Bronhopneumopatia obstructivă cronică ( BPOC ) – factori de risc, simptome, diagnostic, forme clinice și tratament

85
Bronhopneumopatia obstructivă cronică ( BPOC )
Bronhopneumopatia obstructivă cronică ( BPOC )

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) – este caracterizată prin limitarea fluxului de aer, care este incomplet reversibilă. Limitarea fluxului de aer este de obicei progresivă şi este asociată cu un răspuns inflamator anormal al plămânilor la particule şi gaze nocive. Clinopatologic, se caracterizează prin conceptele de bronşită cronică şi emfizem pulmonar.

Factori de risc

Factorii de risc pot acţiona în orice moment al vieţii, încă de la naştere. Există trei factori de risc: valoarea de start, factorii de risc extern şi factorii de risc individuali.

  • Valoarea de start este dată de parametrii la naştere ai funcţiei respiratorii.
  • Factorii de risc extern sunt reprezentaţi de: fumat (care reprezintă cel mai important factor de risc cunoscut în ceea ce priveşte BPOC-ul) şi poluanţii atmosferici, cum ar fi mediile industriale, extractivă, de sudură, vopsitorie.
  • Factorii de risc individuali: deficitul genetic de alfa-1-antitripsină, polimorfismele genice şi hiperreactivitatea bronşică.

 

Simptome

Simptomele se instalează progresiv, cele mai des întâlnite fiind tusea cronică productivă şi dispneea de efort.

În bronşita cronică, se întâlneşte tusea şi expectoraţia în majoritatea zilelor, mai mult de 3 luni pe an, cel puţin 2 ani consecutiv, fără altă cauză.

Emfizemul pulmonar se caracterizează prin mărirea permanentă a spaţiilor aeriene distal de bronşiola terminală, cu distrucţia pereţilor.

Tusea din BPOC este descrisă ca o tuse matinală, iniţial intermitentă, apoi zilnică. Sputa din afara exacerbărilor este albicioasă şi aderentă, iar în perioada de exacerbare volumul creşte, iar caracterul devine purulent.

Dispneea este simptomul cel mai caracteristic şi se defineşte ca o senzaţie de efort respirator crescut sau disproporţionat. Ea se poate agrava brusc, fie în contextul unei exacerbări al BPOC-ului sau dacă se asociază unei alte boli, cum ar fi: insuficienţă cardiacă stângă, pneumonie, tromboembolism pulmonar, pneumotorax.

Unii pacienţi se mai pot plânge de respiraţie zgomotoasă cu „hârâială”, putând să afirme că au “zile bune “ şi “zile rele “.

La examenul obiectiv se observă faptul că pacienţii sunt cianotici, cu dispnee de repaus, adoptând “poziţia de luptă”, sunt polipneici, cu dificultate de a vorbi cursiv, pentru a-şi menaja volumul curent.

Aspectul toracelui este sub formă de “butoi”, datorită creşterii diametrului anteroposterior şi orizontalizarea coastelor, secundar hiperinflaţiei pulmonare. În inspir, se poate constata tirajul costal şi depresia spaţiilor supraclaviculare şi suprasternal.

 

Diagnostic

Diagnosticul de BPOC presupune trei etape: suspiciunea, confirmarea şi diagnosticul diferenţial.

  • Suspiciunea de diagnostic – la pacienţii care relatează tuse, expectoraţie şi dispnee cu un context etiologic sugestiv: fumător (minim 20 pachete/an) sau expunere profesională (minim 10-15 ani)
  • Confirmarea diagnosticului – prin efectuarea spirometriei
  • Diagnostic diferenţial – cu alte boli care prezintă aceleaşi simptome, cum ar fi: astmul bronşic, bronşiectazii, sindrom posttuberculos, bisinoză, mucoviscidoză.

 

Forme clinice

Brohopneumopatia obstructivă cronică poate fi: uşoară, moderată şi severă.

  • forma uşoară: se caracterizează prin: tuse cu/sau fără expectoraţie;
  • forma moderată: tusea este mai frecventă cu expectoraţie, dificultate de respiraţie în timpul activităţii fizice;
  • forma severă: dificultatea de a respira apare şi noaptea, tusea devine şi mai persistentă, cu reducerea capacităţii de efort fizic.

 

Tratament

  • controlul expunerii: oprirea fumatului, controlul expunerii profesionale;
  • tratament de fond: bronhodilatatatoare, corticosteroizi, oxigenoterapie, reabilitare;
  • tratamentul exacerbărilor: cortocosteroizi, oxigenoterapie, medicaţie bronhodilatatoare maximă, antibioticoterapie.

Scopul tratamentului este de a îmbunătăţi calitatea vieţii.

 

Bibliografia:

  1. Bogdan M., Pneumologie, Ed. “Carol Davila”, 2008.
  2. Victor Stoica, Viorel Scripcariu, Compediu de specialităţi medico-chirurgicale, Ed. Bucureşti, 2016.
  3. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo – Harrison, Manual de Medicină, Ediţia a 18- a, Ed. ALL.