice o activitate carcinogenetică.
Potenţial mutagenic
Nu există dovezi ale unor potenţiale mutaţii genetice şi cromozomiale pe modelele in-vitro şi in-vivo.
Toxicitate reproductivă
În studiile pe animale pentru efectul embriotoxic al substanţei, nu au fost observate efecte teratogene la şoareci şi şobolani. La şobolani, dozele de 100 şi 200 mg azitromicină/kilocorp/zi au dus la o uşoară întârziere în osificarea fetală şi în creşterea greutăţii materne. În studiile peri- şi postnatale efectuate la şobolani, au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, după un tratament cu 50 mg azitromicină/kg/zi şi mai mari.
- PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină,
Amidon pregelatinizat,
Amidon glicolat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Laurilsulfat de sodiu,
Stearat de magneziu.
Film :
Opadry OY-B-28920 alb:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat,
Dioxid de titan (E 171),
Talc,
Lecitină din soia,
Gumă Xanthan.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere a câte 3 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere a câte 3 comprimate filmate.
Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate filmate.
Cutie cu 2 blistere a câte 3 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere a câte 3 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
- DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SANDOZ S.R.L.
Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România
- NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate
4340/2004/01-02-03
- DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Aprilie 2004
- DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
