Concerta, comprimate filmate cu eliberare prelungita

Concerta-methylphenidate-54-mg
Concerta-methylphenidate-54-mg

 

      CONCERTA 54mg

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina
Reacții adverse | Supradoza

Detalii

Denumirea comerciala: CONCERTA 54mg
Denumirea comuna internationala: METHYLFENIDATUM – 54mg
Forma farmaceutica: comprimate film. elib. prel.
Bucati: 30 comprimate film. elib. prel.
Doza (concentratia): 54mg
Forma de prezentare: CUTIE X 1 FLAC. DIN PEID X 30 COMPR. FILM. CU ELIB. PREL.
Firma: JANSSEN PHARMACEUTIC
Tara: Belgia
Cod CIM: W43109002

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Cod ATC: N06BA04
N – sistemul nervos
N06 – psihoanaleptice
N06BA – medicamente utilizate in adhd si nootrope simpatomimetice cu actiune centrala

Indicații

Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD)
Concerta este indicat ca parte a unui program amplu de tratament al tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie (ADHD) la copii cu vârsta de cel puţin 6 ani în cazul în care doar măsurile corective s-au dovedit insuficiente. Tratamentul trebuie efectuat sub supravegherea unui specialist în tulburările comportamentale întâlnite la copii. Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriile DSM curente sau cu ghidurile ICD actuale şi trebuie să aibă la bază o anamneză şi o evaluare completă a pacientului. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza prezenţei unuia sau a mai multor simptome.

Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută şi diagnosticarea nu se poate face pe baza unui singur test de diagnostic. Diagnosticul adecvat necesită folosirea resurselor medicale şi psihologice specializate, precum şi a resurselor educaţionale şi sociale.

Un program amplu de tratament include de obicei metode psihologice, educaţionale şi sociale, precum şi farmacoterapie şi are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental caracterizat prin simptome care pot include antecedente cronice de incapacitate de concentrare a atenţiei pe o perioadă scurtă de timp, distractivitate (incapacitate anormală de a fixa atenția), labilitate emoţională, impulsivitate, hiperactivitate moderată până la severă, semne neurologice minore şi traseu EEG anormal. Capacitatea de învăţare poate să fie sau nu afectată.

Tratamentul cu Concerta nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare minuțioasă a severităţii şi cronicităţii simptomelor copilului corelate cu vârsta acestuia.

Plasamentul educaţional adecvat este esenţial şi, în general, este necesară şi intervenţia psihosocială. Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulant trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a severităţii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat trebuie făcută, întotdeauna, în conformitate cu indicaţia pentru care există aprobare şi în conformitate cu ghidurile de prescriere/diagnostic.

Doze

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist în tulburările comportamentale întâlnite la copii şi/sau adolescenţi. Evaluare înainte de tratament

 

Înainte de prescrierea medicamentului, este necesară o evaluare cardiovasculară iniţială a pacientului, care include măsurarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardice. Trebuie să existe o anamneză completă pentru documentarea medicaţiei concomitente, care să conţină tulburările sau simptomele psihice şi medicale comorbide, din trecut sau prezent, antecedentele heredocolaterale de moarte cardiacă subită/deces inexplicabil şi înregistrarea corectă pe un grafic de creştere a înălţimii şi a greutăţii înainte de începerea tratamentului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Monitorizare continuă

Creşterea, statusul psihic și cardiovascular trebuie monitorizate permanent (vezi şi pct. 4.4).

  • Tensiunea arterială şi pulsul trebuie trecute într-un grafic statistic de creştere la fiecare ajustare a dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni;
  • Înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie măsurate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească într-un grafic de creştere;
  • Apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea celor preexistente trebuie monitorizate la fiecare ajustare a dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evaluarea riscului de abatere de la tratament, administrare necorespunzătoare şi dependenţă de metilfenidat.

Doze

Stabilire treptată a dozei

Este necesară o atentă stabilire treptată a dozei la începutul tratamentului cu Concerta. Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la cea mai mică doză posibilă. Medicii care doresc să prescrie doze cuprinse între 18 mg şi 36 mg pot recomanda o doză de metilfenidat de 27 mg.

Pot fi disponibile şi alte concentraţii ale acestui medicament sau alte medicamente care conţin metilfenidat.

Doza poate fi stabilită prin creşteri treptate de 18 mg. În general, ajustarea dozei se poate efectua la intervale de aproximativ o săptămână.

Doza zilnică maximă de Concerta este de 54 mg.

Pacienţi netrataţi anterior cu metilfenidat: experienţa clinică cu medicamentul Concerta este redusă la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.1). Concerta poate să nu fie indicat la toţi copiii cu sindrom ADHD. Pentru pacienţii la care se iniţiază tratament cu metilfenidat, pot fi considerate ca fiind suficiente doze mai mici de metilfenidat în forme farmaceutice cu durată scurtă de acţiune. Creşterea treptată a dozei trebuie făcută cu prudenţă de către medic pentru a evita dozele mari, inutile, de metilfenidat. Doza iniţială recomandată de Concerta la pacienţii care nu utilizează în mod obişnuit metilfenidat sau la pacienţii aflaţi în tratament cu alte psihostimulante decât metilfenidatul este de 18 mg o dată pe zi.

Pacienţi care utilizează în mod obişnuit metilfenidat: doza recomandată de Concerta la pacienţii care utilizează în mod obişnuit metilfenidat de trei ori pe zi în doze de 15-45 mg pe zi este prezentată în Tabelul 1. Recomandările de dozaj au la bază regimul de doze actual şi raţionamentul clinic.

TABELUL 1 Conversia recomandată a dozelor de la alte regimuri de doze de clorhidrat de metilfenidat, unde sunt disponibile, la Concerta

Doza zilnică anterioară de clorhidrat de metilfenidat Doza recomandată de Concerta
5 mg metilfenidat de trei ori pe zi 18 mg o dată pe zi
10 mg metilfenidat de trei ori pe zi 36 mg o dată pe zi
15 mg metilfenidat de trei ori pe zi 54 mg o dată pe zi

 

Dacă nu se observă o ameliorare, după stabilirea treptată adecvată a dozei pe o perioadă de o lună, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.

Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte, prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie, pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de preferintă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a evalua starea copilului. Se poate constata un progres susţinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent.

Reducere a dozei şi întrerupere a tratamentului

Tratamentul trebuie oprit dacă simptomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.

Adulţi

La adolescenţii ale căror simptome persistă şi la vârsta adultă şi la care tratamentul a demonstrat beneficii clare, poate fi oportună continuarea tratamentului şi la vârsta adultă. Cu toate acestea, nu este recomandată iniţierea tratamentului cu Concerta la adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Vârstnici

Metilfenidatul nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Metilfenidatul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Mod de administrare

Concerta trebuie înghiţit întreg cu ajutorul lichidelor şi nu trebuie mestecat, rupt sau sfărâmat (vezi pct. 4.4).

Concerta poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). Concerta se administrează o dată pe zi, dimineaţa.

Contraindicații

  • Sensibilitate cunoscută la metilfenidat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • Glaucom
  • Feocromocitom
  • Pe perioada tratamentului cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază (MAO) sau după cel puţin 14 zile de la întreruperea acestor medicamente, din cauza riscului de producere a crizelor hipertensive (vezi pct. 4.5)
  • Hipertiroidism sau tireotoxicoză
  • Diagnostic sau antecedente de depresie severă, anorexie nervoasă/tulburări anorexice, tendinţe suicidare, simptome psihotice, tulburări severe de dispoziţie, manie, schizofrenie sau tulburări de personalitate de tip psihopatic/borderline
  • Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară episodică de tip I severă (care nu este bine controlată)
  • Tulburări cardiovasculare preexistente, inclusiv hipertensiune arterială severă, insuficienţă cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pectorală, afecţiuni cardiace congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic, cardiomiopatii, infarct miocardic, aritmii cardiace cu potențial letal şi canalopatii (afecţiuni determinate de disfuncţii ale canalelor ionice)
  • Tulburări cerebrovasculare preexistente, anevrism cerebral, anomalii vasculare, inclusiv vasculită sau accident vascular cerebral

Atenționări

Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare minuțioasă a severităţii şi cronicităţii simptomelor copilului raportate la vârsta acestuia.

Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi

Profilul de eficacitate şi siguranţă, în cazul folosirii pe termen lung a metilfenidatului, nu a fost evaluat sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este, de obicei, întrerupt în timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Pacienţii în terapie pe termen lung (adică peste 12 luni) trebuie monitorizaţi cu atenţie în conformitate cu instrucţiunile de la punctele 4.2 şi 4.4 cu privire la funcţia cardiovasculară, creşterea staturo-ponderală, apetitul, apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea celor preexistente. Tulburările psihice ce trebuie monitorizate sunt descrise mai jos şi includ (dar nu se limitează la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv, agitaţie, anxietate, depresie, psihoză, manie, idei delirante, iritabilitate, lipsa spontaneităţii, retragere în sine şi perseverenţă excesivă.

Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să fie întrerupt cel puţin o dată pe an (de preferinţă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a evalua starea copilului. La întreruperea fie temporară, fie permanentă a administrării tratamentului, este posibil să se constate prezența unei îmbunătățiri continue.

Utilizare la adulţi

Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite în cazul iniţierii tratamentului la adulţi sau continuarea de rutină a tratamentului după vârsta de 18 ani. Dacă nu a fost încununată de succes întreruperea tratamentului atunci când adolescentul a împlinit 18 ani, poate fi necesară continuarea tratamentului şi la vârsta adultă. Necesitatea continuării tratamentului la aceşti adulţi trebuie reevaluată în mod regulat şi efectuată anual. Utilizare la vârstnici

Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Folosire la copii cu vârsta sub 6 ani

Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Funcţie cardiovasculară

Pacienţilor care sunt luaţi în considerare pentru tratament cu medicaţie stimulantă trebuie să li se facă o anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor heredocolaterale de moarte cardiacă subită sau deces inexplicabil sau aritmie malignă) şi un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenţa afecţiunilor cardiace, precum şi alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatele iniţiale sugerează astfel de antecedente sau afecţiuni. Pacienţii la care apar simptome precum palpitaţii, dureri toracice puternice, sincope inexplicabile, dispnee sau alte simptome care sugerează afecţiuni cardiace care survin pe perioada tratamentului cu metilfenidat, trebuie să fie supuşi imediat unor evaluări cardiace de specialitate.

Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice cu metilfenidat la copiii şi adolescenţii cu ADHD a demonstrat că pacienţii cărora li s-a administrat metilfenidat au prezentat frecvent o creştere de peste 10 mmHg a tensiunii sistolice şi diastolice faţă de pacienţii din grupul martor. Consecinţele clinice pe termen scurt şi pe termen lung ale acestor efecte la nivel cardiovascular la copii şi adolescenţi nu sunt cunoscute. Ca urmare a rezultatelor observate în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea apariţiei complicaţiilor clinice, în special atunci când tratamentul iniţiat în copilărie/adolescenţă este continuat la vârsta adultă. Se recomandă precauţie în tratarea pacienţilor a căror stare clinică determinată de boli preexistente poate fi afectată de creşterea tensiunii arteriale sau a pulsului. Vezi pct. 4.3 pentru lista afecţiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.

Funcţia cardiovasculară trebuie monitorizată cu atenţie. Tensiunea arterială şi pulsul trebuie înregistrate pe un grafic statistic la fiecare ajustare a dozei, iar, ulterior, cel puţin la un interval de 6 luni.

Folosirea metilfenidatului este contraindicată în cazul anumitor tulburări cardiace preexistente, cu excepţia cazurilor în care s-a obţinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în cardiologie pediatrică (vezi pct. 4.3).

Moarte subită şi anomalii cardiace structurale preexistente sau alte afecţiuni cardiace grave

Moartea subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimulantelor sistemului nervos central la copiii trataţi cu doze uzuale, dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme cardiace grave. Cu toate că unele tulburări cardiace grave, prin ele însele comportă un risc crescut de moarte subită, medicamentele stimulante nu sunt recomandate la copiii sau adolescenţii cu anomalii cardiace structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care pot determina o vulnerabilitate crescută faţă de efectele simpatomimetice ale medicamentelor stimulante.

Utilizare inadecvată şi evenimente cardiovasculare

Utilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moarte subită şi alte evenimente adverse cardiovasculare grave.

Tulburări cerebrovasculare

Vezi punctul 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat tratamentul cu metilfenidat. Pacienţii cu factori de risc suplimentari (antecedente de afecţiuni cardiovasculare, medicaţie concomitentă pentru creşterea tensiunii) trebuie monitorizaţi la fiecare vizită cu privire la semnele şi simptomele neurologice care pot apărea după începerea tratamentului cu metilfenidat.

Vasculita cerebrală pare să fie o reacţie idiosincrazică foarte rară care apare în urma expunerii la metilfenidat. Există puţine dovezi care să sugereze că pacienţii cu un risc mai mare pot fi identificaţi, iar declanşarea iniţială a simptomelor poate fi primul indiciu al unei probleme clinice coexistente.

Diagnosticul precoce, pe baza unui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a metilfenidatului şi inițierea imediată a tratamentului. Aşadar, diagnosticul trebuie luat în considerare la toţi pacienţii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemia cerebrală pe perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot include cefalee severă, parestezii, astenie, paralizie şi dificultăţi de coordonare, tulburări vizuale, de vorbire, de limbaj sau de memorie.

Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacienţilor cu paralizie cerebrală hemiplegică.

Tulburări psihice

Comorbiditatea afecţiunilor psihice în ADHD este frecvent întâlnită şi trebuie luată în considerare când se prescriu medicamente stimulante. În cazul apariţiei simptomelor psihice sau a exacerbării afecţiunilor psihice preexistente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul depăşeşte riscurile potenţiale pentru pacient.

Apariţia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei, ulterior cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită; în unele cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului.

Exacerbare a simptomelor psihotice sau maniacale preexistente

În cazul pacienţilor psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburărilor comportamentale şi ale tulburărilor de gândire.

Apariţia de noi simptome psihotice sau maniacale

Simptomele psihotice apărute în urma tratamentului (halucinaţii vizuale/tactile/auditive şi idei delirante) sau manie la copiii şi adolescenţii fără antecedente de afecţiuni psihotice sau manie pot fi determinate de metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale, trebuie luată în considerare o posibilă relaţie de cauzalitate cu metilfenidatul şi poate fi necesară întreruperea tratamentului.

Agresivitate sau comportament ostil

Apariţia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi determinate de tratamentul cu stimulante. Agresivitatea a fost raportată la pacienții tratați cu metilfenidat (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu metilfenidat trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la apariţia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile la iniţierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită. Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării regimului terapeutic la pacienţii care prezintă modificări comportamentale, ţinând cont de faptul că scăderea sau creşterea dozei ar putea fi necesară. Poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului.

Tendinţe suicidare

Pacienţii care dezvoltă ideaţie suicidară sau comportament suicidar pe perioada tratamentului pentru ADHD trebuie evaluaţi imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atenţie exacerbării afecţiunilor psihice preexistente şi posibilităţii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol determinant. Poate fi necesar tratamentul afecţiunilor psihice preexistente şi trebuie avută în vedere posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.

Ticuri

Metilfenidatul este asociat cu declanşarea sau exacerbarea ticurilor motorii şi verbale. De asemenea, a fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele heredocolaterale, iar evaluarea clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette, la copii, trebuie făcută înainte de administrarea metilfenidatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat şi trebuie observate apariţia sau agravarea ticurilor pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.

Anxietate, agitaţie sau stare de tensiune

Anxietatea, agitația sau starea de tensiune au fost raportate la pacienții tratați cu metilfenidat (vezi pct. 4.8). Metilfenidatul este, de asemenea, asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitaţie sau tensiune, iar anxietatea a dus la întreruperea administrării metilfenidatului la unii pacienți.

Evaluarea clinică a anxietăţii, a agitaţiei sau a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de metilfenidat şi pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat pentru urmărirea apariţiei sau a agravării acestor simptome pe perioada tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.

Forme ale tulburării bipolare

O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatului în tratamentul ADHD la pacienţii cu tulburări bipolare comorbide (inclusiv în tulburarea bipolară tip I netratată sau alte forme ale tulburării bipolare), din cauza riscului apariţiei unui episod mixt/maniacal la aceşti pacienţi. Înainte de începerea tratamentului cu metilfenidat, pacienţii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluaţi corespunzător pentru a determina dacă există riscul apariţiei tulburării bipolare; evaluările trebuie să includă o anamneză psihiatrică detaliată, inclusiv antecedente heredocolaterale de suicid, tulburare bipolară şi depresie. O monitorizare continuă adecvată este esenţială în cazul acestor pacienţi (vezi mai sus „Tulburări psihice“ şi pct. 4.2). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor la fiecare ajustare a dozei, apoi, cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.

Creştere staturo-ponderală

În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o reducere relativă a creşterii în greutate şi o întârziere a creşterii .

Efectele metilfenidatului asupra înălţimii şi greutăţii finale nu se cunosc în prezent şi sunt încă în studiu.

Creşterea staturo-ponderală trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie înregistrate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească într-un grafic de creştere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacienţilor care nu cresc sau care nu câştigă corespunzător în înălţime sau în greutate.

 

Metilfenidatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii epileptici. Metilfenidatul poate coborî pragul convulsivant la pacienţii cu antecedente convulsive, la pacienţii cu antecedente de anomalii ale traseului EEG în absenţa convulsiilor şi, rar, la pacienţii fără antecedente de convulsii şi anomalii ale traseului EEG. Dacă frecvenţa convulsiilor creşte sau dacă se declanşează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie întrerupt.

Priapism

Au fost raportate erecții prelungite și dureroase în asociere cu utilizarea medicamentelor care conțin metilfenidat, în special în asociere cu o modificare a schemei de tratament cu metilfenidat. Pacienții care manifestă erecții anormal de persistente, sau frecvente și dureroase, trebuie să solicite imediat asistență medicală.

Dependenţă, folosire inadecvată și abatere de la tratament

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la riscurile ce pot apărea în urma abaterilor de la tratament, a folosirii inadecvate şi a dependenţei de metilfenidat.

Metilfenidatul trebuie folosit cu atenţie în cazul pacienţilor cu dependenţă cunoscută de medicamente sau de alcool, din cauza potenţialului de dependenţă, folosirii inadecvate sau abaterii de la tratament.

Dependenţa cronică de metilfenidat poate duce la toleranţă marcată şi dependenţă psihologică cu grade variate de comportamente anormale. Se pot produce episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns la dependenţa parenterală.

Vârsta pacienţilor, prezenţa factorilor de risc pentru tulburările apărute din cauza dependenţei de substanţe (cum sunt tulburarea opoziţional-sfidătoare comorbidă sau tulburarea comportamentală şi tulburarea bipolară), dependenţa de substanţe în antecedente sau prezent, toate acestea trebuie luate în considerare când se stabileşte un tratament pentru ADHD. Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor instabili emoţional, precum cei cu antecedente de dependenţă de medicamente sau de alcool, deoarece aceşti pacienţi pot să-şi crească doza din proprie iniţiativă.

Pentru pacienţii dependenţi de substanţe care prezintă un risc ridicat, este posibil ca metilfenidatul sau alte stimulante să nu fie potrivite şi în acest caz trebuie avut în vedere tratamentul cu medicamente nestimulante.

Întrerupere a tratamentului

Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece aceasta poate scoate la iveală o depresie sau o supraactivitate cronică. La unii pacienţi este necesară monitorizarea pe termen lung.

Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului, deoarece poate apărea o depresie severă.

Fatigabilitate

Metilfenidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul stărilor normale de fatigabilitate. Excipienţi: intoleranţă la galactoză

Acest medicament conţine lactoză: pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Alegerea formulării de metilfenidat

Alegerea formulării medicamentului care conţine metilfenidat trebuie să fie făcută de medicul curant pentru fiecare pacient în parte şi în funcţie de durata dorită a efectului.

Depistare a drogurilor

Acest medicament conţine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de laborator pentru amfetamine, mai ales în cazul screening-ului prin metode imunologice.

Insuficienţă renală sau hepatică

Nu există experienţă privind utilizarea metilfenidatului la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Efecte hematologice

Siguranţa tratamentului pe termen lung cu metilfenidat nu este pe deplin cunoscută. În cazul apariţiei leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modificări, inclusiv a celor care indică afecţiuni hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.

Potenţial de producere a obstrucţiei gastro-intestinale

Deoarece comprimatul de Concerta nu se deformează şi nu îşi modifică forma în tractul gastro- intestinal (GI), în mod normal nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni preexistente severe de îngustare GI (patologică sau iatrogenă) sau în cazul pacienţilor cu disfagie sau probleme semnificative de ingerare a comprimatelor. Au fost raportate cazuri rare de simptome obstructive în cazul pacienţilor cu stricturi cunoscute în asociere cu ingestia medicamentelor cu formulări nedeformabile cu eliberare prelungită.

Deoarece comprimatul de Concerta este dintre cele cu eliberare prelungită, acesta trebuie administrat doar pacienţilor care pot să înghită comprimatul întreg. Pacienţii trebuie informaţi despre faptul că, Concerta trebuie înghiţit întreg, cu ajutorul lichidelor. Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau sfărâmate. Medicamentul este conţinut într-o peliculă neabsorbabilă concepută special pentru a elibera substanţa activă într-un ritm controlat. Învelişul comprimatului este eliminat din corp, pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă se întâmplă să observe în scaun ceva asemănător unui comprimat.

Interacțiuni

Interacţiuni farmacocinetice

 

Nu se cunoaşte modul în care metilfenidatul poate afecta concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent. Prin urmare, se recomandă precauţie în cazul asocierii metilfenidatului cu alte medicamente, mai ales cu cele cu indice terapeutic îngust.

Metilfenidatul nu este metabolizat de citocromul P450 într-o măsură relevantă clinic. Nu se aşteaptă ca inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra farmacocineticii metilfenidatului. Pe de altă parte, enantiomerii d- şi l- ai metilfenidatului nu inhibă în mod relevant izoenzimele 1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A ale citocromului P450.

Cu toate acestea, există raportări care indică faptul că metilfenidatul poate inhiba metabolizarea anticoagulantelor cumarinice, a anticonvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoină, primidonă) şi a unor antidepresive (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La iniţierea sau oprirea tratamentului cu metilfenidat, poate fi necesară ajustarea dozei pentru medicamentele deja administrate şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor (sau a timpului de coagulare pentru anticoagulantele cumarinice).

Interacţiuni farmacodinamice

Medicamente antihipertensive

Metilfenidatul poate scădea eficacitatea medicamentelor folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Utilizare împreună cu medicamente care cresc tensiunea arterială

Se recomandă administrarea cu precauţie a metilfenidatului împreună cu alte medicamente care au, de asemenea, potenţial de creştere a tensiunii arteriale (vezi şi paragrafele despre afecţiunile cardiovasculare şi cerebrovasculare de la pct. 4.4).

Din cauza posibilităţii producerii unei crize hipertensive, metilfenidatul este contraindicat la pacienţii în tratament (în prezent sau în cele 2 săptămâni anterioare) cu inhibitori MAO neselectivi, ireversibili (vezi pct. 4.3).

Utilizare împreună cu alcoolul etilic

Alcoolul etilic poate exacerba reacţiile adverse manifestate la nivelul sistemului nervos central ale medicamentelor psihostimulante, inclusiv ale metilfenidatului. Prin urmare, se recomandă ca pacienţii să evite consumul de alcool etilic în timpul tratamentului.

Utilizare împreună cu anestezice halogenate

Există riscul creşterii bruşte a tensiunii arteriale în timpul intervenţiei chirurgicale. Dacă intervenţia este planificată, tratamentul cu metilfenidat nu trebuie administrat în ziua intervenţiei.

Utilizare împreună cu agonişti alfa2-adrenergici cu acţiune centrală (de exemplu clonidina)

Nu a fost evaluată sistematic siguranţa pe termen lung a utilizării metilfenidatului în asociere cu clonidina sau cu alţi agonişti alfa2-adrenergici cu acţiune centrală.

Utilizare cu medicamente dopaminergice

Se recomandă precauţie în cazul administrării metilfenidatului împreună cu medicamente dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece acţiunea predominantă a metilfenidatului este aceea de creştere a valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interacţiuni farmacodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonişti dopaminergici direcţi şi indirecţi (inclusiv antidepresivele triciclice şi DOPA) sau cu antagonişti dopaminergici, inclusiv antipsihotice.

Sarcina

Sarcina

 

Există date limitate referitoare la utilizarea metilfenidatului la gravide.

Au fost semnalate, în cadrul raportărilor spontane, cazuri de toxicitate cardiorespiratorie neonatală, în special tahicardie fetală şi detresă respiratorie.

Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la doze toxice materne (vezi pct. 5.3).

Nu se recomandă utilizarea metilfenidatului în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care se decide că amânarea tratamentului poate reprezenta un risc mai mare pentru sarcină.

Alăptarea

Metilfenidatul se excretă în laptele uman. Pe baza unor raportări privind depistarea metilfenidatului în mostre de lapte matern de la cinci mame, concentrațiile de metilfenidat în laptele uman au determinat la sugar doze de 0,16% până la 0,7% din doza administrată la mamă și ajustată cu greutatea coporală și un raport dintre laptele matern și plasma maternă care variază între 1,1 și 2,7.

A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada expunerii, dar şi-a revenit şi a început să ia în greutate după ce mama a întrerupt tratamentul cu metilfenidat. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu metilfenidat având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Nu s-au observat efecte relevante în studiile non-clinice.

Capacitatea de a conduce vehicule

Metilfenidatul poate provoca ameţeală, somnolenţă şi tulburări vizuale, inclusiv dificultăţi de acomodare, diplopie şi vedere înceţoşată. Acesta poate avea o influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu aceste efecte posibile şi trebuie să li se recomande ca în cazul în care sunt afectaţi să evite activităţile potenţial periculoase, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

Reacții adverse

Tabelul de mai jos prezintă toate reacţiile adverse observate în cursul studiilor clinice la copii, adolescenţi şi adulţi, raportările spontane după punerea pe piaţă a Concerta şi acelea care au fost raportate cu alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecvenţele de apariţie ale reacţiilor adverse la Concerta şi la formulări ale clorhidrat de metilfenidat au fost diferite, s-a utilizat frecvenţa cea mai mare din ambele baze de date.

Estimarea frecvenţei:

foarte frecvente (≥ 1/10)

frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)

foarte rare (<1/10000)

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări Nazofaringită, infecţii ale tractului respirator superior#, sinuzită#
Tulburări hematologice şi limfatice Anemie†, leucopenie†, trombocito penie, purpură trombocito- penică Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii de hipersensibi litate, precum edem angioneurotic, reacţii anafilactice, tumefacţii auriculare, afecţiuni buloase, afecţiuni exfoliative, urticarie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii şi erupţii
Tulburări metabolice şi de nutriţie* Anorexie, scăderea apetitului alimentar† reducerea moderată a creşterii în înălţime şi în greutate, în cazul administrării prelungite la copii*
Tulburări psihice* Insomnie, nervozi tate Labilitate afectivă, agresivitate*, stare de agitaţie*, Tulburări psihotice*, halucinaţii auditive, vizuale şi tactile*, furie, Manie*†, dezorien- tare, tulburări ale Tentative de suicid (inclusiv suicid reuşit)* †, Idei delirante*†, tulburări de gândire* dependenţă. Au fost descrise
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută
anxietate*†, depresie*#, iritabilitate, comporta- ment anormal, schimbări bruşte ale dispoziţiei, ticuri*, insomnie iniţială#, stare depresivă#, scăderea libidoului#, tensiune#, bruxism#, atac de panică# ideaţie suicidară*, modificări ale dispoziţiei, nelinişte†, tristeţe copleşitoare, agravarea ticurilor preexistente în cadrul sindromului Tourette*, logoree, hipervigilenţă, tulburări ale somnului libidoului, stări confuzio- nale† stare depresivă trecătoare*, gândire anormală, apatie†, comportame nt compulsiv, hipercon- centrare cazuri de abuz şi dependenţă, mai ales în cazul formulărilor cu eliberare imediată.
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Ameţeală, diskinezie, hiperactivi- tate psihomotorie, somnolenţă parestezii#, cefalee de tip tensional# Sedare, tremor† , letagie# Convulsii, mişcări coreo- atetozice, deficit neurologic ischemic reversibil, Sindrom neuroleptic malign (SNM; raportările au fost slab documentate şi în majoritatea cazurilor, pacienţii erau trataţi şi cu alte medicamen te, astfel că rolul metilfenida tului este neclar). Tulburări cerebro vasculare*† (inclusiv vasculită, hemoragii cerebrale, accidente cerebrovasculare, arterită cerebrală, ocluzie cerebrală), convulsie de tip grand mal*, migrenă†
Tulburări oculare Tulburări de acomodare# Vedere înceţoşată†, ochi uscat# Dificultăţi de acomodare vizuală, tulburări vizuale, diplopie Midriază
Tulburări acustice şi vestibulare Vertij#
Tulburări cardiace * Aritmie, tahicardie, palpitaţii Durere toracică Angină pectorală Stop cardiac, infarct miocardic Tahicardie supraventriculară, bradicardie,
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută
extrasistole ventriculare, extrasistole†
Tulburări vasculare * Hipertensiune arterială Bufeuri# Arterită şi/sau ocluzie cerebrală, tegumente reci la nivelul extremitățilo r†, fenomenul Raynaud
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tuse, durere orofaringiană Dispnee†
Tulburări gastro- intestinale Durere în abdomenul superior, diaree, greaţă†, disconfort abdominal vărsături, xerostomie†, dispepsie# Constipaţie†
Tulburări hepatobiliare Alanin aminotransfera za crescută# Enzime hepatice crescute Funcţie hepatică anormală, inclusiv insuficienţă hepatică acută şi comă hepatică, fosfataza alcalină plasmatică crescută, bilirubina plasmatică crescută†
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Alopecie, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie Edem angioneurotic, afecţiuni buloase, afecţiuni exfoliative Hiperhi droză†, erupţii cutanate maculare, eritem Eritem polimorf, dermatită exfoliativă, erupţie staționară medicament oasă
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Artralgie, rigiditate musculară#, spasme musculare# Mialgie†, spasme musculare Crampe musculare
Tulburări Hematurie,
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută
renale şi ale căilor urinare polakiurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Disfuncţie erectilă# Gineco mastie Priapism*, erecție puternică*, erecție prelungită*
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Febră, retard de creştere pe perioada utilizării prelungite la copii*, fatigabilitate†, iritabilitate#, senzaţie de nervozitate#, astenie#, sete# Durere toracică Moarte cardiacă subită* Disconfort toracic†, hiperpirexie
Investigaţii diagnostice Modificări ale tensiunii arteriale şi ale pulsului (de obicei o creştere)*, pierdere în greutate* Murmur cardiac* Scăderea numărului trombocite- lor, număr de leucocite anormal

* Vezi pct. 4.4

# Frecvenţă rezultată din studiile clinice la adulţi şi nu din studiile clinice la copii şi adolescenţi; poate fi relevantă şi pentru copii şi adolescenţi.

† Frecvenţă rezultată din studiile clinice la copii şi adolescenţi şi raportată cu o frecvenţă mai mare în studiile

clinice cu pacienţi adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO

Supradoza

În tratamentul pacienţilor pentru supradozaj, trebuie luată în considerare eliberarea întârziată a metilfenidatului din formulările cu durată de acţiune prelungită.

Semne şi simptome

Supradozajul acut, datorat în principal suprastimulării sistemului nervos central şi a celui simpatic se poate manifesta prin: vărsături, agitaţie, tremor, hiperreflexie, spasme musculare, convulsii (care pot fi urmate de comă), euforie, confuzie, halucinaţii, delir, transpiraţii, hiperemie facială, cefalee, hiperpirexie, tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază şi uscarea mucoaselor.

Tratament

Nu există un antidot specific în cazul supradozajului cu metilfenidat. Tratamentul constă în instituirea măsurilor adecvate de susţinere.

Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor auto-induse şi împotriva stimulilor externi care ar putea agrava suprastimularea preexistentă. Nu a fost stabilită eficacitatea cărbunelui activat.

Trebuie instituită terapia intensivă pentru menţinerea schimburilor adecvate circulatorii şi respiratorii; pot fi necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie.

Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporeale în caz de supradozaj cu metilfenidat.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: simpatomimetice cu acţiune centrală, codul ATC: N06BA04. Mecanism de acţiune

Clorhidratul de metilfenidat este un stimulant slab al sistemului nervos central (SNC). Modul de acţiune terapeutică în tulburarea hiperkinetică însoţită de deficit de atenţie (Attention Deficit Hyperactivity Disorder-ADHD) nu este cunoscut. Se crede că metilfenidatul blochează recaptarea noradrenalinei şi dopaminei în neuronii presinaptici şi creşte eliberarea acestor monoamine în spaţiul extraneuronal. Metilfenidatul este un amestec racemic compus din izomerii d- şi l-. Izomerul d- este mai activ farmacologic decât izomerul l.

Eficacitate şi siguranţă clinică

În studiile clinice pivot, Concerta a fost evaluat la 321 pacienţi deja stabilizaţi cu medicamente cu eliberare imediată (EI) de metilfenidat şi la 95 de pacienţi netrataţi anterior cu medicamente cu EI de metilfenidat.

Studiile clinice au evidenţiat că efectele Concerta s-au menţinut până la 12 ore după administrarea dozei când medicamentul s-a administrat dimineaţa, o dată pe zi.

Opt sute nouăzeci şi nouă (899) de adulţi cu ADHD, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, au fost evaluaţi în trei studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo, cu durata între 5 şi 13 săptămâni. S-a demonstrat o eficacitate pe termen scurt la administrarea Concerta în doză cuprinsă între 18 şi 72 mg/zi, dar aceste rezultate nu au fost dovedite, în mod constant, la administrarea pe o perioadă mai mare de 5 săptămâni. Într-un studiu, la care răspunsul a fost definit ca o reducere cu cel puţin 30% faţă de momentul iniţial a scorului total Scala de evaluare ADHD pentru adulţi Conners (CAARS) al simptomelor ADHD la 5 săptămâni (criteriu final) şi răspunsul analizat considerând că subiectii cu date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, un procent semnificativ mai mare de pacienţi au răspuns la administrarea Concerta în doze de 18, 36 sau 72 mg/zi comparativ cu placebo. În celelalte două studii, în care s-a considerat că subiecţii cu date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, a existat un avantaj numeric al administrării Concerta comparativ cu placebo, dar nu a putut fi demonstrată o diferenţă semnificativă statistic a proporţiei pacienţilor care au întrunit criteriile predefinite de răspuns între Concerta şi placebo.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

 

Metilfenidatul este absorbit rapid. După administrarea orală de Concerta la adulţi, învelişul exterior al medicamentului se dizolvă, furnizând o concentraţie maximă de substanţă activă la aproximativ 1-2 ore. Metilfenidatul conţinut în cele două straturi interne de medicament este eliberat treptat în cursul următoarelor ore. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 6-8 ore, după care concentraţiile plasmatice de metilfenidat scad treptat. Concerta administrat o dată pe zi reduce la minimum fluctuaţiile între concentraţiile plasmatice maxime şi minime asociate metilfenidatului cu eliberare imediată administrat de trei ori pe zi. Gradul de absorbţie al medicamentului Concerta administrată o dată pe zi este, în general, comparabil cu cel al medicamentelor convenţionale cu eliberare imediată.

După administrarea Concerta 18 mg o dată pe zi la 36 de adulţi, parametrii medii farmacocinetici au fost: Cmax 3,7 ± 1,0 ng/ml, Tmax 6,8 ± 1,8 ore, ASCinf 41,8 ± 13,9 ng•oră/ml şi t½ 3,5 ± 0,4 ore.

Nu s-au observat diferenţe în farmacocinetica medicamentului Concerta după administrarea în doză unică şi repetată, indicând absenţa unei acumulări semnificative a medicamentului. ASC şi t½ după administrarea repetată o dată pe zi sunt similare cu cele obţinute după prima doză de Concerta 18 mg.

După administrarea de Concerta în doze unice de 18, 36 şi 54 mg/zi la adulţi, Cmax şi ASCinf ale metilfenidatului au fost proporţionale cu doza.

Distribuţie

După administrare orală, concentraţiile plasmatice ale metilfenidatului la adulţi scad biexponenţial. După administrarea orală de Concerta timpul de înjumătăţire plasmatică al metilfenidatului la adulţi a fost de aproximativ 3,5 ore. Procentul de legare al metilfenidatului şi metaboliţilor săi de proteinele plasmatice este de aproximativ 15%. Volumul aparent de distribuţie al metilfenidatului este de aproximativ 13 litri/kg.

Metabolizare

La oameni, metilfenidatul este metabolizat în principal prin deesterificare la acid acetic alfa-fenil- piperidinic (AFP, atinge concentraţii de aproximativ 50 de ori faţă de concentraţia substanţei netransformate) care are o activitate farmacologică redusă sau absentă. La adulţi, metabolizarea Concerta administrat în doză unică zilnică, evaluată după metabolizarea la AFP, este similară cu cea a metilfenidatului administrat de trei ori pe zi. Metabolizarea dozelor unice zilnice de Concerta, administrate o dată pe zi şi repetat, este similară.

Eliminare

După administrare de Concerta la adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metilfenidatului a fost de aproximativ 3,5 ore. După administrare orală, aproximativ 90% din doză se excretă în urină şi 1-3% în materiile fecale, ca metaboliţi, în decurs de 48 până la 96 ore. Cantităţi mici de metilfenidat netransformat se regăsesc în urină (mai puţin de 1%). Principalul metabolit urinar este acidul acetic alfa-fenil-piperidinic (60-90%).

La om, după administrarea orală de metilfenidat marcat radioactiv, aproximativ 90% din acesta este regăsit în urină. Principalul metabolit urinar este AFP, răspunzător de aproximativ 80% din doză.

Efecte ale alimentelor

La pacienţi nu au existat diferenţe în parametrii farmacocinetici sau farmacodinamici ai Concerta când acesta a fost administrat după un mic dejun bogat în grăsimi sau pe stomacul gol.

Grupe speciale de pacienţi

Sex

La adulţi sănătoşi, valorile medii ajustate în funcţie de doză ASCinf pentru Concerta au fost de 36,7 ng•oră/ml la bărbaţi şi 37,1 ng•oră/ml la femei, fără diferenţe notabile între cele două grupuri.

Rasă

La adulţi sănătoşi care utilizează Concerta, ASCinf ajustată în funcţie de doză a fost constantă în grupurile etnice; cu toate acestea, mărimea eşantionului poate să fi fost insuficientă pentru a detecta variaţii etnice în farmacocinetică.

Vârstặ

Farmacocinetica Concerta nu a fost studiată la copii cu vârsta sub 6 ani. La copii cu vârsta între 7-12 ani, parametrii farmacocinetici ai Concerta după 18, 36 şi 54 mg au fost (valori medii ± DS): Cmax 6,0 ± 1,3, respectiv, 11,3 ± 2,6 şi 15,0 ± 3,8 ng/ml, Tmax 9,4 ± 0,02, respectiv 8,1 ± 1,1, 9,1 ± 2,5 h, şi ASC 0-11,5 50,4 ± 7,8, respectiv 87,7 ± 18,2, 121,5 ± 37,3 ng•oră/ml.

Insuficienţă renală

Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă renală. După administrarea orală de metilfenidat marcat radioactiv la om, metilfenidatul a fost metabolizat în proporţie mare şi aproximativ 80% din cantitatea radioactivă a fost excretată în urină sub formă de AFP. Deoarece clearance-ul renal nu este o cale importantă de eliminare pentru metilfenidat, este de aşteptat ca insuficienţa renală să aibă un efect slab asupra farmacocineticii Concerta.

Insuficienţă hepatică

Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Date preclinice de siguranţă

Carcinogenitate

 

În studiile de carcinogenitate la şoarece şi şobolan, extinse pe toată durata de viaţă, s-a înregistrat un număr crescut de tumori hepatice maligne numai la şoarecii masculi. Nu se cunoaşte importanţa pentru om a acestor descoperiri.

Metilfenidatul nu a afectat performanţele reproductive sau fertilitatea la doze multiple mici ai dozei clinice.

Dezvoltare embrionară/fetală în cursul sarcinii

Metilfenidatul nu este considerat a fi teratogen la şobolai şi iepure. S-au observat toxicitate fetală (adică pierderea totală a puilor abia fătaţi) şi toxicitate maternă la doze toxice pentru mamă.