Detalii | Indicații | Contraindicații | Atenționări | Interacțiuni | Sarcina |Reacții adverse |
Detalii
LISTA DE COMPENSARE A – Lista medicamentelor cu nivel de compensare 90% din prețul de referință.
P6L – Medicamente eliberate cu prescriptie medicala care se retine de catre farmacie, dar se poate reinnoi (prescriptia medicala poate fi folosita timp de sase luni din momentul eliberarii)
FORMA FARMACEUTICĂ COMPR. FILM.
DEȚINĂTORUL DE LICENȚĂ MERCK KGAA – GERMANIA
Ambalare
Cutie cu 3 blist. PVC/Al x 10 compr. film.
PREȚ 15,45 RON
LISTA DE COMPENSARE A PREȚ CO-PLATA 10,80 RON
Concor 5 mg Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Concor 5 mg
Comprimate filmate biconvexe de culoare alb gălbui, în formă de inimă, cu linie mediană pe ambele feţe.
Concor 10 mg
Comprimate filmate biconvexe de culoare portocaliu pal-portocaliu deschis, în formă de inimă, cu linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul bolii coronariene (anginei pectorale).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi: pentru ambele indicaţii terapeutice, doza este de 5 mg fumarat de bisoprolol, o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 10 mg fumarat de bisoprolol, o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 20 mg fumarat de bisoprolol o dată pe zi.
În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc deoarece aceasta poate determina agravarea tranzitorie a afecţiunii. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie ischemică. Se recomandă reducerea treptată a dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți cu insuficienţă renală sau hepatică
În mod normal, la pacienţii cu tulburări uşoare până la moderate ale funcţiei hepatice sau renale nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei hepatice se recomandă ca doza zilnică să nu se depăşească 10 mg fumarat de bisoprolol.
Experienţa utilizării bisoprololului la pacienţii cu dializă renală este limitată; totuşi, nu există date conform cărora dozele ar trebui modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii și adolescenți
Nu există experienţă referitoare la utilizarea bisoprololului la copii, de aceea nu se recomandă utilizarea acestuia la acest grup de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele filmate Concor trebuie administrate dimineaţa cu sau fără alimente. Acestea trebuie înghiţite cu o cantitate suficientă de lichid, fără a fi mestecate.
Contraindicaţii
Administrarea bisoprololului este contraindicată la pacienţii cu:
– insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienţei cardiace care necesită tratament inotrop pozitiv administrat i.v.,
– şoc cardiogen,
– bloc atrio-ventricular (BAV) de gradul II sau III (fără pacemaker),
– sindromul sinusului bolnav,
– bloc sino-atrial,
– bradicardie simptomatică,
– hipotensiune arterială simptomatică,
– astm bronşic sever,
– forme severe ale arteriopatiei obliterante periferice sau forme severe ale sindromului Raynaud,
– feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4),
– acidoză metabolică.
Administrarea Concor este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cu excepţia cazurilor în care este neapărat necesară, întreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie făcută brusc, mai ales la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece aceasta poate determina agravarea tranzitorie a afecţiunii (vezi pct. 4.2).
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală şi insuficienţă cardiacă asociată.
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie:
– la pacienţii cu diabet zaharat ce prezintă fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei deoarece pot fi mascate simptomele hipoglicemiei (de exemplu: tahicardie, palpitaţii sau diaforeză),
– la pacienţii cu dietă strictă,
– la pacienţii cărora li se efectuează tratament de desensibilizare deoarece, ca în cazul celorlalte beta-blocante, bisoprololul poate potenţa atât sensibilitatea faţă de alergeni cât şi severitatea reacţiilor anafilactice; tratamentul cu adrenalină poate să nu aibă în toate cazurile efectul terapeutic aşteptat,
– la pacienţii cu BAV de gradul I,
– la pacienţii cu angină Prinzmetal,
– la pacienţii cu arteriopatie obliterantă periferică, deoarece, mai ales la începutul tratamentului, poate să apară agravarea simptomelor.
Beta-blocantele (de exemplu: bisoprolol) pot fi administrate la pacienţii cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis doar după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiile terapeutice şi riscurile posibile.
Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate în timpul tratamentului cu bisoprolol.
Bisoprololul nu trebuie administrat la pacienţii cu feocromocitom înainte de realizarea blocării receptorilor alfa.
La pacienţii aflaţi sub anestezie generală medicul anestezist trebuie informat asupra blocării receptorilor beta. Dacă se consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocant înaintea intervenţiei chirurgicale, aceasta trebuie făcută treptat şi terminată cu 48 ore înaintea intervenţiei chirurgicale.
Deși β –blocantele selective (beta1) pot avea un efect mai mic asupra funcției pulmonare decât β -blocantele neselective și ca toate β-blocantele, acestea ar trebui să fie evitate la pacienții cu boli obstructive ale căilor respiratorii, cu excepția cazului în care există motive clinice întemeiate pentru utilizarea lor. În cazul în care astfel de motive există, Concor poate fi folosit, cu precauție. În cazul existenţei astmului bronşic sau a bronhopneumopatiei obstructive cronice, ce pot determina simptome, se recomandă asocierea tratamentului bronhodilatator. Ocazional, la pacienţii cu astm bronşic poate să apară creşterea rezistenţei căilor aeriene, de aceea poate fi necesară creşterea dozei de beta2 stimulante.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai calciului din grupa verapamilului şi, în mai mică măsură, din grupa diltiazemului: effect inhibitor asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii aflaţi sub tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc atrio-ventricular.
Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu: clonidina, metildopa, moxonidina, rilmenidina): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală poate determina scăderea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac şi vasodilataţie. Întreruperea bruscă a administrării acestora, creşte riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale de rebound.
Asocieri ce trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai calciului din grupa dihidropiridinelor (de exemplu: nifedipină): utilizarea concomitentă poate creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale şi nu poate fi exclusă creşterea riscului deteriorării suplimentare a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu: chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propafenonă): pot fi potenţate efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară şi efectul inotrop negativ.
Medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodaronă): poate fi potenţat efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară.
Medicamente parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrioventriculară şi riscul de apariţie a bradicardiei.
Medicamente β-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului): pot potenţa efectele sistemice ale bisoprololului.
Insulină şi antidiabetice orale: potenţarea efectului de scădere a glicemiei. Blocarea receptorilor betaadrenergici poate masca simptomele hipoglicemiei.
Medicamente anestezice: diminuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de apariţie a hipotensiunii arteriale (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.4).
Glicozide digitalice: creşterea timpului de conducere atrio-ventriculară şi, prin urmare, a frecvenţei cardiace.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): AINS pot diminua efectul hipotensor al bisoprololului.
Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu: isopronalină, dobutamină): asocierea cu bisoprolol poate diminua efectele ambelor medicamente.
Simpatomimetice care activează atât receptorii alfa cât şi beta-adrenergici (de exemplu: noradrenalină, adrenalină): asocierea cu bisoprolol determină creşterea tensiunii arteriale. Astfel de interacţiuni sunt considerate a fi mult mai probabile în cazul utilizării beta-blocantelor neselective.
Alte medicamente antihipertensive sau medicamente cu potenţial hipotensor (de exemplu: antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine): utilizarea concomitentă poate creşte riscul apariţiei hipotensiunii arteriale.
Asocieri ce trebuie avute în vedere
Mefloquină: creşterea riscului de apariţie a bradicardiei.
Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO, cu excepţia IMAO-B): Potenţarea efectului hipotensor al betablocantului dar şi creşterea riscului de producere a crizei hipertensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bisoprololul are efecte farmacologice care pot determina efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau a fătului/noului-născut. În general, blocantele receptorilor beta-adrenergici reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a creşterii, moarte intrauterină, avort spontan sau travaliu precoce.
Reacţiile adverse
(de exemplu: bradicardie, hipoglicemie) pot să apară şi la făt sau nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici, este de preferat utilizarea blocantelor selective ale receptorilor beta1-adrenergici.
Administrarea Concor nu este recomandată în perioada de sarcină, decât dacă este neapărat necesară.
Dacă tratamentul este considerat necesar, se recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero-placentar şi a creşterii fetale. În cazul în care apar efecte dăunătoare asupra sarcinii sau fătului trebuie avută în vedere utilizarea unui alt tip de tratament. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardia sunt de aşteptat să devină manifeste în decursul primelor 3 zile de viaţă extrauterină.
Alăptarea
La om nu există date referitoare la excreţia bisoprololului în lapte sau la siguranţa expunerii sugarilor la acţiunea bisoprololului.
De aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării Concor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Într-un studiu efectuat la pacienţii cu boală coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule. Totuşi, datorită variaţiilor individuale ale reacţiilor la administrarea medicamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales la începutul tratamentului sau atunci când este schimbat medicamentul administrat precum şi în cazul consumului de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele noţiuni sunt utilizate pentru definirea frecvenţelor de apariţie utilizate mai jos:
– foarte frecvente (>1/10)
– frecvente (≥1/100 şi <1/10)
– mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100)
– rare (≥1/10000 şi <1/1000)
– foarte rare (<1/10000)
– cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea trigliceridemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, tulburări de somn
Rare: coşmaruri, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: diminuarea secreţiei lacrimare (trebuie avută în vedere la pacienţii care utilizează lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări auditive şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei cardiace preexistente, bradicardie
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de răcire sau amorţire la nivelul extremităţilor, tensiune arterială scăzută
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de boală respiratory obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: simptome gastro-intestinale precum greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate precum prurit, eritem cutanat tranzitor al feţei şi gâtului, erupţii
cutanate tranzitorii
Foarte rare: alopecie; beta-blocantele pot determina apariţia sau agravarea psoriazisului sau pot
induce apariţia unei erupţii cutanate cu aspect psoriaziform
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară şi crampe musculare
Tulburări ale ale aparatului genital şi ale sânului
Rare: tulburări ale potenţei
Tulburări generale
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Ele sunt, în general, uşoare şi se remit în
decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului ă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a edicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Cele mai frecvente semne ale supradozajului cu beta-blocante sunt bradicardia, hipotensiunea arterială, bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută şi hipoglicemia. Există o largă variabilitate interindividuală a sensibilităţii la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol şi este probabil ca pacienţii cu insuficienţă cardiacă să fie foarte sensibili.
Abordare terapeutică
În general, dacă se produce supradozajul, se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi efectuarea tratamentului de susţinere şi simptomatic.
Puţinele date disponibile sugerează că bisoprololul este greu dializabil.
- PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB07.
Mecanism de acțiune
Bisoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici, lipsit de activitate stimulant intrinsecă şi cu activitate importantă de stabilizare membranară. Are afinitate foarte scăzută pentru receptorii beta2-adrenergici din muşchiului neted de la nivelul bronhiilor şi vaselor precum şi pentru receptorii beta2-adrenergici implicaţi în reglarea metabolismului. De aceea, nu este de aşteptat ca bisoprololul să influenţeze rezistenţa căilor respiratorii şi efectele metabolice mediate beta2. Beta1 selectivitatea bisoprololului se menţine şi în cazul dozelor ce depăşesc intervalul dozelor terapeutice.
Bisoprololul nu are efect inotrop negativ pronunţat.
Bisoprololul îşi manifestă efectul terapeutic maxim după 3-4 ore de la administrare. Timpul de înjumătăţire plasmatică de 10-12 ore asigură eficacitatea terapeutică pentru intervalul de 24 ore în cazul administrării unice zilnice.
Efectul antihipertensiv maxim al bisoprololului este atins, în general, după 2 săptămâni.
În cazul administrării acute la pacienţii cu boală coronariană fără insuficienţă cronică, bisoprololul reduce frecvenţa cardiacă şi volumul bătaie, reducând astfel debitul cardiac şi consumul de oxigen. În cazul administrării cronice scade rezistenţa periferică crescută iniţial. Printre altele, inhibarea activităţii reninei plasmatice este luată în discuţie ca mecanism responsabil pentru efectul antihipertensiv al beta-blocantelor.
Bisoprololul deprimă răspunsul la activitatea simpato-adrenergică prin blocarea receptorilor beta cardiaci.
Aceasta determină o diminuare a frecvenţei cardiace şi a contractilităţii şi, prin urmare, a consumului de oxigen al miocardului, efectul dorit al tratamentului anginei pectorale la pacienţii cu boală coronariană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este absorbit aproape complet (> 90%) din tractul gastro-intestinal şi, datorită metabolizării sale reduse la primul pasaj hepatic de aproximativ 10%, are o biodisponibilitate absolută de aproximativ 90%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%.
Metabolizare şi eliminare
Bisoprololul este eliminat din organism pe 2 căi cu eficacitate egală: 50% este transformat la nivel hepatic în metaboliţi inactivi, care sunt eliminaţi pe cale renală, iar 50% este excretată sub formă nemodificată pe cale renală. De aceea, nu este, de regulă, necesară ajustarea dozei de bisoprolol la pacienţii cu tulburări uşoare sau moderate ale funcţiei hepatice sau renale. Clearance-ul total al medicamentului este de aproximativ 15 l/oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 10-12 ore.
Bisoprololul are o cinetică lineară, independentă de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu indică vreun risc special pentru om, pe baza studiilor obişnuite de toxicitate a dozei unice sau a dozelor repetate, genotoxicitate/mutagenitate sau carcinogenitate.
Efecte asupra funcţiei de reproducere
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, bisoprololul nu a influenţat fertilitatea sau numărul de naşteri.
Ca alte beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate maternă (diminuarea aportului alimentar şi a creşterii în greutate) şi embrio/fetală (creşterea incidenţei resorbţiilor, greutate scăzută a puilor la naştere, întârzierea a dezvoltării fizice) în cazul utilizării dozelor mari, dar nu a avut efect teratogen.
- PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Concor 5 mg
Nucleu:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Film:
Oxid galben de fer (E 172)
Dimeticonă 100
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Concor 10 mg
Nucleu:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
- DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Martie 2014
- DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2017__
