Boala Parkinson – simptome, diagnostic și tratament

Boala Parkinson este o afecţiune idiopatică, degenerativă a SNC, lent progresivă, afectând 1% din populaţia cu vârsta peste 65 ani si 0,4% din cei cu vârsta peste 40 ani.

Epidemiologie

Studiile biochimice au arătat o scădere a dopaminei la persoanele care prezintă boala Parkinson. Dopamina este unul din principalii mesageri chimici ai SNC, substanţă sintetizată de către celulele cerebrale.

Cauzele care duc la distrugerea celulelor cerebrale şi automat la scăderea dopaminei, nu au fost descoperite, însă au fost incriminaţi anumiţi factori şi anume :

  • factorii de mediu – intoxicaţia cu monoxid de carbon sau magneziu, expunerea la diverse substanţe chimice cum ar fi pesticidele;
  • factorii genetici;
  • medicamente care blochează receptorii dopaminergici, utilizate pe termen îndelungat ( ex. Haloperidol).

 

Simptomatologie

La majoritatea pacienţilor, afecţiunea debutează insidios cu un tremor de repaus la nivelul unei mâini.

Tremorul prezintă următoarele caracteristici şi anume :

  • lent ;
  • maxim în repaus ;
  • se micşorează în timpul mişcării ;
  • absentează în timpul somnului ;
  • se accentuează la emoţii sau oboseală.

Tremorul predomină la mâini, însă poate atinge membrele inferioare şi secundar trunchiul, buzele, limba, musculatura gâtului, observându-se uşor la nivelul pleoapelor când ochii sunt interdeschişi

În evoluţie boala Parkinson include următoarele :

  • hipertonia şi lentoarea mişcărilor (mers târşit, cu paşi mici, braţele fiind flectate spre talie şi nu se balansează în timpul mersului);
  • rigiditatea feţei ( faţa capătă o imobilitate de mască, gura fiind deschisă și clipitul diminuat);
  • rigiditate musculară;
  • voce monotonă;
  • afectarea posturii şi echilibrului ( postură încovoiată).

Diagnostic

Diagnosticul de boala Parkinson este pus în urma simptomelor și semnelor clinice.

 

Tratament

Cu toate că nici un tratament cunoscut nu permite stabilizarea sau regresiunea degenerescenţei neuronale ce stă la baza bolii Parkinson, un anumit număr de scheme terapeutice pot ameliora considerabil simptomele.

Tratament medicamentos:

  • Levodopa – cel mai eficient efect al său este de ameliorare a bradikineziei şi a rigidităţii, tremorul fiind redus substanţial.
  • Amantandina – este folosită în stadiile incipiente a bolii Parkinson.
  • Agenţi anticolinergici ( ex. Benztropina).
  • Agenţii dopaminergici.

Tratament chirurgical:

Dacă medicamentele sunt ineficiente şi boala este într-un stadiu avansat se indică intervenţia chirurgicală şi anume electrostimularea profundă cerebrală.

Transplantarea de neuroni dopaminergici fetali este un tratament experimental care poate îmbogăţi conţinutul cerebral de dopamină.

Terapia fizică

Pacienţii trebuie sa execute activităţile zilnice cât mai mult cu putinţă, iar dacă acest lucru nu se poate realiza, se va stabili un program regulat de exerciţii fizice sub îndrumarea unui kinetoterapeut.

Tratamentul antiparkinsonian şi inactivitatea pot duce la apariţia constipaţiei, astfel pacienţii trebuie să aibă o dietă bogată în fibre.

 

Bibliografie:

  1. Prof. Univ. Dr. Constantin Popa, Neurologie, Editura Naţional, 2001
  2. Şerpe Mircea, Neurologie, Arad, 2007
  3. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
  4. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016.