Hiperemie

Hiperemie – reprezintă un aflux patologic a unei cantități de sânge într-o anumită parte a corpului, sau a unui organ. Hiperemia poate fi activă și pasivă, iar cea activă la rândul ei se împarte în: fiziologică și patologică. Cea fiziologică se caracterizează printr-o creștere minimă a temperaturii, senzație de arsură, apar modificări ale culorii pielii și mucoaselor, ele devenind roșietice. De obicei acest tip de hiperemie apare în timpul unui efort fizic, în etapa premenstruală sau în distonii neurovegetative.

Hipermia patologică, este una dintre cele mai frecvente tulburări circulatorii și apare pe tegumente sub formă de eritem. Este de scurtă durată și poate însoți un proces inflamator sau se poate complica în cazuri mai severe, cu edem sau hemoragie.

Factori etiologici:

  • Factori fizici: căldura, frig, lovire, energie radiantă
  • Factori chimici:alcoolul, cloroformul
  • Factori biologici exogeni și endogeni: germeni, toxine, viruși și necroze tisulare

Hiperemia pasivă reprezintă o stază sanguină și se caracterizează prin creșterea cantității sanguine în sistemul venos și capilar, din cauza reducerii cantitative a fluxului sanguin venos, dar cu circulația arterială normală. Acest tip de hiperemie poate fi:

  • Hiperemia pasivă locală, provocată de un obstacol aflat în circulația de întoacere și se poate întâlni în:
  • Tromboză, flebită,flebotromboza
  • Compresia vasului datorită unor tumori, cicatrici, aparat gipsat, pansamente compresive
  • Hiperemia pasivă regională, cauzată de:
  • Compresia venelor mari de tumori, mediastinite, anevrisme aortice
  • Dereglări ale circulației venoase
  • Leziuni ale pereților vaselor mari, în tromboflebite
  • Neuroparalizii: hemiplegii, paraplegii
  • Hiperemia pasivă generalizată, apare în cazul insuficienței cardiace decompensate și poate avea caracter periferic sau visceral
« Înapoi la Index