Comorbidităţile din perioada sarcinii

Comorbidităţile din perioada sarcinii

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o complicaţie întâlnită la aproximativ 2 până la 3% din totalul femeilor însărcinate. Diabetul asociat sarcinii se împarte în două categorii şi anume, 90% dintre pacientele însărcinate au diabet gestaţional, iar 10% au diabet preexistent. Cele cu diabet gestaţional sunt împărţite în două clase şi anume prima clasă este controlată doar prin dietă, iar cea de-a doua necesită tratament cu insulină.

Pacientele cu diabet preexistent, chiar dacă anterior au fost tratate cu medicamente hipoglicemice orale, în perioada sarcinii vor primi insulină, deoarece medicamentele hipoglicemice nu asigură un control glicemic adecvat în această perioadă.

La gravidele diabetice există un risc crescut de apariţie a diverselor complicaţii legate de sarcină, incluzând boli hipertensive, naştere prematură, avort spontan şi pielonefrită, pe lângă hipoglicemie şi cetoacidoză diabetică. Moartea fetală este mai puţin frecventă datorită tratamentului actual, deşi literatura de specialitate raportează o rată de mortalitate fetală crescută la pacientele tratate pentru cetoacidoză diabetică.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Hipertiroidismul

Hipertiroidismul în sarcină este asociat cu un risc crescut de preeclampsie şi de morbiditate neonatală, incluzând greutate scăzută la naştere şi posibile malformaţii congenitale.

Simptomele de hipertiroidism se aseamană foarte mult cu simptomele unei sarcini normale şi pot consta în: nervozitate, palpitaţii, intoleranţă la căldură şi lipsa câştigului ponderal în ciuda unui apetit crescut. Hipertiroidismul în sarcină este tratat cu propiltiouracil (PTU), iar efectul maxim se observă după 4-6 săptămâni de la debutul acţiunii.

Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea în sarcină poate fi împărţită în hipertensiune cronică şi preeclampsie.

Hipertensiunea cronică este o complicaţie în 4 până la 5 % din totalul sarcinilor, fiind diagnosticată prin creşterea persistentă a presiunii sangvine arteriale peste 140/90 mm Hg înainte de săptămâna 20 de gestaţie.

Farmacoterapia pacientelor gravide hipertensive este iniţiată de obicei când presiunea sangvină sistolică depăşeşte 160 mm Hg sau când presiunea diastolică depăşeşte 100 mm Hg, iar medicamentele folosite pentru hipertensiunea arterială cronică sunt labetalol şi nifedipina.

Trombembolismul

Factorii asociaţi cu un risc crescut de trombembolism venos în sarcină sunt vârsta maternă înaintată, multiparitatea, sarcina multiplă, naşterea prin intervenţie chirurgicală, repausul prelungit la pat, obezitatea, antecedente de trombembolism, deficit de antitrombina III.

Pacientele gravide acuză în general disconfort şi picioare umflate, iar ecografia Doppler trebuie efectuată pentru confirmarea diagnosticului. Diagnosticul de embolism pulmonar în sarcină este similar cu cel al pacientelor neînsărcinate şi se stabilește cu ajutorul scintigrafiei de perfuzie/ventilaţie. Tratamentul pentru ambele patologii survenite în timpul sarcinii se realizează cu heparină intravenoasă.

Astmul bronşic

Simptomele astmului bronşic sunt similare celor întâlnite la non-gravide cu triada clasică : tuse, wheezing si dispnee. Ca terapie preventivă sunt folosiţi glucorticoizii inhalatori, iar pentru tratamentul exacerbărilor este folosit de obicei, salbutamolul.

Cistite şi pielonefrite

Staza urinară asociată cu graviditatea face ca tractul urinar să fie cel mai frecvent punct de infecţie în perioada sarcinii, iar organismul implicat cel mai des este E.Coli.

Datorită ratei crescute a complicaţiilor, pacientele sunt de obicei spitalizate, hidratate intens şi tratate cu antibiotice administrate intravenos.

Violenţa domestică

Îngrijirea prenatală tardivă, sarcina nedorită, consumul de droguri şi de alcool, depresia şi problemele casnice au fost asociate cu un risc crescut de violenţă domestică.

Femeile însărcinate care sunt victime ale violenţei domestice sunt expuse unui risc crescut de dezlipire a placentei, fracturi fetale, ruptură uterină şi chiar naştere prematură.

Medicaţia bolilor apărute în perioada de sarcină şi alăptare

Există o serie de medicamante care, utilizate atât în sarcină cât şi în perioada de alăptare pot provoca efecte adverse grave, mai ales efecte teratogene în perioada sarcinii.

Exemple de agenţi terapeutici frecvent folosiţi în condiţii de urgenţă cu efecte adverse dovedite asupra sarcinii: aspirina, anticonvulsivante, aminoglicozide, antibiotice (metronidazol, kanamicina, tetracicline, streptomicina), methotrexat, etc.

Exemple de medicamente contraindicate în perioada alăptării: aspirina (doze mari), amfetamine, ergotamina, litiu.

Efectele adverse ale iradierii

Factorul major determinant al gradului de risc asupra fătului privind tehnica imagistică îl reprezintă cantitatea de radiaţii ionizante implicate în test. Expunerea la radiaţii ionizante are loc la radiografiile simple, angiografie, fluoroscopie, medicină nucleară şi tomografie computerizată, iar metodele neionizante sunt reprezentate de ecografie şi rezonanţa magnetică.

 

Bibliografie:

1.Medicină de urgenţă , ediţia a VI-a, vol. I , Ed. Alpha MDN.

2.Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014

  1. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016