Bulimia – forme clinice, diagnostic și tratament

Bulimia nervoasă este asemănătoare anorexiei, ambele fiind  reprezentate de o tulburare de comportament alimentar. În cazul bulimiei, pacientul servește mese copioase și apoi într-un mod total nesănătos încearcă să scape de caloriile acumulate.

Prevalență și incidență

Potrivit unui studiu realizat în Canada, 1,1% din femei și 0,1% din bărbați suferă de bulimie. Incidența acestei boli a crescut îngrijorător, depășind incidența anorexiei.

Criterii de diagnostic

  • Episoadele de apetit exagerat sunt caracterizate de un consum exagerat de alimente într-un timp foarte scurt, urmat de senzația de pierdere a controlului ce se repetă la fiecare episod.
  • Recurența metodelor de tip compensator (folosirea diureticelor, laxativelor sau situația de vomă provocată).
  • Pentru stabilirea diagnosticului de bulimie aceste episoade trebuie să se repete de minim două ori pe săptămână, timp de trei luni.

Tipuri specifice de bulimie

  • Bulimie cu eliminare forțată prin metode empirice.
  • Bulimie fără eliminare forțată pacientul folosește înfometarea, efortul fizic excesiv.

Bulimia mai este denumită și „foamea de taur” și este caracterizată prin ingestia compulsivă și episodică de alimente. Teama morbidă a pacientului de obezitate se poate datora unor episoade de anorexie în antecedente. Cel mai probabil sunt prezenți aceeași factori declanșatori ca și în cazul anorexiei.

Cantitatea de alimente poate atinge 50 000 kilocalorii, de regulă se preferă mai multe tipuri de glucide (înghețată, pâine, gogoși, băuturi răcoritoare etc.). Voma este semnul caracteristic pentru bulimie, adesea pacientul prezintă un comportament obsesiv-compulsiv. Depresia și automutilarea nu sunt neobișnuite, iar consumul de alcool și droguri este frecvent. Examenul obiectiv furnizează puține informații, adesea în momentul diagnosticului pacientul este normoponderal.

Analize de laborator

Cele mai frecvente modificări sunt cele hidroelectrolitice, hipokalemia datorată vărsăturilor și alcaloza metabolică, datorată pirderii de potasiu. Modificările endocrine sunt nesemnificative.

Complicații

În bulimie complicațiile sunt reprezentate de arsuri, ruptură de esofag cu pneumomediastin și cardiomiopatii însoțite de aritmii.

Prognosticul este sever, 40% din pacienții, după 18 luni de terapie, au rămas bulimici.

Tratament

Spitalizarea este recomandată datorită complicațiilor ce pot să apară pe parcurs. Psihoterapia este singura soluție de tratament, atât pentru bulimie cât și pentru anorexie.

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ediţia XIV, Editura Teora,2002.
  2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bulimia/symptoms-causes/syc-20353615
  3. https://www.webmd.com/mental-health/eating-disorders/bulimia-nervosa/default.htm