Boala inflamatorie pelvină (BIP, Anexita) – factori de risc, simptome, diagnostic și tratament

224

 

Boala inflamatorie pelvina (BIP) sau Anexita este o complicatie ca urmarea a infectiei a organelor reproductive feminine. Cele mai frecvent implicate în apariţia  bolii inflamatorii pelvine sunt microorganismele care rezultă din asocierea infecţiei colului uterin sau vagin la endoteliu, și/sau trompele uterine.

Factori de risc

Factorii de risc pentru boala inflamatorie pelvină sunt : cervicita, vaginoza bacteriană, antecedente de salpingită sau spălături vaginale recente, menstruaţie recentă şi inserţie recentă a unui dispozitiv contraceptiv intrauterin, începerea foarte devreme a vieţii sexuale, multiplii parteneri sexuali și lipsa utilizării prezervativului, manevre invazive intrauterine (avort, montarea unui sterilet, etc). Anticoncepţionalele orale nu scad riscul de BIP

Simptome

Simptomatologia depinde de gradul de extindere al infecţiei:

  • Infecția endotelială: dureri abdominale pe linia mediană şi sângerare vaginală anormală.
  • Salpingită: simptomele evoluează de la cervicită mucopurulentă la endometrită şi apoi durere în abdomenul inferior bilateral şi pelviană. Dacă apare peritonita, pacienta prezintă greaţă, vărsături şi agravarea sensibilităţii abdominale.
  • Perihepatită: 3-10% dintre paciente prezintă durere abdominală superioară de tip pleuritic şi sensibilitate in hipocondrul drept din cauza inflamaţiei perihepatice. Majoritatea cazurilor sunt determinate de salpingita chlamidiană.
  • Periapendicită: aproximativ 5% dintre paciente pot prezenta serozită apendiculară fără implicarea mucoasei intestinale ca rezultat al salpingitei gonococice sau clamidice.

Diagnostic

  • Examinarea cu speculul arată cervicita mucopurulentă la majoritatea pacintelor cu BIP gonococică sau clamidiană, sensibilitate la mişcarea colului, durere la nivelul fundului uterin sau al anexelor.
  • Frotiurile de mucus endocervical trebuie examinate prin NAAT pentru gonrrhoeae şi C. trachomatis.

Tratament

Cu cât boala inflamatorie pelvină este diagnosticată mai repede, iar complicațiile nu există, cu atât tratamentul este mai eficient și mai ușor suportat de pacientă.

Tratamentul empiric trebuie iniţiat la femeile tinere active sexual și la femeile care prezintă dureri pelvine fără altă exlicaţie.

Stabilizarea trebuie luată în considerare atunci când diagnosticul este nesigur şi caracterul de urgenţă chirurgicală nu poate fi exclus, pacienta este gravidă, se suspicionează un abces pelvin, gravitatea bolii exclude tratamentul în ambulator, pacienta are infecţie HIV,

Schema  de tratament în ambulatoriu: se recomandă ceftriaxonă (250 mg i.m., în doză unică) plus doxicilină (100 mg p.o. x 2/zi, 14 zile) plus metronidazol (500 mg p.o. x2/zi, 14 zile). Pacientele trebuie evaluate clinic în 72 de ore.

Se pot asocia medicamente antialgice/antiinflamatorii pentru controlul durerii și al febrei.

Pacienţii de sex masculin trebuie evaluaţi şi trataţi empiric pentru gonoree şi infecţie chlamydiană.

 

Bibliografie:

  1. Manualul Merck, Ediţia aXVIII-a, Editura ALL
  2. Stamatin F., Preda G. – Infectiile în ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2003
  3. Vasile Nitescu – Sexologie clinică, Ed. Academiei Române, 2009.

 

 

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]