Cefaleea – cauze, simptome, diagnostic, tratament

Cefalee, migrene
Cefalee, migrene

Cefaleea  ( durerea de cap) este una dintre cele mai frecvente adresări la medic a pacienților. În mare parte cafaleea este un simptom benign, primar, fără modificări organice și numai în unele cazuri ( aproxiamtiv 5-8%) este manifestare a unei boli severe cum sunt tumorile cerebrale, traumatism craniocerebral, ictus cerebral, neuroinfecții ( meningite).

Tipurile de cefalee :

  • Cefaleea primară:
  1. Migrena
  2. Cefalee de tensiune
  3. Cefaleea cluster (în chiorchine)
  4. Cefalee de diverse cauze fără modificări structurale
  • Cefaleea secundară :
  1. Cefalee atribuită leziunilor sau traumelor capului și /sau gâtului
  2. Cefalee atribuită tulburărilor vasculare craniene și/sau ale gâtului
  3. Cefalee atribuită tulburărilor non – vasculare intracraniene
  4. Cefalee ce apare în urma unei substanțe sau retragerea acesteia
  5. Cefalee atribuită infecției
  6. Cefalee atribuită tulburării homeostaziei
  7. Cefalee sau dureri faciale atribuite tulburărilor la nivelul craniului, gâtului, ochilor, urechilor, nasului, sinusurilor, dinților, gurii sau altei structuri faciale sau cervicale
  8. Cefalee atribuită dezorientării psihice

 

Migrena

Este un sindrom de cefalee cu durată de la 4 la 72 de ore , mai frecvent unilaterală la debut, are un caracter pulsatil, intensitatea variază de la moderată la severă, care perturbă activitatea zilnică și se amplifică la efort fizic. Aceasta se asociază cu greață, vomă, fotofobie și fonofobie. Prevalența migrenei este de aproximativ 15 %.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Există două subtipuri majore de migrenă :

  • Migrenă cu aură – atunci când cefaleea este precedată de unele simptome focale tranzitorii

Deosebim următoarele tipuri de aură :

  1. Aură oftalmică – se caracterizează prin sclipiri scurte, forme de zigzaguri, filamente luminoase ce apar la periferia câmpului de vedere, se pot răspândi de la dreapta la stânga.
  2. Hemipareză
  3. Hemiplegie sau afazie
  4. Tulburări oculomotorii sau de sensibilitate

Aura precede migrena , durează aproximativ 20 – 30 de minute ( maximum 1 oră), sunt tranzitorii ( dispar) și sunt urmate de simptomele specifice migrenei.

  • Migrena fără aură ( migrena comună, hemicrania simplă) – sunt prezente manifestările specifice migrenei care nu sunt precedate de simptome focale tranzitorii.

Cauza migrenei :

  • Modificări hormonale la femei – fluctuațiile nivelului de estrogen. Poate fi cauzata de o tulburare hormonală a organismului, pot fi în corelație cu menstruațiile, sarcina, menopauza sau administrarea de contraceptive orale.
  • Factorul alimentar – alimente sărate, alimente procesate, vin roșu, băuturi ce conțin cafeină, caşcaval, nuci, citrice, ciocolată etc.
  • Stresul
  • Stimuli senzoriali – lumina puternică, sunet puternic, mirosuri puternice.
  • Lipsa somnului suficient
  • Unele medicamente hormonale, vasodilatatoare cum ar fi nitrogicerina
  • Etc.

Diagnostic – migrena

Diagnosticul migrenei se stabilește în baza acuzelor pacientului, anamnezei colectate corect de la pacient și examene paraclinice dacă e necesar pentru a exclude alte cauze ale cefaleii.

  • Analize de sânge
  • Rezonanța magnetică nucleară ( RMN) cu sau fără contrast.
  • Tomografie computerizată
  • Examenul lichidului cefalorahidian

Tratamentul migrenei

Grupele de preparate utilizate în migrenă :

  • Acidul acetilsalicilic ( aspirina), acetaminofenul ( paracetamolul) sau alte preparate mixte.
  • Triptanele – blochează căile dureroase la nivel de creier și duce la contracția vaselor. Din această grupa fac parte următoarele preparate : sumatriptan, rizatriptan, almotriptan, naratriptan etc. Efectele adverse sunt reacțiile la locul injectării, greața, amețeli, somnolență, slăbiciune musculară, hiperemia feței. Sunt contraindicate persoanelor cu risc către un infarct miocardic și accident vascular cerebral.
  • Derivații de ergotamină ( dihidroergotamină, digiergot, migergot).

 

Pentru prevenirea migrenei se utilizează preparate ca :

  • Β-adrenoblocatori – propranolol, metaprolol, timolol
  • Blocantele canalelor de calciu ( verapamil)
  • Antidepresantele – amitriptilina
  • Anticonvulsivantele – valproat, topiramat. Valproatul este contraindicat în sarcină. Efectele adverse ale valproatului sunt amețeli, greață, tremor, creștere în greutate, cădere părului. Topiramatul poate produce reacții adverse ca greață, diaree, scădere în greutate, dificultăți de memorie și de concentrare.
  • Etc.

 

Cefalee de tensiune

Este o durere de cap de tip tensiune, durerea fiind caracteristică durerii în urma unui bandaj strâns puternic la cap. Senzatia de constrângere este la nivelul frunții părțiilor laterale și posterioară a capului . Nu este localizată. Intesitatea durerii este de la ușoară la moderat. Nu afectează activitatea zilnică și nu crește în intensitate la efort fizic. Poate fi episodică ( durează de la 30 de minute la 7 zile ) sau cronică ( durează de la 15 zile la 180 de zile pe an). Nu este însoțită de greață, vomă, fotofobie, fonofobie.

Tratamentul poate fi medicamentos sau nemedicamentos. Tratamentul nemedicamentos constă în psihoterapiei, trening autosugestiv, acupunctură, fizioterapie – metode care duc la reducerea tensunii  musculare cât și psihice.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea aspirinei , ibureofen, naproxen etc.

Pentru a preveni cefaleea de tensiune se utilizează medicamente cum sunt antidepresantele triciclice, unele anticonvulsivante (topirmat), miorelaxante.

 

Cefaleea cluster

Paroxismele dureroase survin zilnic , timp de mai multe săptămâni, sunt unilaterale, deobicei noaptea cu durată de (30-120 minute). Durerea este brutală, sfredelitoare, centrată pe orbită. Durerea este însoțită de semne vegetative cum sunt :

  • Ochiul devine roșu și lăcrimează
  • Obstrucție nazală , mucoasa congestionată sau rinoree nazală
  • Hipersudorație
  • Edemul pleoapei
  • Semnul Horner-Claude- Bernard

 

Tratament – cefalee claster

Tratament specific pentru durerea tip cluster nu există. Menagementul durerii este concentrat pe reducerea severității durerii, scurtarea perioadei de durere și prevenirea atacurilor.

În atacuri de durere de cap se administrează dihidroergotamina, triptanele, inhalații de oxigen timp de 10 minute.

Tratamentul preventiv constă în administrarea de litiu carbonat, blocantele canalelor de calciu( verapamil, nimotop), corticosteroizi ( prednisolon), blocajul neural cu anestezic local, etc.

 

Cefaleea secundară

  • Cefalee atribuită leziunilor sau traumelor capului și /sau gâtului – durerea de cap postraumatică depinde de tipul traumatismului, apar în primele 14 zile după traumatism și pot fi însoțite de amețeli , pierderea memoriei, anxietate, iritabilitate, tulburări de concentrare. Simptomele pot fi prezente după câteva sau chiar luni. Tratamentul este simtomatic, deasemeena se efectuează recuperarea psihică și socială.
  • Cefalee atribuită tulburărilor vasculare craniene și/sau ale gâtului – arterita temporală cu celule gigante este o boală inflamatorie arterială . Simptomele inițiale ale boilii sunt – cefaleea, polimialgia reumatică, claudicație maxilară, febra, scăderea ponderală. Durerea de cap poate fi unilaterală sau bilaterală, iar în 50% de cazuri este localizată în regiunea temporală. La pacienții cu cefalee frecvent este prezentă înroșirea pielii de-a lungul arterelor temporale și prezența de noduli roșii . Dacă este suspiciune clinică este necesar biopsia arterei teomporale și inițierea tratamentului cu glucocorticoizi.
  • Cefalee ce apare în urma unei substanțe sau retragerea acesteia – o serie de preparate medicamentoase pot avea reacții adverse durere de cap . Cauza cefaleei se consideră a fi preparatul dat dacă apariția durerii coincide cu inițierea administrării medicamentului, dispare la sistarea acestuia și reaparea din nou la reluarea tratamentului.
  • Cefalee atribuită infecției – infecția poate fi acută, cronică sau persistentă. Infecția poate fi cauzate de bacterii, viruși, fungi sau paraziți. Meningita sau meningoencefalita bacteriană se manifestă prin rigiditatea gâtului, greață, febră, cefalee , alterarea stării psihice cât și alte manifestări neurologice.  În cazul encefalitei  simtomele prezente sunt tulburări de vorbire / auz, vedere dublă, pierderea sensibilității în unele părți ale corpului, slăbiciune musculară, paralizia parțială în membre, halucinații, pierderea conștiinței, pierderea memoriei etc. Există o serie de bacterii ce pot provoca meningita sau menigoenceflita – Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitides și Listeria  monocytogenes etc.. Dintre virușii ce pot provoca infecție intracraniană sunt herpes simplex, adenovirus etc..

 

 

Bibliografie

Fauci E. Braunwald K. J. Isselbacher J. D. Wilson J. B. Martin D. L. Kasper S. L. Hauser D. L. Longo. Harrison – Principiile medicinei interne. Ediția a XIV- a. Editura Teora. 2003.

Gherman, L. Moldovanu, Gr. Zapuhlâh, Neurologie și Neurochirurgie. Chişinău . Centrul Editorial-Poligrafic Medicina 2003.

The International Classification of Headache Disorders, 3rd edition (beta version) Headache Classification Committee of the International Headache Society (IHS). Cephalalgia .Vol 33, Issue 9, pp. 629 – 808 . June 14, 2013

https://www.mayoclinic.org/symptoms/headache/basics/causes/sym-20050800