DIAPREL , comprimate

diaprel-mr-60mg

 

         DIAPREL MR 60mg

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina
Reacții adverse | Supradoza

Detalii

Denumirea comerciala: DIAPREL MR 60mg
Denumirea comuna internationala: GLICLAZIDUM – 60mg
Forma farmaceutica: comprimate elib. modif.
Bucati: 60 comprimate elib. modif.
Doza (concentratia): 60mg
Forma de prezentare: CUTIE CU BLIST. PVC/AL X 60 COMPR. CU ELIB. MODIF.
Producator: LAB. SERVIER
Tara: Franta
Cod CIM: W55137009

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Cod ATC: A10BB09
A – tractul digestiv si metabolism
A10 – terapia antidiabetica
A10BB – sulfonamide

Indicații

Diabet zaharat non-insulino-dependent (de tip 2) la adulţi, atunci când regimul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru a controla glicemia.

 

Doze

Doze

Doza zilnică de DIAPREL MR 60 mg poate varia de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate (30-120 mg gliclazidă) administrate oral, în doză unică, la micul dejun.

Se recomandă să se înghită comprimatele întregi, fără a fi mestecate sau sfărâmate. În cazul omiterii unei doze, nu trebuie crescută doza administrată în ziua următoare.

Similar celorlalte antidiabetice orale, doza de gliclazidă trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1c).

Doza iniţială

Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (jumătate de comprimat DIAPREL MR 60 mg). În cazul în care glicemia este bine controlată, această doză poate fi utilizată şi pentru tratamentul de întreţinere.

Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută treptat la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă pe zi. Intervalul între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin 1 lună, cu excepţia pacienţilor a căror glicemie nu a fost redusă după două săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament.

Doza maximă recomandată este de 120 mg pe zi.

Un comprimat cu eliberare modificată de DIAPREL MR 60 mg este echivalent cu 2 comprimate cu eliberare modificată de DIAPREL MR 30 mg. Posibilitatea de rupere a comprimatelor cu eliberare modificată de DIAPREL MR 60 mg permite un dozaj flexibil.

Înlocuirea DIAPREL 80 mg comprimate cu DIAPREL MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată Un comprimat de DIAPREL 80 mg este echivalent cu 30 mg din forma farmaceutică cu eliberare modificată (de exemplu, jumătate de comprimat de DIAPREL MR 60 mg). Prin urmare, înlocuirea poate fi efectuată cu monitorizarea atentă a analizelor de sânge. Înlocuirea altui antidiabetic oral cu DIAPREL MR 60 mg

DIAPREL MR 60 mg poate fi utilizat pentru a înlocui alte antidiabetice orale.

La schimbarea tratamentului trebuie luate în considerare doza şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului folosit anterior.

În general, nu este necesară o perioadă de tranziţie. Se va administra o doză iniţială de 30 mg, care va fi ajustată în funcţie de valoarea glicemiei, aşa cum s-a descris anterior.

Atunci când schimbarea tratamentului se face de la o sulfoniluree cu timp de înjumătăţire plasmatică lung, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect aditiv al celor două medicamente, care poate produce hipoglicemie. Procedura de iniţiere a tratamentului descrisă anterior trebuie utilizată şi atunci când se trece la tratamentul cu DIAPREL MR 60 mg, respectiv o doză iniţială zilnică de 30 mg, urmată de o creştere treptată a dozei, în funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.

Tratament asociat cu alte antidiabetice

DIAPREL MR 60 mg poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină.

La pacienţii insuficient controlaţi cu DIAPREL MR 60 mg se poate iniţia tratamentul concomitent cu insulină, sub strictă supraveghere medicală.

Grupe speciale de pacienți Vârstnici

DIAPREL MR 60 mg trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii cu vârsta sub 65 ani.

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca în cazul pacienţilor cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost confirmate în timpul studiilor clinice.

Pacienţi cu risc de hipoglicemie

  • subnutriţi sau malnutriţi,
  • cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenală),
  • după întreruperea unei terapii prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi,
  • cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară difuză).La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea dozei zilnice iniţiale minime, de 30 mg.Copii și adolescenți

    Siguranța și eficacitatea DIAPREL MR 60 mg la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

 

Contraindicații

Acest medicament este contraindicat în caz de:

  • hipersensibilitate la gliclazidă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1, alte sulfoniluree, sulfonamide,
  • diabet zaharat tip 1,
  • precomă şi comă diabetică, cetoacidoză diabetică,
  • insuficienţă renală sau hepatică severă: în acest caz se recomandă utilizarea insulinei,
  • tratament cu miconazol (vezi pct.4.5),
  • alăptare (vezi pct.4.6).

 

Atenționări

Hipoglicemia

Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului crescut de hipoglicemie în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai posibil să apară în timpul dietelor hipocalorice, după efort fizic prelungit sau intens, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se utilizează o combinaţie de medicamente hipoglicemiante.

Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8).

În unele cazuri, hipoglicemia poate fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi administrarea de glucoză timp de câteva zile.

Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.

Factori care cresc riscul de hipoglicemie:

  • pacientul refuză sau nu poate coopera (în special pacienţii vârstnici),
  • malnutriţie, aport alimentar neregulat, omitere a meselor, perioade de nealimentare sau modificări ale dietei,
  • neconcordanţă între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi,
  • insuficienţă renală,
  • insuficienţă hepatică severă,
  • supradoza cu DIAPREL MR 60 mg,
  • anumite tulburări endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă corticosuprarenală,
  • administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).

Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. În cazul apariţiei unui episod hipoglicemic la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o abordare terapeutică adecvată.

Informarea pacientului

Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei, simptomele asociate acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi condiţiile care predispun la dezvoltarea acesteia.

De asemenea, pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui program regulat de exerciţii fizice şi despre importanţa monitorizării regulate a valorii glicemiei.

Controlul deficitar al glicemiei

La un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: produse din sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5), febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.

La mulţi pacienţi, eficacitatea în scăderea glicemiei a antidiabeticelor orale, incluzând gliclazida, poate să scadă în decursul timpului, fie din cauza agravării diabetului zaharat, fie din cauza reducerii răspunsului la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de eşecul primar, produs atunci când o substanţă activă este ineficace ca tratament de primă linie. Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec secundar, trebuie luate în considerare ajustarea adecvată a dozei şi complianţa la dietă.

Disglicemie

Au fost raportate tulburări ale glicemiei, inclusiv hipoglicemie și hiperglicemie, la pacienții diabetici care au primit tratament concomitent cu fluorochinolone, în special la pacienții vârstnici. Într-adevăr, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la toți pacienții tratați în același timp cu DIAPREL MR 60 mg și o fluorochinolonă.

Analize de laborator

Pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor hemoglobinei glicozilate (sau a glicemiei plasmatice venoase în condiţii de repaus alimentar); autoevaluarea glicemiei poate fi, de asemenea, utilă.

Tratamentul cu sulfoniluree la pacienţii cu deficit de G6PD poate cauza anemie hemolitică. Deoarece gliclazida aparţine acestei clase terapeutice, se recomandă precauţie la utilizarea la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

Excipienţi

DIAPREL MR 60 mg nu trebuie administrat la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

 

Interacțiuni

Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie Administrare concomitentă contraindicată

  • miconazol (administrat sistemic sau topic la nivelul mucoasei bucale): accentuează efectul de scădere a glicemiei, cu apariţia posibilă a manifestărilor de hipoglicemie sau chiar comă. Administrare concomitentă nerecomandată
  • fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul de scădere a glicemiei al sulfonilureelor, prin deplasarea de la nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice şi/sau reducerea eliminării acestora.
  • Se recomandă utilizarea altor medicamente antiinflamatoare sau trebuie avertizat pacientul şi trebuie accentuată importanţa auto-monitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente antiinflamatoare.
  • alcool etilic: intensifică efectul de scădere a glicemiei (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), ceea ce poate favoriza apariţia comei hipoglicemice.
  • Trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic.Administrare concomitentă care necesită precauţie la utilizare
  • Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi, în unele cazuri, chiar hipoglicemia pot să apară în cazul administrării concomitente cu următoarele medicamente: alte medicamente antidiabetice (insulină, acarboză, metfomin, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agoniști ai receptorilor GLP- 1), beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H2, IMAO, sulfonamide, claritromicină, antiinflamatoare nesteroidiene.Următoarele medicamente pot determina creşterea glicemiei
  •  Administrare concomitentă nerecomandată
  • danazol: efect diabetogen.
  • În cazul în care utilizarea acestui medicament nu poate fi evitată, sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor antidiabetice orale în timpul şi după tratamentul cu danazol.Administrare concomitentă care necesită precauţie la utilizare
  • clorpromazină (neuroleptic): la doze mari (>100 mg pe zi) produce creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării insulinei).
  • Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei şi, eventual, ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu medicamentul neuroleptic.
  • corticosteroizi (administrare sistemică şi locală: intraarticulară, cutanată, rectală) şi tetracosactidă: creşterea glicemiei, uneori cu cetoză (prin scăderea toleranţei la glucoză, determinată de către corticosteroizi).
  • Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei, în special la începutul tratamentului. Poate fi necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic, în timpul sau după tratamentul cu corticosteroizi.
  • ritodrină, salbutamol, terbutalină (i.v.): creşterea glicemiei, din cauza efectului β2 agonist. Este necesară sublinierea importanţei monitorizării glicemiei şi, dacă este necesar, modificarea tratamentului, cu administrare de insulină.
  • produse din sunătoare (Hypericum perforatum):
  • Sunătoarea (Hypericum perforatum) scade expunerea la gliclazidă. Este necesară sublinierea importanţei monitorizării glicemiei.Următoarele medicamente pot determina disglicemieAdministrare concomitentă care necesită precauție la utilizare fluorochinolone: în cazul administrării concomitente a DIAPREL MR 60 mg și a unei fluorochinolone, pacientul trebuie avertizat asupra riscului de disglicemie și trebuie subliniată importanța monitorizării glicemiei.
  • Administrare concomitentă de care trebuie ţinut cont
  • tratament cu anticoagulante (de exemplu, warfarina)
  • Sulfonilureele pot duce la potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului asociat; poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.

 

Sarcina

Sarcina

Datele provenite din utilizarea gliclazidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini), chiar dacă sunt disponibile câteva date referitoare la utilizarea altor sulfoniluree.

În studiile la animale, gliclazida nu a demonstrat efect teratogen (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii.

Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înaintea momentului concepţiei, pentru a reduce riscul de malformaţii congenitale determinate de diabetul zaharat necontrolat.

Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale, insulina fiind medicamentul de primă intenţie. Se recomandă trecerea de la tratamentul oral la cel cu insulină înainte de planificarea sarcinii sau imediat după stabilirea diagnosticului de sarcină.

Alăptarea

Nu există informaţii privind excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele uman. Din cauza riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat în timpul alăptării. Nu poate fi exclus un oarecare risc asupra nou-născuților/sugarilor.

Fertilitatea

Nu s-a evidențiat niciun efect asupra fertilității la șobolani de ambele sexe .

Capacitatea de a conduce vehicule

DIAPREL MR 60 mg nu are nici o influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la începutul tratamentului.

 

Reacții adverse

Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse. Hipoglicemia

Cea mai frecventă reacție adversă la utilizarea gliclazidei este hipoglicemia.

Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu DIAPREL MR 60 mg poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele. Simptomele posibile de hipoglicemie pot fi: cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, agitaţie, agresivitate, scădere a capacităţii de concentrare şi de reacţie, depresie, confuzie, tulburări de vedere şi de vorbire, afazie, tremor, pareze, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierdere a conştienţei, cu posibilitatea evoluţiei către comă şi deces.

În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente reci şi umede, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.

De obicei, simptomele dispar după ingestia de glucide (zahăr); îndulcitorii artificiali nu au efect. În urma experienţei cu alte sulfoniluree, s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.

Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie de zahăr, poate fi necesar tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.

Alte reacţii adverse:

Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:

  • afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică) și, în mod excepțional, erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice.
  • tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare şi pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie; acestea sunt, în general, reversibile după întreruperea tratamentului.
  • tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (cazuri izolate). În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului.De regulă, aceste simptome dispar o dată cu întreruperea tratamentului.
  • tulburări oculare: pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, în special la începutul tratamentului, din cauza modificării valorilor glicemiei.Reacţii adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice:Ca și în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculite alergice, hiponatremie, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi chiar disfuncţie hepatică (de exemplu colestază şi icter) şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului sau, în cazuri izolate, au dus la insuficienţă hepatică letală.

    Raportarea reacţiilor adverse suspectate

  • Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
  •  

    Supradoza

Supradoza cu sulfoniluree poate determina hipoglicemie.

Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a conştienţei sau semne neurologice, trebuie corectate prin aport de carbohidraţi, ajustare a dozei şi/sau modificare a regimului alimentar. Este necesară o supraveghere strictă a pacientului, până când acesta este în afara oricărui pericol.

Se pot produce reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, acestea fiind considerate situaţii de urgenţă, care necesită spitalizarea imediată a pacientului.

În cazul în care este diagnosticată sau suspectată coma hipoglicemică, se recomandă administrarea intravenoasă rapidă a 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 – 30%), urmată de perfuzarea continuă a unei soluţii mai diluate de glucoză (10%), cu viteza necesară pentru menţinerea glicemiei peste 1 g/l. Pacienţii trebuie supravegheaţi atent şi, în funcţie de starea clinică după acest interval, medicul va decide dacă este necesară o supraveghere suplimentară.

Din cauza legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu are niciun beneficiu la pacienţi.

 

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09 Mecanism de acțiune

Gliclazida, un derivat de sulfoniluree, este un medicament antidiabetic oral care diferă de alte substanţe înrudite printr-un inel heterociclic ce conţine azot (N) şi o legătură endociclică.

Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor beta din insulele pancreatice Langerhans. Creşterea secreţiei postprandiale a insulinei şi secreţia peptidului C persistă după doi ani de tratament.

Pe lângă aceste efecte metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare. Efecte farmacodinamice

Efecte asupra eliberării insulinei

În diabetul zaharat de tip 2, gliclazida reface primul vârf al secreţiei de insulină ca răspuns la glucoză şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Ca urmare a stimulării induse de ingestia de alimente sau de administrarea de glucoză, se observă o creştere semnificativă a răspunsului care constă în eliberarea de insulină.

Proprietăţi hemovasculare

Gliclazida inhibă procesul de microtromboză prin două mecanisme, care pot fi implicate în prevenirea complicaţiilor diabetului zaharat:

  • o inhibare parţială a agregării şi adeziunii plachetare, cu scăderea marker-ilor activării plachetare (betatromboglobulină, tromboxan B2),
  • o acţiune asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu creşterea activităţii t-PA.

 

Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în timpul primelor 6 ore de la administrare, atingând o valoare constantă care se menţine apoi din a 6-a până în a 12-a oră de la administrare.

Variaţiile intra-individuale sunt mici.

Gliclazida se absoarbe complet. Administrarea concomitentă cu alimente nu influenţează viteza sau gradul de absorbţie.

Distribuție

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuție este de aproximativ 30 litri.

O doză unică zilnică de DIAPREL MR 60 mg menține o concentrație plasmatică eficace de gliclazidă timp de peste 24 de ore.

Metabolizare

Gliclazida este metabolizată predominant hepatic şi excretată pe cale urinară: mai puţin de 1% din substanţa activă se regăseşte în urină sub formă nemodificată. În plasmă nu au fost detectaţi metaboliţi activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.

Linearitate/non-linearitate

Relaţia între doza administrată, cuprinsă într-un interval de până la 120 mg, şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este liniară.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

La pacienţii vârstnici nu s-au observat modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici.

Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate pe termen lung. În studiile la animale nu au fost observate modificări teratogene, dar s-a observat o greutate corporală mai mică a fetuşilor la animalele la care s-au administrat doze de 25 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om. În studiile la animale, fertilitatea și performanțele reproductive nu au fost afectate după administrarea gliclazidei.