Cicatricile cheloide – cauze, metode de tratament

151
Cicatricile cheloide
Cicatricile cheloide

Cicatrizarea – reprezintă o formă de regenerare a plăgii, de reparație a țesutului traumatizat cu restabilirea completă a integrității sale.

Regenerarea plăgii poate fi primară, secundară sau regenerare sub crustă.

 

Cicatricile cheloide reprezintă o proliferare în exces a țesutului conjunctiv, fiind  o formațiune asemănătoare cu o tumoare de culoare roză, consistență dură, care proemină pe suprafața pielii.

Cicatricile cheloide se pot dezvolta în urma unei foliculite, acnee, arsurilor, lacerațiilor sau plăgilor post-operatorii.

 

Pielea este formată din trei straturi : epiderm, derm și hipoderm. Dermul este stratul de mijloc și este format la rândul său din 2 straturi : stratul papilar și stratul reticular.

Dacă leziunea pielii nu ajunge la stratul reticular atunci nu este posibilă formarea cheloizilor.

Stratul reticular al cheloizilor conține celule inflamatoare, numărul fibroblastelor este crescut, vase sanguine formate de novo și depozite de colagen.

Deobicei cheloidul se observă după aproximativ 3 luni de la producerea leziunii.

Factorii care influențează formarea cheloizilor sunt de ordin local, genearal sau genetic.

 

Factorii locali

Producerea de leziuni repetate în același loc crește riscul formării cheloizilor. Un exemplu sunt cheloizii ce apar la nivelul urechii ca rezultat al atașării și detașării repetate a cerceiilor, cu provocare de leziuni minime, dar suficiente în unele cazuri pentru producerea cheloizilor.

Infecția locală este un alt factor de risc pentru producerea cheloizilor. Exemplu pentru aceasta este producerea acestora în cazuri de foliculită sau acnee.

În cazul arsurilor riscul de formarea a cheloizilor este în corelație cu suprafața dar și profunzimea rănilor. Astfel o plagă post-combustițională care se vindecă în mai puțin de 10 zile are un risc de aproximativ 4% pentru dezvoltarea cicatricei patologice. Însă în cazul plăgii care se vindecă în aproximativ 21 de zile și mai mult riscul este de aproximativ 70 % .

Forma cicatricelor este determinată de liniile de tensiune care sunt la nivelul pielii, ceea ce  pune în evidență importanța factorului mecanic. Astfel cheloizii se formează mai des în zonele pielii care se află în tensiune cum este pielea din regiunea pieptului regiunea scapulară sau umărului.

 

Factorii generali

  • Factorii hormonali și anume hormonii sexuali.
  • Hipertensiunea arterială
  • Inflamația sistemică

Factorii genetici

Importanța factorilor genetici se explică prin faptul că unele persoane la care s-a format cicatrice cheloidă au un istoric familial de formare a cheloizilor la alți membri ai familiei.

Persoanele cu piele întunecată au un risc de aproximativ 15 ori mai mare de a dezvolta o cicatrice cheloidă în comparație cu pielea deschisă la culoare.

 

Caracteristica cheloizilor

Cicatricile cheloide reprezintă o creștere a țesutului fibros dens care se extinde dincolo de marginile leziunii inițiale. Au un aspect supradenivelat, ferm, hiperpigmentat și uneori însoțit de prurit sau chiar durere. Nu regresează spontan. La unele persoane cheloizii au un aspect eritematos sau chiar teleangiectatic.

Este important diferențierea unei cicatrici cheloide de o cicatrice hipertrofică. Cea din urmă are proprietatea de autoregresie și nu se extinde asupra țesuturilor vecine. Până la 12 – 18 luni considerăm o cicatrice hipertrofică care în această perioadă ar trebuie să se aplatizeze sau să dispară total. Peste un termen de 18 luni aceasta va fi numită o cicatrice cheloidă care deja nu se rezolvă de la sine și necesită intervenția medicului.

 

Opțiuni de tratament pentru cicatricile cheloide

La ora actuală managementul pentru cicatricile cheloide are la bază următoarele metode :

  • Excizia chirurgicală
  • Administrarea intralezională a corticosteroizilor
  • Antihistaminice orale
  • Crioterapie
  • Laserterapie
  • Radioterapie
  • Utilizarea imunomodulatoarelor
  • Pansamente ocluzive

Excizia chirurgicală

Este necesară înlăturarea tuturor țesuturilor cicatriciale, ceea ce va duce la obținerea unei plagi și mai mari. Având un defect de țesut , apropierea marginilor plăgii va duce la tensionarea țesutului. După cum stresul mecanic este el însăși un factor ce duce la formarea cheloidului, este riscul de formare din nou a unei cicatrice cheloidă.

Medicul chirurg trebuie sa facă incizia dealungul liniilor de tensiune a pielii. Important este aplicarea suturilor straturilor profunde ceea ce duce la apropierea marginilor pielii și respectiv micșorarea tensiunii pielii. Pentru a reduce tensiunea cicatricei este benefic aplicarea plastiei în „Z”. În unele cazuri excizia chirurgicală este suficientă doar pentru înlăturarea dar nu și prevenirea recidivei. Pentru aceaste este posibil aplicarea suplimentară a corticosteroizilor sau a radioterapiei.

Radioterapia

Efectul radioterapiei în supresia cicatricei cheloide se datorează acțiunii inhibitoarea a razelor X asupra activității fibroblastelor ( celule ce produc colagen). Deasemenea aceste au efect inhibitor asupra celulelor endoteliale și respect asupra angiogenezei. După aplicarea radioterapiei cicatricea își modifică mai întâi culoarea ceea ce se datorează acțiunii asupra vaselor sangvine, și ulterior aceasta se reduce în dimensiuni. Totuși radioterapia are o serie riscuri care trebuie sa fie puse în discuție de către medic și pacient.

Administrarea corticosteroizilor

Corticosteroizii pot fi aplicați sub forma injecțiilor locale, unguentelor, benzilor adezive. Corticosteroizii reduc atât inflamația locală cât și au un efect supresor asupra agiogenezei. Dintre corticosteroizii utilizați sunt plasture cu betametazonă, benzi cu flurandrenolid, fludroxycortid etc. Benzile se selectează individual pentru fiecare pacient și acestea trebuie să acopere doar plaga cu reducerea cât mai mult posibil a contactului cu pielea sănătoasă. Acestea se schimbă la fiecare 24-48 de ore.

Important este că corticosteroizii reduc și efectele locale ale cicatricilor cheloide cum sunt pruritul și durerea.

Laser terapia

Reduce semnificativ volumul cicatricei cheloide cât și simptomele acesteia. Efectul lor se datorează acțiunii asupra vaselor sangvine. Astfel are loc micșorarea numărului de vase sangvine și ulterior reducerea inflamației.

Crioterapia

Aplicarea acestei metode se efectuează prin introducerea unui ac intralezional, aplicarea de spray sau prin contact direct. Însă această metodă își pierde din popularitate din cauza că unii pacienți acuză durere după procedură.

Pansamente ocluzive

Aplicarea benzilor de silicon după ce are loc reepitelizarea plăgii asigură hidratarea, micșorarea dimensiunilor, eritemului, durerii și pruritului. Aceste benzi sunt mai dificil de menținut în cazul unei cicatrici la nivelul articulațiilor. Benzile ocluzive de silicon trebuie purtate cel puțin 12 ore pe zi.