Boala Lyme ( Borelioza) – cauze, simptome, diagnostic, tratament, profilaxie

Boala Lyme
Boala Lyme

 

Boala Lyme este cauzată de o spirochetă fiind transmisă prin intermediul mușcăturii de căpușe și poate fi cauza a numeroase manifestări clinice locale și generale.

 

Cauza – boala Lyme

Agentul cauzal este sprocheta din genul Borrelia, o bacterie gram – negativă . Din specia Borelia grupul responsabil de apariția bolii Lyme este Borrelia burgdoreferi.

Sunt identificate trei grupuri de microorganisme Borelia burgdorferi :

  1. B. burgdorferi sensu stricto (mai des întilnită în America de Nord )
  2. B. garinii ( în Europa și Asia)
  3. B. afzelii (în Europa și Asia)

Vectorul care transmite boala la om este căpușa din genul Ixodes și nu toate speciile doar unele ( Ixodes scapularis, Ixodes ricinus, Ixodes persulcatus, Ixodes pacificus ).

Cele mai frecvente adresări la medic se înregistrează în perioada lunilor de vară, primăvara târziu. Aceasta se asociază cu excursiile , campingurile, deasemenea se înregistrează mai des în rândul persoanelor din zona de pădure și rurală. Această pentru că căpușele din genul Ixodes preferă zonele împădurite cu arbuști, iarba înaltă, condiții de umezeală etc.

Pe parcursul dezvoltării sale căpușele trec prin mai multe stadii de dezvoltare până a deveni adult și durează aceasta aproximativ 2 ani : stadiul de ou – larvă – nimfă – adult.

În mare parte infecția este transmisă de către nimfă, acestea fiind cele mai active în această perioadă. Sunt greu evidențiate pe suprafața pielii având dimensiuni de doar 1-2 mm, până a se alimenta cu sânge. Pe parcursul alimentării cu sânge acestea cresc în dimensiuni și pot fi vizualizate. Cu cît mai mult căpușa se alimentează  de la om crește riscul de transmiterea infecției. După penetrare B. Burgdorferi poate pătrunde în circulație și ajunge la alte organe sau poate determina manifestări locale cutanate – eritem migrator.

Simptome – boala Lyme

Manifestările clinice sunt în corelație cu stadiul bolii . Manifestările clinice apar după o perioadă de incubație ( latență ) ce variază între 3 și 32 de zile.

Infecția timpurie – stadiul 1(boala localizată)

Inițial în locul mușcăturii căpușei apare o maculă sau papulă roșie, care se extinde lent și are aspectul unui inel ( zona centrală devine necolorată) sau este colorată uniform – eritem migrator. Leziunea poate apărea în orice zonă a corpului dar cu predilecție la nivelul coapsei, regiunei inghinale și axilei. Aceasta este asimptomatică sau poate fi prezent un prurit ușor.

Stadiul II de boală – infecție diseminată precoce

În acest stadiu pot apărea eritem asemănător primului stadiu, doar că în alte locuri decît locul muscăturii de căpușă.

La aceasta se asociază cefaleea, redoare ușoară a cefei, febră, frison, dureri musculare, limfadenopatie generalizată sau localizată, splenomegalie, hepatită, conjunctivită , irită etc.

În lipsa tratamentului, peste o perioadă de până la câteva luni, poate fi prezentă afectarea neurologică și anume – meningită, encefalită, nevrită cranială , paralizia bilaterală a nervului facial, afectarea sistemului nervos periferic motor și senzitiv, durere radiculară etc.

La o parte din pacienți (aproximativ 8% ) este posibilă afectarea cardiacă manifestată prin cardiomiopatii sau blocuri cardiace.

Stadiul III de boală – infecția tardivă ( infecție persistentă ).

Apare după câteva luni sau chiar ani de zile și în lipsa tratamentului.

Se manifestă prin afectarea articulațiilor sub formă de atacuri intermitente de artrită oligoarticulară, în special articulațiile mari ( articulația genunchiului).

Afectarea neurologică cronică , mai rar întâlnită. Se manifestă prin encefalopatie discretă cu pierderea memoriei, dispoziției, somnului, parestezii la nivelul mâinilor sau picioarelor, durere radiculară spinală, dificultăți în concentrare.

Acrodermatita cronică atrofică – se întâlnește foarte rar și implică partea dorsală a mâinilor și picioarelor, debutează cu o decolorarea roșie – violacee a pielii, iar ulterior pielea devine subțire, uscată.

Diagnostic – boala Lyme

Diagnosticul se stabilește în baza examenului clinic și paraclinic.

Examenul de laborator pentru determinarea anticorpilor impotriva B.burgdorferi este relevant după câteva săptămâni când apar anticorpii în sânge.

Se efectuează următoarele examinări :

  • ELISA – Pentru detectarea anticorpilor în sânge
  • Western blot – se utilizează pentru a confirma rezultatele pozitive obținute prin ELISA test.
  • PCR – reacția de polimerizare în lanț. Se efectuează la persoanele cu persistența simptomelor articulare și neurologice. Pentru examinare se colectează lichid articular sau lichid cefalorahidian.

Tratament – boala Lyme

Antibiotico- terapia este indispensabilă petru tratamentul patologiei.

În majoritatea cazurilor cu excepția implicării sistemului nervos se utilizează administrarea per os. Se utilizează doxiciclina  pentru adulți și copiii ce au depășit vârsta  de 8 ani. Pentru copii mai mici, femei insărcinate dar și adulți se administrează amoxciclin sau cefuroximă pentru o durată de 14 – 21 de zile.

Afectarea sistemului nervos impune administrarea de ceftriaxon intravenos timp de 2-4 săptămâni.

Complicații – boala Lyme

  • Artrita cronică
  • Simptome neurologice , paralizie facială, neuropatie.
  • Dereglarea ritmului cardiac
  • Deficiențe cognitive
  • Etc .

Factori de risc

  • Locul de trai în apropierea pădurilor.
  • Expunerea pielii în timpul aflării în zonele cu risc
  • Neeliminarea la timp a capușei

Prevenirea infecției

  • Purtarea pantalonilor lungi și a cămașei cu mâneci lungi, de culoare deschisă,
  • Creearea condițiilor nefavorabile pentru căpușe – tunderea frecvent a ierbii din curte, îndepărtarea frunzelor ce au căzut.
  • După ieșirea din zone cu risc de infectare trebuie de verificat minuțios piele pentru eliminarea căpușelor.
  • Antbioticoterapia profilactică dacă s-a depistat căpușa.

Cum se îndepărtează căpușa ?

  • Se utilizează pense cu vârf fin sau instrument pentru îndepărtarea căpușelor – acestea se pot procura în farmacie.
  • Se prinde căpușa cât mai aproape de piele
  • Se trage încet în sus cu evitarea zdrobirii căpușei
  • Locul mușcăturii se prelucrează cu antiseptic.
  • Dacă căpușa s-a zdrobit și un fragment a rămas în piele adresați-vă medicului pentru eliminarea totală a acestuia.

Prognostic

Este favorabil, cu vindecarea completă prin aplicarea unui tratament corect și fără întârziere.