Bronșita cronică – cauze, simptome, diagnostic, tratament, profilaxie, complicații

Definiție Bronșita cronică

Bronșita cronică reprezintă infecția și inflamația îndelungată al arborelui bronșic, manifestată prin perioade de remisie și perioade de acutizare caracterizate prin tuse cu expectorație mucopurulentă sau purulentă. Se consideră bronșita cronică atunci când tusea cu expectorații se manifestă cel puțin 3 luni pe an, timp de 2-3 ani consecutivi. La nivel de arbore traheobronșic are loc o secreție exagerată de mucus ceea ce induce tusea prin iritarea receptorilor tusigeni.

Pentru stabilirea diagnosticului de inflamație cronică este necesar de a exclude alte patologii cronice ce se manifestă prin tuse și anume astmul bronșic ( mai ales formele care se manifestă doar prin tuse), tubeculoza pulmonară, cancerul pulmonar sau bronșic, bronșiectazii etc..

 

Cauzele bronșitei cronice

Etiologia  bonșitei cronice este plurifactorială. Aceasta include factori de ordin local și general.

Cauzele locale ce pot fi implicate în geneza bronșitei cronice sunt : deviații de sept nazal, sechele pulmonare, hipertrofii amigdaliene etc.. Acestea nu pot genera de unele singure boala, dar pot favoriza apariția ei, mai ales în cazul unor infecții respiratorii, vegetații adenoide, amigdalite.

Cauzele de ordin general sunt :

  • Particularități constituționale ale pacientului genetice sau dobîndite : dificit de enzima alfa -1- antitripsina, dificit ereditar sau dobândit al sistemului imun celular sau umoral. Acestea au un rol important în evoluția infecției și mecanismelor de apărare, respectiv carența lor duce la persistența îndelungată a inflamației.
  • Fibroza chistică cu afectarea plamânilor la fel se poate manifesta cu bronșită cronică din cauza creșterii viscozității secrețiilor glandelor bronșice, ceea ce împedică funcția normală a cililor ( prin mișcarea lor cilii asigură eliminarea impurităților ce pătrund cu aerul inspirat ). În rezultat se formează un status local prielnic pentru o infecție îndelungată.

 

Factorul dominant în etiopatogenia bronșitei cronice este fumatul.

Efectele fumatului asupra arborelui bronșic :

  • Fumatul îndelungat alterează mișcarea cililor
  • Inhibă funcția macrofagelor ( celule ce participă la eliminarea particulelor straine )
  • Iritarea îndelungată a arborelui bronșic duce la hipertrofia ( creșterea în dimensiuni ) și hiperplazia ( creșterea numărului) glandelor secretoare de mucus , ca rezultat are loc secreția exagerată de mucus.
  • Inhalarea fumului de țigară , prin iritarea receptorilor la nivelul submucoasei, provoacă spasmarea musculaturii netede ale bronhiilor cu îngustarea lumenului și cresterea rezistenței în fluxul aerului.
  • Stimulează migrarea celulelor proinflamatoare ( macrofage și neutrofile), aglomerarea acestora la nivelul bronhiilor și eliminarea enzimelor proteolitice de către acestea.

Sindromul obstructiv este una dintre cele mai nefavorabile evoluții ale bronșitei cronice. La fumătorii tineri obstrucția bronhiilor de calibru mic este cea mai precoce manifestare. Și totuși, în caz de abandonare precoce a fumatului obstrucția poate fi reversibilă. Situația este alta în cazul persoanelor ce fumează timp de mai mulți ani. Chiar dacă obstrucția bronhiilor nu poate fi rezolvată definitiv ,  renunțarea la fumat poate înceteni avansarea sindromului obstructiv.

 

Poluarea aerului are și ea un rol determinant în patogenia bronșitei cronice. Incidența și mortalitatea s-a dovedit a fi mai mare în zonele urbane, înalt industrializate.

Bronșita cronică are tangență cu profesiile în care muncitorii sunt expuși la pulberi organice, anorganice sau gaze toxice ce patrund odată cu aerul inhalat și duc la iritarea arborelui bronșic.

Episoadele de infecție respiratorie acută reprezintă un factor atât de inducerea bronșitei cronice ( mai ales în cazul nerespectării tratamentului ) cât și la avansarea acesteia cu accentuarea sindromului obstructiv.

 

Clasificarea bronșitei cronice

  • Bronșita cronică simplă – sputa cu caracter mucoid (lipsește obstrucția bronșică)
  • Bronșita cronică mucopurulentă – apar acutizări cu spută mucopurulentă sau purulentă
  • Bronșita cronică obstructivă

 

Simptomele bronșitei cronice

Tabloul clinic variază de la bronșita cronică simplă cu o severitate ușoară până la bronșita cronică obstructivă cu o evoluție mai severă. Semnele clinice dominante în bronșita cronică sunt :

  1. Tusea
  2. Expectorația
  3. Dispnee

Inițial tusea este prezentă în perioada rece a anului , ulterior aceasta devine permanentă. Viteza de agravare a tuse depinde de respectarea sau nu a tratamentului , evitarea factorilor de risc. Tusea inițial are un caracter mucos, iar mai apoi mucopurulent fiind prezentă dimineața la inceput ( ca rezultat al acumulării mucusului în timpul nopții ) și pe parcursul zile, seara, în stadiile mai avansate a bolii. Tusea poate fi puternică cu eliminarea dificilă a sputei când aceasta este vâscoasă sau în cazul sputei fluide ,tuse este mai ușoară.

Expectorația poate avea caracter mucos, mucopurulent sau purulent. În caz că expectorațiile sunt în cantități mari este necesar de a examina dacă sunt sau nu prezente bronșectaziile ( dilatări ale bronhiilor de calibru mic ).

Dispneea este un simprom care apare târziu, după câțiva ani de boală. Aprare mai întâi la efort fizic, mai târziu și în repaos.

În timpul acutizării bronșitei cronice se pot asocia următoarele simptome:

  • Febra (poate fi de la subfebrilitate până la febră înaltă în cazul bronșitei purulente)
  • Astenie
  • Oboseală
  • Transpirații
  • Dureri musculare (mialgii)
  • Reduce capacitatea de muncă și intelectuală

În stadiile avansate a bolii din cauza creșterii gradului de fibroză are loc la micșorarea numărului de vase sangvine și respectiv, suferința cordului.  Astfel are loc afectarea ventricolului drept al inimii. Pulsația în epigastru (aproape de xifoid) denotă hipertrofia ventricolului drept, iar semnele ca turgescența venelor jugulare la nivelul gîtului, cianoză și apariția edemelor pe gambe explică insuficiența ventriculară dreaptă.

Având o evoluție de lugă durată și manifestări ușoare la debut , pacienții se adresează târziu la medic ( în stadii avansate sau la apariția complicațiilor). Este important de a identifica starea de debut până a se declanșa boală și anume acele semne ca tusea neînsemnată la fumători, discomfortul respirator la contact cu poluanții la locul de muncă sau poluanți atmosferici etc.. Evidențierea și excluderea lor poate preveni apariția bronșitei cronice, deoarece în această perioadă procesele patologice la nivelul arborelui bronșic sunt reversibile.

 

Diagnosticul bronșitei cronice

Diagnosticul bronșitei cronice se stabilește în urma sumării simptoamelor, semnelor obiective și examenului paraclinic.

 

Hemoleucograma (analiza generală a sîngelui) – modificările sunt în corelație cu tipul bronșitei.

În unele cazuri aceasta este normală (bronșita cronică simplă). În cazul formelor mucopurulente sau purulente pot fi modificări cum sunt creșterea numărului de leucocite, creșterea VSH.

 

Examenul sputei – se determină cantități mari de mucus, celule epiteliale , leucocite (în formele mucopurulente), eozinofile (în formele alergice). Inițial are o culoare gri-deschisă (expectorație mucoasă) sau gri-gălbuie ( expectorație mucopurulentă) , iar mai târziu devine galbenă sau galben- verzuie ( sputa devine purulentă).

Examenul radiologic nu demonstrează modificări  pulmonare în perioada precoce a bolii. În stadiile mai avansate a bolii, după o perioadă îndelungată a procesului inflamator are loc accentuarea desenului pulmonar ( ramificațiile arterelor pulmonare).

O metodă foarte informativă este bronhoscopia , cu efectuarea lavajului bronhoalveolar. Prin această metodă este posibilă stabilirea precoce a diagnosticului, caracterului acesteaia și gradul de extindere.

Examenul funcțional deasemenea are o importanță în stabilirea tipului bronșitei și gradul de avansare a bolii. Pentru aceasta se utilizează :

  • volumul expirator maxim pe secundă (VEMS)
  • body- pletismografia
  • debitul expirator de vârf
  • testul bronhodilatator (pentru a exclude astmul bronșic în formele obstrucive de bronșită cronică).
  • Gazometria

Pentru a stabili diagnosticul de bronșită cronică este necesar de a exclude următoarele patologii :

  • Astm bronșic ( în special în formela obstructivă)
  • Pneumoconioze
  • Bronșiectazii ( dilatări bronșice cilindrice sau saciforme)
  • Tuberculoza
  • Cancerul pulmonar
  • Micoze pulmonare

 

Tratamentul bronșitei cronice

Tratamentul se face la domiciliu sau în cazuri de complicații (febra înaltă, expectorație în cantități mari, insufuciență respiratorie etc. ) – în staționar.

Obiectivele tratamentului :

  1. Înlăturarea factorilor de risc și factorului cauzal.
  2. Tratamentul acutizărilor bronșitei cronice
  3. Tratamentul sindromului bronhoobstructiv

 

Primul punct se referă la :

  • Excluderea fumatului – în stadiile precoce acesta va duce la oprirea definitivă a patologiei (procesul este reversibil la debut), iar în stadiile avansate va reduce gradul de severitatea a bolii.
  • Eliberarea de la locul de muncă în cazul prezenței factorilor nocivi ce au declanșat sau pot duce la agravarea bolii.
  • Evitarea suprarăcelilor și infecțiilor, mai ales în perioada rece a anului.

 

Tratamentul acutizărilor bronșitei cronice

În caz că sputa capătă un aspect galben sau galben-verzui aceasta denotă o asociere a infecției bacteriene. Astfel este necesar inițiere tratamentului antibacterian ( co-trimoxazol, ampicilină, amoxicilină ) pentru 5-7 zile. În caz că nu are loc ameliorarea stării după tratamentul antibacterian este indicat determinarea sensibilității culturilor (obținute din spută) la antibiotice.

Pentru a facilita eliminarea sputei vâscoase și fluidificarea ei se utilizează preparate: expectorante, mucolitice și deasemenea hidratarea adecvată ( ceai, lapte, supe, ape minerale).

 

Este important rezolvarea sindromului bronhoobstructiv în cazul formei obstructive a bronșitei cronice . Se administrează inhalator preparate cu efect bronhodilatator cum sunt salbutamol, fenoterol, etc.. Alte preparate utilizate sunt colinoblocantele sau derivații de teofilină. Utilizarea corticosteroizilor inhalator este aplicată doar în cazul formelor severe de bronșita cronică obstructivă.

 

În cazul insuficienței respiratorii cu hipoxemie permanentă este indicată oxigenoterapia.

Deasemenea este de ajutor aplicarea măsurilor fizioterapeutice, gimnastica medicală și terapia ocupațională, tratamentul balneosanatorial, sanarea bronhoscopică etc..

Tipul medicamentelor, dozele și durata de administrare se vor discuta cu medicul curant, după  o examinare minuțioasă.

 

Profilaxia bronșitei cronice:

  • Evitarea fumatului sau excluderea acestuia dacă au apărut primele simptome de bronșită.
  • Evitarea noxelor profesionale ce duc la iritarea mucoasei bronșice
  • Tratarea corectă și definitivă a infecțiilor respiratorii
  • Vaccinarea antigripală
  • Excluderea factorilor alergeni și altor substanțe cu efect iritant lacuri, vopsele, detergenți etc.

 

Complicațiile bronșitei cronice :

Complicațiile bronșitei  cronice apar după o evoluție îndelungată a bolii și lipsa tratamentului corect. Dintre acestea fac parte:

  • Emfizem pulmonar ( distrucția preților dintre alveolele respiratorii cu formarea de cavități)
  • Bronșiectazii (dilatările bronhiilor de calibru mic)
  • Insuficiență respiratorie
  • Insuficiență cardiacă
  • Cord pulmonar
  • Abcese pulmonare (mai rar).