Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente Rezumatul caracteristicilor produsului

109
Diclofenac Terapia comprimate gastrorezistente
Diclofenac Terapia comprimate gastrorezistente

Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente 

  1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 

Diclofenac 50 mg comprimate gastrorezistente

  1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Diclofenac

Un comprimat gastrorezistent conţine diclofenac sodic 50 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 31,6 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ Diclofenac Terapia

Comprimate gastrorezistente

Comprimatele sunt biconvexe, cu aspect uniform, margini intacte, suprafaţa netedă şi lucioasă, de culoare verde, cu diametru de 7 mm.

  1. DATE CLINICE Diclofenac

4.1 Indicaţii terapeutice Diclofenac

Tratamentul:

– afecţiunilor reumatismale inflamatorii şi degenerative: artrită reumatoidă, artrită reumatoidă juvenilă, spondilită ankilopoetică, osteoartrită şi spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular.

– atacurilor acute de gută.

– durerii, inflamaţiei şi edemelor post-traumatice şi post-operatorii, de exemplu, după intervenţii chirurgicale stomatologice sau ortopedice.

– afecţiunilor dureroase şi/sau inflamatorii în ginecologie, de exemplu, dismenoree primară sau anexită.

– adjuvant în infecţii inflamatorii dureroase severe ale urechii, nasului, sau gâtului, de exemplu, faringoamigdalită, otită. Conform principiilor terapeutice generale, afecţiunea de bază trebuie tratată prin tratament adecvat, conform recomandărilor. Febra, ca singur simptom, nu reprezintă o indicaţie.

4.2 Doze şi mod de administrare Diclofenac

Doze

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Populaţia ţintă generală

Adulţi

Doza zilnică iniţială recomandată este de 100–150 mg diclofenac sodic. În cazurile uşoare, precum şi în tratamentul de lungă durată este suficientă, de obicei, o doză de 75–100 mg pe zi.

În general, doza totală zilnică trebuie fracţionată în 2–3 prize. Pentru tratamentul durerii nocturne şi a redorii matinale, tratamentul diurn cu comprimate poate fi suplimentat prin administrarea unui supozitor înainte de culcare (până la o doză zilnică maximă de 150 mg).

În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este, în general, de 50–150 mg. Iniţial, trebuie administrată o doză de 50–100 mg şi, dacă este necesar, aceasta poate fi crescută pe parcursul mai multor cicluri menstruale până la maximum 200 mg/pe zi. Tratamentul trebuie început în momentul apariţiei primelor simptome şi, în funcţie de simptomatologie, continuat timp de câteva zile.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Nu este recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi a diclofenacului 50 mg comprimate.

Vârstnici (pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4).

Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular

În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiacă stabilită sau hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei boli cardiovasculare trebuie tratați cu diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic dacă tratamentul se administrează mai mult de 4 săptămâni (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

Diclofenac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3).

Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea diclofenac la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Diclofenac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).

Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare, nu se pot face recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea diclofenac la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu lichid, preferabil înainte de mese şi nu trebuie rupte sau mestecate.

4.3 Contraindicaţii Diclofenac

Hipersensibilitate la diclofenac sodic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Antecedente de hemoragie sau perforare gastro-intestinală, aferente tratamentului anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie activă sau antecedente de ulcer peptic/hemoragie recurente (două sau mai multe episode certe distincte de ulcer sau hemoragie).

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Insuficienţă hepatică.

Insuficienţă renală.

Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară.

Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenac este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Diclofenac

Generale

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Interacţiuni cu AINS

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 din cauza apariției reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).

Pacienţii vârstnici

La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.

Mascarea semnelor infecţiilor

Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice diclofenac poate masca semnele şi simptomele unei infecţii.

Efecte gastrointestinale

În cazul administrării tuturor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, şi pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau fără antecedente de afecţiuni gastrointestinale grave. Ȋn general, acestea au consecinţe mult mai grave la vârstnici.

Dacă apare hemoragia gastrointestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt.

Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenac la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o afecţiune gastrointestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice sau intestinale (vezi 4.8). Riscul de hemoragie gastrointestinală este mai mare la creşterea dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici. Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a apariţiei reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforare gastrointestinale care pot fi fatale.

Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici, tratamentul trebuie început şi continuat cu cea mai mica doză eficace.

Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce probabil cresc riscul gastrointestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de exemplu inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizi administraţi sistemic, anticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită (insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică) sau hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru boală cardiovasculară (de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.

Deoarece riscurile cardiovasculare asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie administrată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia pacientului de atentuare a simptomelor şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate periodic, mai ales când tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.

Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, durere toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi să meargă la medic imediat după un astfel de eveniment.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.

Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Efecte hematologice

În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca şi cu alte AINS, este recomandată monitorizarea hemoleucogramei.

Ca şi alte AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu tulburări de hemostază trebuie să fie atent monitorizaţi.

Efecte respiratorii (astm pre-existent)

La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS precum crizele astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/astmul – analgezicelor), edemul Quincke sau urticaria sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, sunt recomandate măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (pregătire pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi pentru pacienţii care sunt alergici la alte substanţe, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.

Efecte hepatobiliare

În cazul prescrierii diclofenac la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medical atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca măsura de precauţie, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenac trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară la administrarea de diclofenac fără manifestări clinice de avertizare.

La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenac deoarece se poate declanşa o criză.

Lupus eritematos sistemic (LES) și alte boli ale țesutului conjunctiv

Pacienții cu LES și alte boli de țesut conjunctiv au un risc mai mare de apariție a meningitei aseptice la utilizarea de diclofenac (vezi și pct. 4.8).

Efecte cutanate

Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea tratamentului, debutul reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Administrarea diclofenac trebuie întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice, inclusive reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere anterioară la medicament.

Efecte renale

Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac, se recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac, monitorizarea funcţiei renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de dinaintea tratamentului.

Diclofenac 50 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele interacţiuni includ pe cele observate cu diclofenac comprimate gastrorezistente şi/sau alte forme farmaceutice de diclofenac.

Interacţiuni observate de luat în considerare

Inhibitori puternici ai CYP2C9

Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum este voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime şi a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.

Litiu

Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Digoxină

Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de digoxină şi riscul toxic.

Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.

Diuretice şi medicamente antihipertensive

Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau antihipertensive (de exemplu, betablocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)) poate determina o scădere a efectului lor antihipertensiv. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, iar pacienţii, în special persoanele în vârstă, trebuie să aibă tensiunea arterială monitorizată periodic. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi apoi periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină

Diclofenac, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina creşterea nefrotoxicităţii ciclosporinei datorita efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, acesta trebuie administrat ȋn doze mai mici decât acelea ce ar trebui utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează ciclosporină.

Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemie

Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimethoprim poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie frecvent monitorizate.

Antibiotice chinolone

Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care pot fi datorate administrării concomitente de AINS şi chinolone.

Interacţiuni anticipate de luat în considerare

Alte AINS şi corticosteroizi

Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau corticosteroizi, poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante şi antiagregante plachetare

Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct. 4.4).

Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea anticoagulantelor, la pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizare atentă.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Administrarea concomitentă a AINS, inclusiv diclofenac, şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice orale

Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice orale. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca o măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.

Metotrexat

Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea sau după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile plasmatice ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.

Colestipol şi colestiramină

Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se recomandă administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea colestipolului/colestiraminei sau cu 4 până la 6 ore după aceasta.

Fenitoină

Atunci când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri anticipate a expunerii la fenitoină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Diclofenac

Femei aflate la vârsta fertilă

Nu există date care să sugereze orice recomandări pentru femeile cu potenţial fertil.

Sarcina

Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele provenite din din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor, a malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în sarcina de vîrstă mică. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%.

Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor s-a dovedit a conduce la risc crescut de pierdere a embrionului pre- şi postimplantare şi de letalitate embrio-fetală.

În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale diverselor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata organogenezei. În primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata de tratament cât mai scurtă posibil.

În timpul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

– toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

– disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios; şi mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

– eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să apară chiar şi la doze foarte mici

– inhibarea contracţiilor uterine care duc la travaliu prelungit sau întârziat.

În consecinţă, diclofenacul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ca şi alte AINS, diclofenac trece în cantităţi mici în laptele matern. Prin urmare, diclofenac nu trebuie administrat în timpul alăptării, pentru a evita reacţiile adverse la sugar.

Fertilitatea

Utilizarea diclofenac, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenac la femeile ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind infertilitatea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos central în timpul utilizării diclofenac, trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse Diclofenac

Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau cazuri spontane sau din literatura de specialitate (Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul acestui system reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, primele fiind cele mai frecvente. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie adversă se bazează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru diclofenac comprimate gastrorezistente şi/sau alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt, cât şi pentru utilizare de lungă durată.

Tabel 1 Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare

Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare

Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială şi şoc).

Foarte rare

Angioedem (incluzând edemul feţei).

Tulburări psihice

Foarte rare

Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Cefalee, ameţeală.

Rare

Somnolenţă.

Foarte rare

Parestezie, tulburări de memorie, convulsii, anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie, accident cerebrovascular.

Tulburări oculare

Foarte rare

Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente

Vertij.

Foarte rare

Tinitus, hipoacuzie.

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente*

Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii, durere precordială.

Tulburări vasculare

Foarte rare

Hipertensiune arterială, vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare

Astm (incluzând dispnee).

Foarte rare

Pneumonie.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente

Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală, meteorism, apetit scăzut.

Rare

Gastrită, hemoragie gastrointestinală, hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer gastrointestinal (cu sau fără hemoragie sau perforare).

Foarte rare

Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea colitei ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită ulcerativă), glosită, afecţiuni esofagiene, stricturi intestinale asemănătoare unei diafragme (tip diafragm-like), pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Frecvente

Transaminaze crescute.

Rare

Hepatită, icter, boală hepatică.

Foarte rare

Hepatită fulminantă, necroză hepatică,

insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

Erupţie cutanată.

Rare

Urticarie.

Foarte rare

Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică (sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie de fotosensibilitate, purpură Henoch-Schonlein, purpură, prurit.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare

Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită tubulointerstiţială,

necroză renală papilară.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare

Edem.

* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Evenimente aterotrombotice

Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Nu există nici un tablou clinic specific pentru supradozajul cu diclofenac. Supradozajul poate determina simptome precum vărsăturile, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau convulsii. În cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării hepatice.

Tratament

Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiune arterială, insuficienţă renală, convulsii, tulburări gastrointestinale şi deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament simptomatic şi de susţinere.

Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile în accelerarea eliminarii AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de proteinele plasmatice şi a metabolizării extensive.

Poate fi avută în vedere administrarea de cărbune activat, în prima oră după ingerarea unei supradoze cu potenţial toxic şi de asemenea, decontaminare gastrică (de exemplu vărsături, lavaj gastric) în cazul ingerării unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE Diclofenac

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01A B05.

Mecanism de acţiune

Diclofenac comprimate gastrorezistente conţine diclofenac sodic, o substanţă nesteroidiană cu proprietăţi puternice antireumatice, antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei prostaglandinelor, care a fost demonstrată în cadrul studiilor experimentale, este considerată fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă un rol important în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.

In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul sodic nu inhibă sinteza de proteoglicani la nivelul cartilajului.

Acţiuni farmacodinamice

În bolile reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale diclofenac determină apariţia unui răspuns clinic caracterizat prin ameliorarea marcată a semnelor şi simptomelor cum sunt durerea în stare la repaus, durerea la mişcare, redoare matinală, tumefacţia articulară, precum şi prin ameliorarea funcţională.

În inflamaţiile post-traumatice şi post-operatorii, diclofenac ameliorează rapid atât durerea spontană cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamator şi lezional.

În studiile clinice s-a demonstrat că diclofenac are un efect analgezic pronunţat în durerea moderată şi severă de origine non-reumatică. De asemenea, studiile clinice au evidenţiat că în dismenoreea primară, diclofenac ameliorează durerea şi reduce hemoragia.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După pasajul gastric, diclofenacul se absoarbe complet din comprimatele gastrorezistente. Deşi absorbţia este rapidă, debutul acesteia poate fi întârziat de filmul comprimatului gastrorezistent.

După administrarea orală a unui comprimat de 50 mg, concentraţiile plasmatice maxime medii 1,5 micrograme/ml (5 micro mol/l) se ating, în medie, după 2 ore.

Pasajul gastric al unui comprimat este mai lent în cazul în care acesta este administrat în timpul mesei sau după masă, decât dacă administrarea se face înainte de masă, dar cantitatea de diclofenac absorbită este aceeaşi.

Deoarece aproximativ jumătate din cantitatea de diclofenac este metabolizată la primul pasaj hepatic (efectul „primului pasaj”), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după administrarea orală sau rectală este aproximativ jumătate din cea de după administrarea intravenoasă a unei doze echivalente.

Concentraţiile plasmatice maxime atinse la copiii la care s-au administrat doze echivalente (mg/kg corp) sunt similare cu cele obţinute la adulţi.

După administrări repetate, profilul farmacocinetic nu se modifică. În cazul respectării intervalelor de timp recomandate dintre doze, nu se produce acumularea medicamentului.

Distribuţie

99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină (99,4%). Volumul apparent de distribuţie calculat este de 0,12 până la 0,17 l/kg.

Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după ce s-au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din lichidul synovial este de 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime, concentraţiile substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin până la 12 ore.

Diclofenacul a fost detectat într-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care alăpta.

Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze de 0,03 mg/kg şi zi.

Metabolizare

Metabolizarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar în principal prin hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’-hidroxi-, 4’-hidroxi-, 5’-hidroxi-, 4’,5’-hidroxi- şi 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac), din care majoritatea sunt transformaţi în conjugaţi glucuronici. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într-o proporţie mult mai mică decât diclofenacul.

Eliminare

Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoarea medie ± DS). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre metaboliţi, inclusiv cei 2 activi au, de asemenea, timp scurt de înjumătăţire plasmatică, de 1 până la 3 ore. Un metabolit, 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac, are timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung. Cu toate acestea, acest metabolit este aproape inactiv.

Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al molecule nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea, transformaţi în conjugaţi glucuronici. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul dozei se elimină sub formă de metaboliţi, prin bilă, în materiile fecale.

Linearitate/non-linearitate

Cantitatea absorbită este proporţională cu doza.

Grupe speciale de pacienţi

Nu s-au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea sau excreţia medicamentului.

La pacienţii cu insuficienţă renală, nicio acumulare a substanţei active nemetabolizate nu poate fi dedusă din cinetica dozei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance plasmatic al creatininei < 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru calculate ale hidroxi metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea, metaboliţii sunt eliminaţi în final prin bilă.

La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică nedecompensată, cinetica şi metabolismul diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.

Studii clinice

Diclofenac este un medicament bine stabilit.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, în cazul dozelor terapeutice, pe baza studiilor privind toxicitatea acută, toxicitatea după doze repetate, precum şi studiile privind genotoxicitatea, mutagenitatea şi carcinogenitatea. În studiile standard preclinice la animale, nu există niciun indiciu că diclofenacul are potenţial teratogen la şoarece, şobolan sau iepure.

La şobolan, diclofenacul nu are nicio influenţă asupra fertilităţii. Cu excepţia efectelor fetale minime la doze toxice pentru mamă, nu a fost afectată dezvoltarea urmaşilor în perioada pre-natală, peri-natală şi post-natală.

Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele gestante de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, gestaţie prelungită, rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele uşoare ale diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constricţia canalului arterial in utero sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinei.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat,

Povidonă,

Amidon de porumb,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Stearat de magneziu,

Talc.

Film:

Copolimer acid metacrilic- acrilat de etil dispersie 30%,

Citrat de trietil,

Dioxid de titan (E 171),

Talc,

Galben de chinolină lac (E 104),

Indigotină lac (E 132),

Simeticonă emulsie 30%,

Hidroxid de sodiu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate gastrorezistente

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale..

  1. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj – Napoca

România

  1. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6337/2006/01

  1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei: Aprilie 2006

  1. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2015

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .