COPAXONE Solutie injectabila

Copaxone
Copaxone

 

          COPAXONE 20mg/ml 

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina
Reacții adverse | Supradoza

Detalii

Denumirea comerciala: COPAXONE 20mg/ml
Denumirea comuna internationala: GLATIRAMER ACETAT – 20mg/ml
Forma farmaceutica: solutie injectabil
Bucati: 28 solutie injectabil
Doza (concentratia): 20mg/ml
Forma de prezentare: CUTIE X 28 BLIST. PVC X 1 SERINGA PREUMPLUTA X 1 ML PREVAZUTA CU AC FIX
Firma: TEVA
Tara: Romania
Cod CIM: W44044001

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Cod ATC: L03AX13
L – antineoplazice si imunomodulatoare
L03 – imunomodulatori
L03AX – alte imunostimulatoare

Indicații

Copaxone este indicat pentru tratamentul sclerozei multiple (SM) forma cu recăderi și remisiuni (vezi pct. 5.1 pentru informații importante privind grupele de pacienți la care a fost stabilită eficacitatea).

Copaxone nu este indicat în tratamentul sclerozei multiple progresive primară sau secundară.

 

Doze

Doze
Doza recomandată pentru adulţi este de 20 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută) administrată subcutanat, o dată pe zi.

Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului.

O decizie privind durata tratamentului trebuie luată de către medicul specialist prin evaluarea clinică individuală a fiecărui pacient.

Copii şi adolescenţi:
Nu s-au efectuat studii clinice controlate prospective, randomizate sau studii farmacocinetice la copii sau adolescenţi. Cu toate acestea, datele limitate care au fost publicate sugerează că profilul de siguranţă la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, care utilizează zilnic Copaxone administrat subcutanat, este similar cu cel observat la adulţi. Nu sunt disponibile suficiente informaţii privind utilizarea Copaxone la copiii cu vârsta sub 12 ani pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. Prin urmare, Copaxone nu trebuie utilizat la această categorie de vârstă.

Vârstnici:
Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la vârstnici.

Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct.4.4).

Mod de administrare

Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima auto-injectare şi timp de 30 minute după aceea.

În fiecare zi se va alege un loc diferit pentru injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau dureri locale. Locurile pentru auto-injectare includ: abdomenul, braţele, coapsele şi fesele.

 

Contraindicații

Copaxone este contraindicat în următoarele situaţii:

 

Atenționări

Copaxone trebuie administrat numai pe cale subcutanată.

Nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

Iniţierea tratamentului cu Copaxone va fi supravegheată de un medic specialist neurolog sau de un medic cu experienţă în tratarea sclerozei multiple.

Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare o reacţie având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (eritem facial tranzitoriu), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie. Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără sechele. Dacă apar reacţii adverse severe, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu Copaxone şi să contacteze medicul curant sau alt medic. Se va institui tratamentul simptomatic corespunzător.

Nu există date care să sugereze că există un risc special privind acest tip de reacţii pentru anumite categorii de pacienţi. Cu toate acestea, Copaxone se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace. Aceşti pacienţi vor fi atent supravegheaţi pe durata tratamentului.

Au fost rareori raportate convulsii şi/sau reacţii de hipersensibilitate grave (reacţii anafilactoide) sau alergice.

Pot apărea rareori reacţii grave de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea Copaxone .

Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer în plasma pacienţilor care au urmat un tratament cronic cu Copaxone. Valorile maxime ale titrurilor de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de tratament, apoi valorile titrurilor de anticorpi s-au diminuat şi s-au stabilizat la o valoare puţin mai ridicată decât cea de bază.

Nu există date care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanţi sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a Copaxone.

La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizată funcţia renală, pe parcursul tratamentului cu Copaxone. Cu toate că nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune, nu poate fi exclusă această posibilitate.

 

Interacțiuni

Interacțiunea dintre Copaxone și alte medicamente nu a fost evaluată în mod oficial.

Datele provenite din studiile clinice desfășurate și din experiență de după punerea pe piață nu sugerează interacțiuni semnificative între Copaxone și terapiile utilizate în mod obișnuit la pacienții cu SM, inclusiv utilizarea concomitentă de corticosteroizi timp de până la 28 de zile.

Studiile in vitro sugerează că acetatul de glatiramer se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, dar nu este dislocat de pe acestea de către fenitoină sau carbamazepină şi nici nu dislocă fenitoina sau carbamazepina de pe proteinele plasmatice. Teoretic, Copaxone are proprietatea de a modifica distribuţia substanţelor legate de proteine, prin urmare, administrarea concomitentă a acestora trebuie monitorizată atent.

 

Sarcina

Sarcina:

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Datele existente privind femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau toxicitate feto/neonatală la Copaxone. Până în prezent, nu există informații relevante provenite din studii epidemiologice. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea Copaxone în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul pentru mamă depășește riscul pentru făt.

Alăptare:

Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia în laptele matern a acetatului de glatiramer, metaboliţilor săi sau anticorpilor. Se recomandă administrarea cu atenţie a Copaxone la femeile care alăptează. Trebuie luate în considerare beneficiul terapeutic pentru pacientă și riscul relativ pentru copil.

 

Capcitatea de a conduce vehicule

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

Reacții adverse

În toate studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor tratați cu Copaxone, au fost reacţiile la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai mare în grupul de tratament cu Copaxone (70%) faţă de cel din grupul la care s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvente reacţii adverse la locul injectării, provenite din studiile clinice și din experiență de după punerea pe piață, au fost eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie, hipersensibilitate și cazuri rare de lipoatrofie și necroză cutanată.

Au fost descrise reacţii imediate post-injectare care constau în cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome: vasodilataţie (eritem facial tranzitoriu), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie. Acest tip de reacţie poate să apară la câteva minute de la injectarea Copaxone. Cel puţin unul dintre simptomele acestui tip de reacţie a fost raportat cel puţin o dată de 31% dintre pacienţii tratați cu Copaxone faţă de 13% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

Toate reacţiile adverse care au fost raportate mai frecvent de pacienţii trataţi cu Copaxone comparativ cu cei la care s-a administrat placebo sunt prezentate în tabelul de mai jos. Aceste date au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, cu control placebo, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 509 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni. Trei studii au fost efectuate pentru indicația de scleroză multiplă la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 271 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 238 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni.

Aparate, sisteme și organe Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100 și ≤1/10) Mai puţin frecvente (>1/1000 și ≤1/100)
Infecţii şi infestări Infecţii, gripă Bronşită, gastroenterită, herpes simplex, otită medie, rinită, abcese dentare, candidoză vaginală* Abcese, celulită, furuncule, zona zoster, pielonefrită
Tumori benigne, maligne şi nespecifice (inclusiv chisturi şi polipi) Tumori benigne cutanate, neoplasm Neoplazie cutanată
Tulburări hematologice şi limfatice Limfadenopatie* Leucocitoză, leucopenie, splenomegalie, trombocitopenie, morfologie anormală a limfocitelor
Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate
Tulburări endocrine Guşă, hipertiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie, creştere în greutate* Intoleranţă la alcool etilic, gută, hiperlipidemie, concentraţie crescută a sodiului în sânge, concentraţie redusă a feritinei serice
Tulburări psihice Anxietate*, depresie Nervozitate Vise anormale, confuzie, stare euforică, halucinaţii, ostilitate, manie, tulburări de personalitate, tentativă de suicid
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Disgeuzie, hipertonie, migrenă, tulburări de vorbire, sincopă, tremor* Sindrom de tunel carpian, tulburări cognitive, convulsii, disgrafie, dislexie, distonie, tulburări motorii, mioclonie, nevrită, blocaj neuromuscular, nistagmus, paralizie, pareză a nervului peroneal, stupoare,
pete negre în câmpul vizual
Tulburări oculare Diplopie, tulburări oculare* Cataractă, leziune a corneei, xeroftalmie, hemoragie oculară, ptoză palpebrală, midriază, atrofie oculară
Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări acustice
Tulburări cardiace Palpitaţii*, tahicardie* Extrasistole, bradicardie sinusală, tahicardie paroxistică
Tulburări vasculare Vasodilataţie* Varice
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Dispnee* Tuse, rinită sezonieră Apnee, senzaţie de sufocare, epistaxis, hiperventilaţie, laringospasm, afecţiuni pulmonare
Tulburări gastro- intestinale Greaţă* Tulburări anorectale, constipaţie, carii dentare, dispepsie, disfagie, incontinenţă fecală, vărsături* Colită, polipi la nivelul colonului, enterocolită, eructaţie, ulcer esofagian, hemoragie, parodontită, hemoragie rectală, hipertrofie a glandelor salivare
Tulburări hepato-biliare Rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice Colelitiază, hepatomegalie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie* Echimoze, hiperhidroză, prurit, afecţiuni cutanate*, urticarie Angioedem, dermatită de contact, eritem nodos, noduli subcutanați
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Artralgie, durere de spate* Durere la nivelul gâtului Artrită, bursită, durere în flanc, atrofie musculară, osteoartrită
Tulburări renale şi ale căilor urinare Micţiune imperioasă, polakiurie, retenţie urinară Hematurie, nefrolitiază, tulburări ale tractului urinar, anomalii urinare
Sarcina, afecţiuni pre şi perinatale Avort
Tulburări ale sistemului reproducător şi sânului Mărirea sânilor, disfuncţie erectilă, prolaps al organelor pelvine, priapism, afecţiuni ale prostatei, frotiuri cervicale anormale, afecţiuni testiculare,
hemoragie vaginală, tulburări vulvo- vaginale
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie, durere toracică*, reacţii la locul injectării*§, durere* Frisoane*, edem facial*, atrofie la locul injectării♣, reacţii locale*, edem periferic, edem, febră Chisturi, stare asemănătoare celei de mahmureală, hipotermie, inflamaţie, necroză la locul injectării, afecţiuni ale mucoaselor
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale Sindrom post- vaccinare

*Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu Copaxone faţă de cel la care s-a administrat placebo. Reacţiile adverse fără simbolul * prezintă o diferenţă de incidenţă între grupuri mai mică sau egală cu 2%.

§ Termenul “Reacţii la locul injectării” (diferite tipuri) cuprinde toate evenimentele adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei la locul injectării şi a necrozei la locul injectării, care sunt prezentate separat în tabel.

♣ Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofia localizată la locul injectării.

În cel de-al patrulea studiu menționat mai sus, perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis (vezi pct. 5.1). În timpul perioadei de urmărire de până la 5 ani a tratamentului în regim deschis, nu a fost observată nicio modificare a profilului de risc al Copaxone.

Următoarele reacții adverse au fost colectate de la pacienții cu SM tratați cu Copaxone în cadrul unor studii clinice deschise şi din experiența de după punerea pe piaţă a Copaxone: reacții de hipersensibilitate (inclusiv cazuri rare de anafilaxie, >1/10000 și < 1/1000).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradoza

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu Copaxone (până la 300 mg acetat de glatiramer). Aceste cazuri nu au fost asociate cu alte reacţii adverse decât cele menţionate la punctul 4.8.

În caz de supradozaj, pacienţii vor fi monitorizaţi şi se va institui un tratament adecvat, simptomatic şi de susţinere a funcțiilor vitale.

 

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică:

Agenți antineoplazici și imunomodulatori, alte imunostimulante, codul ATC: L03AX13.

Mecanismul de acţiune prin care acetatul de glatiramer îşi exercită efectele la pacienţii cu SM nu a fost complet elucidat. Cu toate acestea, se consideră că acţionează prin modificarea acelor procese imune despre care se crede că sunt responsabile de patogeneza SM. Această ipoteză este susţinută de rezultatele studiilor efectuate în scopul cercetării patogenezei encefalomielitei alergice experimentale (EAE) induse la câteva specii animale prin imunizarea faţă de componente ale sistemului nervos central ce conţin mielină şi utilizată des ca model experimental de SM la animale.

Studiile la animale şi la pacienţi cu SM sugerează că după administrare are loc formarea şi activarea în periferie a celulelor T supresoare specifice acetatului de glatiramer.

SMRR (scleroza multiplă la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune):

269 pacienţi au fost trataţi cu Copaxone în cadrul a trei studii clinice controlate. Primul studiu a avut o durată de 2 ani şi a inclus 50 pacienţi (Copaxone n=25, placebo n=25) diagnosticaţi cu SMRR conform criteriilor standard aplicabile la acel moment dat şi care au avut cel puţin două episoade de disfuncţie neurologică (exacerbări) pe parcursul ultimilor doi ani. Al doilea studiu a aplicat aceleaşi criterii de includere şi a inclus 251 pacienţi (Copaxone n=125, placebo n=126) monitorizați pe o perioadă de până la 35 luni. Al treilea studiu a avut o durată de 9 luni şi a inclus 239 pacienţi (Copaxone n=119, placebo n=120), criteriile de includere au fost similare celor din primele două studii, cu criteriul suplimentar că pacienţii trebuiau să prezinte la examenul RMN cel puţin o leziune evidenţiată cu gadoliniu (Gd).

În timpul studiilor clinice s-a observat reducerea semnificativă a numărului recăderilor la pacienţii cu SM trataţi cu Copaxone, în comparaţie cu cei la care s-a administrat placebo.

În cel mai amplu dintre studiile controlate, rata recăderilor a scăzut cu 32%, de la 1,98 în grupul la care s-a administrat placebo la 1,34 în grupul tratat cu acetat de glatiramer.

La 103 pacienţi trataţi cu Copaxone durata expunerii a fost de până la 12 ani.

De asemenea, au fost demonstrate efectele favorabile ale Copaxone comparativ cu placebo asupra parametrilor RMN relevanţi pentru SM care evoluează cu remisiuni şi recăderi.

Cu toate acestea, Copaxone nu are efecte favorabile asupra progresiei dizabilităţii la pacienţi cu SM care evoluează cu remisiuni şi recăderi.

Nu s-a demonstrat dacă tratamentul cu Copaxone are vreun efect asupra duratei sau severităţii recăderilor.

În prezent, Copaxone nu este utilizat la pacienţii cu scleroză multiplă progresivă primară sau secundară.

Eveniment clinic unic sugestiv de SM:

Un studiu controlat placebo care a implicat 481 de pacienţi (Copaxone n = 243, placebo n = 238) a fost efectuat la pacienţi cu manifestări neurologice unifocale, unice, bine definite şi caracteristici RMN foarte sugestive pentru SM (cel puţin două leziuni cerebrale T2 pe RMN ponderată, cu diametrul mai mare de 6 mm). A fost obligatorie excluderea oricărei alte boli în afară de scleroza multiplă, care ar fi putut să explice semnele şi simptomele pacientului. Perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis: Pacienții care fie au prezentat simptome de SM, fie au fost asimptomatici timp de trei ani, au fost înrolați succesiv în ordinea prezentării în grupul de tratament activ, într-o fază de tratament în regim deschis, pentru o perioadă suplimentară de doi ani, care nu depășește o durată totală maximă a tratamentului de 5 ani.

Din cei 243 pacienți randomizați inițial în grupul de tratament cu Copaxone, 198 au continuat faza de tratament în regim deschis cu Copaxone. Din cei 238 pacienți randomizați inițial în grupul la care s-a administrat placebo, 211 au trecut la o fază de tratament în regim deschis cu Copaxone.

În timpul perioadei controlate placebo de până la trei ani, Copaxone a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic definită (SMCD) în conformitate cu criteriile Poser, într-o manieră semnificativă statistic şi clinic, corespunzătoare unei reduceri a riscului de 45% (Indice de risc= 0,55; Interval de încredere 95% [0,40, 0,77], valoarea p=0,0005). Procentul de pacienţi la care s- a înregistrat progresie a bolii la SMCD a fost de 43% în grupul la care s-a administrat placebo şi de 25% în grupul de tratament cu Copaxone.

Efectul favorabil al tratamentului cu Copaxone faţă de placebo a fost demonstrat, de asemenea, în ceea ce privește două criterii secundare de evaluare, utilizând investigația RMN: numărul de leziuni T2 noi şi volumul leziunilor T2.

Au fost efectuate analize post-hoc la subgrupuri de pacienţi cu diferite caracteristici iniţiale pentru a identifica populaţia cu risc crescut de a dezvolta al doilea episod SM. În cazul pacienţilor la care RMN a detectat în momentul iniţial cel puţin o leziune T1 evidenţiată cu Gd şi 9 sau mai multe leziuni T2, a avut loc progresia la SMCD în interval de 2,4 ani la 50% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo faţă de 28% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. În cazul pacienţilor cu 9 sau mai multe leziuni T2 la momentul iniţial, a fost evidentă progresia la SMCD în interval de 2,4 ani la 45% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo faţă de 26% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. Cu toate acestea, impactul tratamentului precoce cu Copaxone asupra evoluţiei pe termen lung a bolii este necunoscut, chiar şi în aceste subgrupuri cu risc crescut, deoarece studiul a fost conceput în principal pentru a evalua perioada de timp până la cel de-al doilea episod SM. În orice caz, tratamentul trebuie luat în considerare numai pentru pacienţii consideraţi cu risc crescut.

Efectul observat în faza de tratament controlată cu placebo a fost susținut în timpul perioadei de urmărire de lungă durată de până la 5 ani. Tratamentul cu Copaxone inițiat precoce a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic definită (SMCD) comparativ cu tratamentul inițiat tardiv, cu o reducere corespunzătoare a riscului de 41% (Indice de risc= 0,59; Interval de încredere 95% [0,44, 0,80], valoarea p=0,0005). Procentul de pacienţi cu progresie a bolii a fost mai mare (49,6% ) în grupul cu tratament inițiat tardiv, comparativ cu pacienții din grupul cu tratament inițiat precoce (32,9%).

Un efect considerabil de-a lungul timpului în favoarea tratamentului inițiat precoce comparativ cu tratamentul inițiat tardiv a fost demonstrat prin numărul anual de leziuni versus numărul de leziuni T1 noi evidenţiate cu Gd, apărute pe întreaga perioadă de studiu (redus cu 54%, p<0,0001), leziuni T2 noi (redus cu 42%; p<0,0001) și leziuni T1 noi hipointense (redus cu 52%; p<0,0001). Un efect de reducere în favoarea tratamentului inițiat precoce versus tratamentul inițiat tardiv a fost demonstrat prin numărul total de leziuni T1 evidenţiate cu Gd (redus cu 46%; p=0,001), volumul leziunilor T1 evidenţiate cu Gd (o diferență medie de -0,06 ml; p<0,001), precum și prin numărul total de leziuni T1 noi hipointense (redus cu 46%; p<0,001), evaluate pe întreaga perioadă de studiu.

Nu au fost observate diferențe semnificative între cohortele la care tratamentul a fost inițiat precoce și cele la care tratamentul a fost inițiat tardiv în ceea ce privește volumul leziunilor T1 hipointense sau atrofia cerebrală, după o perioadă de 5 ani. Cu toate acestea, analizele asupra atrofiei cerebrale cu privire la ultima valoare observată (ajustată la expunerea la tratament) au arătat o reducere în favoarea tratamentului inițiat precoce cu GA (diferența medie de modificare procentuală a volumului creierului a fost de 0,28%; p=0,0209).

 

Proprietăți farmacocinetice

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică la pacienţi. Datele in vitro şi datele limitate obţinute de la voluntari sănătoşi demonstrează faptul că după administrarea subcutanată a acetatului de glatiramer, substanţa activă este absorbită rapid şi o mare parte din doză este rapid degradată în fragmente mai mici, chiar la nivelul ţesutului subcutanat.

Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice din studii de siguranţă farmacologică, teste de toxicitate după doze repetate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere, genotoxicitate sau carcinogenitate nu au pus în evidenţă risc special pentru om, în afara informaţiilor incluse deja în alte capitole ale RCP-ului. Din cauza insuficienţei datelor de farmacocinetică la om, nu a putut fi stabilită corespondenţa dintre expunerea la om faţă de expunerea la animale.

Depunerea de complexe imune la nivelul glomerulilor renali a fost raportată doar la un număr mic de şobolani şi maimuţe cărora li s-a administrat tratament cel puţin 6 luni. Într-un studiu de 2 ani la şobolan nu a fost observat niciun caz de depunere de complexe imune la nivelul glomerulilor renali.

S-a raportat apariţia de reacţii anafilactice după administrarea la animale sensibilizate (cobai sau şoareci). Nu este cunoscută relevanţa acestor date la om.

La animale, reacţiile de toxicitate la locul de injectare după administrări repetate au fost frecvent întâlnite.