Diverticuloza colonica – cauze, simptome, tratament, complicații

77
Diverticulita in colon
Diverticulita in colon

Definiție Diverticuloza colonică

Diverticuloza colonică reprezintă proeminențe unice sau multiple, cu dimensiuni de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Sunt formate în urma hernierii mucoasei colonului prin grosimea peretelui intestinal.

 

În funcție de geneză există două forme de diverticuli. Forma congenitală reprezintă diverticului prezenți încă de la naștere și din punct de vedere morfologic peretele diverticulilor este similar cu pertele colonului. Forma dobândită, cea mai frecventă formă, reprezintă hernierea mucoasei prin stratul muscular al colonului, respectiv lipsește stratul muscular la nivelul diverticulilor.

Cauze – diverticuloza colonica

Locurile de apariție a diverticulelor corespund cu punctele slabe ale peretelui intestinal pe trectul vaselor perforante ce străbat stratul muscular circular și deasemenea infiltrația grăsoasă ce duce la slăbirea rezistenței peretelui.

Diverticuloza colonica se întâlnește mai rar la persoanele  din țările subdezvoltate decât în țările dezvoltate , probabil din cauza că în cele din urmă rația alimentară conține puține fibre vegetale și componente nedigerabile. Rolul fibrelor vegetale este foarte important , deoarece acestea nu se absorb în intestin, atrag apa în lumenul intestinal, crește respectiv volumul intestinal și astfel crește viteza de propulsie a bolului fecal. Lipsa sau dificitul fibrelor vegetale în alimentație, duce la formarea unui bol fecal deshidratat și de o consistență crescută. Urmează creșterea presiunii intraluminale cu apariția hipertrofiei musculare și alterarea structurii colagenice.

Cel mai des diverticulita apare la nivelul colonului sigmoid.

Factorii de risc pentru dezvoltarea diverticulozei colonice :

  • Vîrsta înaintată – incidența diverticulozei crește paralel cu vîrsta
  • Obezitatea
  • Fumatul – în comparație cu nefumătorii persoanele ce fumează au probabilitate mai mare de a dezvolta diverticuloza colonului
  • Sedentarismul
  • Dietă săracă în fibre și bogată în grăsimi vegetale
  • Unele medicamente steroizi, opioizi, antiinflamatoare nonsteroidiene.

 

Simptome – diverticuloza colonica

Deobicei diverticulii colonici sunt asimptomatici și descoperiți ocazional la colonoscopie sau irigografie. Simptomele clinice sunt asociate cu complicațiile cum sunt diverticulita, hemoragia, perforație, fistulizare, ocluzie.

Diverticulita  

Pătrunderea conținutului intestinal la nivelul diverticolului , acesta nu poate fi eliminat din motivul lipsei stratului muscular ( lipsește contracția). Astfel se formează fecaliții ( concrețiuni dure) care au efect mecanic iritant asupra mucoasei , ulcerarea acesteia și respectiv instalarea diverticuluitei cu limfangită locală.

Manifestările clinice sunt reprezentate de durerele abdominale moderate, deobicei localizate în fosa iliacă stângă ( locul de proecție a colonului sigmoid). Posibil accentuarea constipației sau apariția de unei diarei cu mucozități ( diaree falsă).

Deasemenea pot fi prezente stare febrilă, tahicardie, semne de iritație peritonială ( spasm muscular, apărare musculară, sensibilitate la decompresie bruscă).

Hemoragia diverticulară 

Hemoragia diverticulară reprezintă aproximativ 30-50% din hemoragiile digestive inferioare și apar ca rezultat al erodării vaselor adiacente diverticulelor. Se manifestă prin rectoragie abundentă cu sânge roșu. Este specific pentru aceasta caracterul intermitent , cu intervale de la 2 zile până la 4 luni.

Abcesul pericolic – este o complicație a diverticulitei și se poate dezvolta la nivelul pelvisului, mezenterului sau retroperitoneal. Manifestările clinice ale abcesului pericolic sunt tahicardia, febra oscilantă și palparea unei mase tumorale.

Peritonita –  poate apărea după eruperea unui abces sau perforația unui diverticul, respectiv aceasta poate fi purulentă sau fecaloidă.

Fistulizare – se caracterizează prin deschiderea unui abces preexistent într-un organ vecin (fistulă internă) sau  în exterior (fistulă externă).

Infiltratele ce se formează în urma inflamației ar putea fi cauza ocluziilor intestinale.

Diagnostic – diverticuloza colonică

O mare parte din cazuri sunt diagnosticate prin coincidență la un examen radiologic sau colonoscopic.

Hemoleucograma :

  • anemie – apare ca rezulatat al hemoragiilor care pot fi neânsemnate și de lungă durată sau pot fi evidențiate striuri de sânge. Trebuie de exclus alte patologii ce se pot manifesta prin hemoragii ( polipii intestinali, cancer ).
  • Leucocitoza – denotă prezența inflamației

 

Radiografia abdominală cu dublu contrast anterior a fost metoda de elecție în diagnosticarea diverticulozei colonice. Pătrunderea contrastului în lumenul diferticulilor conferă aspectul unor bile sau balonașe atașate la peretele intestinal. Prezența diverticulitei se manifestă radiologic printr-un lumen îngust ( inflamația mucoasei), defect de umplere, haustrele se contractă neuniform, iar intestinul are aspectul unei roți dințate.

Colonoscopie – nu se efectuează în perioada de diverticulită acută, riscul leziunii intestinului este prea mare. Este posibil evidențiere orificiilor de pătrundere în diverticul, atrofia mucoasei cât și efectuarea biopsiei, punctul de sângerare. Dificultate pentru colonoscopie este sângerarea masivă colonului, vizualizarea este dificilă. În timpul colonoscopiei se efectuează hemostaza dacă aceasta este posibil prin aplicarea clipsei metalice sau injectare de soluție de epinefrină diluată.

În cazul suspecției unei  complicații ( în special perforarea, fistulizarea) este indicată utilizarea contrastului hidrosolubil (Gastrografin). Astfel dacă este prezentă o perforație  vizualizarea acesteia se efectuează fără a provoca peritonită ( pătrunderea bariului în cavitatea peritonială provoacă inflamația acestuia – peritonita).

Ultrasonografia abdominală și tomografia computerizată.

Aceste metode permit vizualizarea grosimii peretelui, prezența diverticulului, evidențierea inflamației și posibil complicațiile  asociate ( fistule, abcese etc.).

Tratament – diveticuloza colonică

Tratametul este în corelație cu manifestările clinice și complicațiile prezente.

Tratamentul medicamentos

Pentru formele necomplicate de diverticulită acută :

  • Alimentarea orală se stopează pentru a pune în repaus intestinul, se utilizează doar lichide pentru câteva zile.
  • Perfuzii intravenoase
  • Antibioticoterapia ( cefalosporine generația a II- III – a, metronidazol) parenteral.
  • Aspirație nazogastrică ( dacă apare ileusul).
  • Pentru ameliorarea durerii – acetaminofen

Pentru formele complicate se aplică metodele chirurgicale.

Indicație pentru tratamentul chirurgical :

  • După finisarea unui puseu acut, dar cu risc crescut pentru un alt puseu
  • Complicații cronice
  • Prezența fistulelor colo-vaginale, colo-vezicale.
  • Stricturi de colon simptomatice
  • Etc.

Este necesară o pregătire minuțioasă preoperatorie a pacientului cât și informarea acestuia despre intervenția ce urmează sa i se efectueze. Intervenția chirurgicală este în corelație cu gravitatea patologiei. Aceasta poate fi efectuată în mod planificat sau de urgență . Asfel se practică următoarele intervenții chirurgicale :

  • Intervenție chirurgicală într-un singur timp ( rezecția colonului sigmoid + anastomoză)
  • Intervenție chirurgicală în doi timpi : inițial se efectuează rezecția segmentului patologic ( procedeul Hartman cu sigmoidectomie, inchiderea rectului, colostomie iliacă stângă sau se efectuează rezecție , anastomoză protejată de o colostomă). Peste o perioadă are loc închiderea stomei cu efectuarea anastomozei.

Intervențiile chirurgicale de urgență se efectuează în cazul peritonitei ( fecale, purulente ), abcesului ( pelvic, intrabdominal), hemoragia refractară la tratamentul medicamentos, ocluzia intestinală.

Profilaxie – diverticuloza colonică

Exerciții fizice regulate – aceasta asigură o funcționare normală a intestinului cu reducerea presiunii intraluminale. Se recomandă cel puțin 30 minute de exerciții fizice zilnic.

Alimentație bogată în fibre – alimentația bogată în fibre cum sunt fructele și legumele proaspete, cereale integrale asigură un tranzit intestinal normal.

Fibrele asigură menținerea apei în lumenul intestinal de aceea este necesar de consumat o cantitate adecvată de lichide zilnic.