Difteria – manifestări clinice, diagnostic și tratament

Difteria este o boală infecțioasă a mucoaselor și tegumentelor produsă de Corynebacterium diphterie. Unele tulpini din Corynebacterium diphterie produc toxina difterică ce poate da miocardită, polinevrită și alte complicații.

Epidemiologie

Corynebacterium diphterie este un bacil aerob, gram-pozitiv, nesporulat, cu aspect de măciucă. Dispunerea este paralelă (în palisadă) sau în mănunchi (litere chinezești). Tulpinile tox+ și toxproduc infecții, dar Corynebacterium diphterieprimește capacitatea de a produce toxină difterică prin infecția cu tox+ .

Epidemiologie și imunitate

Transmiterea se face prin contact apropiat cu persoana bolnavă, transmiterea prin căi indirecte și obiecte contaminate este mai rară. Perioada de incubație pentru difteria respitatorie este de 2-3 zile. În zona tropicală, difteria cutanată este mai prezentă față de cea respiratorie, de regulă apare o infecție secundară și apar complicații cutanate.

Patologie și patogeneză

Infecția se produce la nivelul tractului respirator, iar leziunile cutanate apar în urma unor înțepături sau leziuni. Apare edemul și hiperemia, inițial la locul inoculării, urmate de necroză și inflamație acută. Local apare o pseudomembrană datorată coagulării exudatului dens fibrino-purulent. Pseudomembrana este bogată în bacili difterici, rar este izolat bacilul din sânge sau din alte organe. Toxina acționează local, prin necroză, dar și sitemic producând: miocardită, nevrită, necroză focală în organe (ficat, rinichi și glande suprarenale).

Manifestări clinice

Semnele și simptomele diferă în funcție de localizare. La adult apare o durere în gât, iar la copii debutul este mai frecvent prin greață și vărsături. În 50% din cazuri apare febra, iar răgușeala, tusea, rinoreea și frisonul sunt mai rare. La pacientul care nu prezintă toxemie este prezentă starea de disconfort asociată cu infecție locală, iar o toxemie severă se manifestă prin tahicardie, paloare și se poate ajunge la colaps vascular. Difteria cutanată apare prin infectarea unor dermatoame existente, în zona tropicală aspectul morfopatologic este de  ulcer acoperit de cruste sau membrane necrotice cu margini bine delimitate.

Complicații: Obstrucția tractului respirator însoțită de dispnee, cianoză, stridor. Manifestările toxice cele mai frecvente: miocardita și polinevrita. Pneumonia apare la 50% din cazurile mortale de difterie.

Diagnostic:  Este stabilit prin izolarea Corynebacterium diphterie din leziune.

Tratament: tratamentul se face prin administrare de antitoxina difterică cât mai repede, antitoxină ce se obține din ser de cal.

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ediţia XIV, Editura Teora,2002.
  2. https://www.webmd.com/search/search_results/default.aspx?query=diphtheria
  3. https://www.biomedcentral.com/search?query=diphtheria&searchType=publisherSearch.