Doxiciclină Atb 100 mg capsule Rezumatul caracteristicilor produsului

128
Doxiciclina Atb
Doxiciclina Atb

Doxiciclină Atb 100 mg capsule Rezumatul caracteristicilor produsului

  1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Doxiciclină Atb 100 mg capsule

  1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine doxiciclină 100 mg (sub formă de hiclat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsule de formă cilindrică, cu capete emisferice, de culoare ivoriu (corp şi capac), conţinând o pulbere omogenă de culoare galben deschis.

  1. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Doxiciclină Atb este indicată în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de microorganisme sensibile la doxiciclină:

– infecţii ale aparatului respirator superior (incluzând infecţii ORL): sinuzită, otită medie acută şi faringită;

– infecţii ale aparatului respirator inferior: acutizări ale bronşitelor cronice şi pneumonie;

– infecţii ale tractului genito-urinar: pielonefrite, cistite, uretrite;

-boli cu transmitere sexuală: infecţii determinate de Chlamydia trachomatis, incluzând infecţii uretrale necomplicate, endocervicale sau rectale; uretrită non-gonococică; şancroid; granulom inghinal; limfogranulomatoză veneriană. Doxiciclina este administrată ca tratament alternativ în gonoree şi sifilis.

-infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat: impetigo, furunculoză, flegmon, abces, plăgi traumatice sau post-inflamatorii infectate, acnee, atunci când se consideră necesară terapia antibiotică.

– infecţii oftalmice: trahom, conjunctivită;

– rickettsioze: febra Q, febra pătată a Munţilor Stâncoşi, endocardită cu Coxiella, tifos exantematic;

– alte infecţii: boala Lyme, leptospiroză, holeră, bruceloză, pasteureloză, psitacoză, malaria determinată de Plasmodium falciparum rezistentă la clorochine, amoebiază intestinală acută.

Doxiciclină Atb este utilizată ca tratament profilactic în diareea călătorilor produsă de Escherichia coli enterotoxigen.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi: doza uzuală recomandată pentru tratamentul infecţiilor acute este de 200 mg doxiciclină pe zi (administrată ca doză unică sau câte 100 mg la interval de 12 ore), urmată de o doză de întreţinere de 100 mg pe zi în zilele următoare.

În cazul infecţiilor mai severe (în special în infecţiile cronice la nivelul tractului urinar), se recomandă administrarea a 200 mg doxiciclină pe zi pe tot parcursul perioadei de tratament.

Acnee

Doza uzuală recomandată este de 50 mg doxiciclină, administrată o dată pe zi, timp de 6-12 săptămâni.

Infecţiile gonococice necomplicate endocervicale, rectale sau uretrale necomplicate: se recomandă 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 7 zile.

Orhiepididimite acute determinate de Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae: 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 10 zile.

Sifilis primar şi secundar: 300 mg doxiciclină pe zi în 2-3 prize, timp de 10 zile.

Febrele recurente şi tifosul exantematic: 100 mg doxiciclină sau 200 mg doxiciclină, în funcţie de severitatea afecţiunii.

Malarie determinată de Plasmodium falciparum rezistentă la clorochine: 200 mg doxiciclină pe zi, timp de 7 zile; se asociază întotdeauna un schizontocid cu acţiune rapidă, de exemplu chinina. Doza de chinină recomandată variază în funcţie de zona geografică.

Pentru tratamentul şi profilaxia holerei la adulţi: doza recomandată este de 300 mg în doză unică.

Pentru prevenirea diareei călătorilor la adulţi: 200 mg doxiciclină, în prima zi de călătorie (administrată ca doză unică sau 100 mg doxiciclină la interval de 12 ore), urmate de 100 mg doxiciclină pe zi pe tot parcursul sejurului. Nu există date privind administrarea profilactică mai mult de 21 de zile.

Leptospiroză: doza recomandată este de 100 mg doxiciclină, administrată de două ori pe zi, timp de 7

zile.

Copii şi adolescenţi

Doxiciclină Atb nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani din motive legate de probleme referitoare la siguranţă (vezi pct. 4.3 şi 4.4.).

Mod de administrare

Pentru a reduce riscul iritaţiei şi ulceraţiei esofagiene, capsulele trebuie înghiţite întregi cu mult lichid, în ortostatism sau în poziţie şezândă.

Dacă apare iritaţie gastrică, se recomandă administrarea doxiciclinei cu alimente.

Durata tratamentului

Tratamentul trebuie continuat cel puţin 24-48 de ore după remisia simptomelor şi febrei. În infecţiile streptococice, tratamentul trebuie continuat încă 10 zile pentru prevenirea apariţiei RAA sau glomerulonefritei.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

– Insuficienţă renală severă.

– Copii cu vârsta sub 12 ani. Similar altor tetracicline, doxiciclina formează un complex stabil cu calciu în orice ţesut osteoformator (vezi pct. 4.4).

– Sarcină şi alăptare.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Doxiciclina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică precum şi în asociere cu alte medicamente hepatotoxice şi cu alcool etilic.

Excepţional au fost raportate tulburări ale funcţiei hepatice, în cazul administrării orale, cât şi parenterale a tetraciclinelor, inclusiv a doxiciclinei.

La copii, doxiciclina se acumulează în ţesutul osteoformator (în timpul osteogenezei şi odontogenezei) sub forma unor complexe stabile cu ionii de calciu, determinând discromie dentară (colorarea dinţilor în galben sau brun) şi hipoplazia definitivă a smalţului dentar. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent în cazul tratamentului de lungă durată, dar au fost observate şi în cazul unor tratamente de scurtă durată, dar repetate.

Acţiunea antianabolică a doxiciclinei poate determina creşterea ureei.

Pacienţii cărora li se administrează doxiciclină pot prezenta reacţii de fotosensibilitate, de aceea trebuie să fie precauţi la expunerea la lumina naturală sau artificială şi să întrerupă tratamentul cu doxiciclină dacă apare eritem.

Similar altor antibiotice, administrarea doxiciclinei poate determina apariţia suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente. În aceste cazuri, tratamentul cu doxiciclină trebuie întrerupt şi instituit tratament adecvat.

Similar tuturor antibioticelor, a fost raportată colita pseudomembranoasă, în forme moderate până la severe, chiar ameninţătoare de viaţă. Trebuie avut în vedere acest lucru, în cazul apariţiei diareei în timpul tratamentului cu antibiotice. Infecţiile cu streptococ beta-hemolitic grup A trebuie tratate cel puţin 10 zile.

În cazul bolilor cu transmitere sexuală, dacă se suspectează sifilisul, înaintea iniţierii tratamentului, trebuie utilizate tehnicile adecvate de diagnostic, incluzând examinarea în câmp întunecat, iar testele serologice trebuie repetate lunar, timp de cel puţin 4 luni.

Similar altor tetracicline, au fost raportate bombarea fontanelei la copil şi hipertensiune intracraniană benignă la copii şi adulţi, în cazul administrării doxiciclinei în doze mari. Aceste manifestări dispar rapid odată cu întreruperea administrării doxiciclinei.

Au fost raportate cazuri rare de porfirie la pacienţii cărora li s-au administrat tetracicline.

Se impune prudenţă la pacienţii cu miastenie gravis întrucât tetraciclinele pot determina bloc neuromuscular.

Doxiciclina poate scădea eficacitatea contraceptivelor orale. Pacientele care utilizează contraceptive orale trebuie atenţionate de posibilitatea pierderii eficacităţii contraceptive în cazul apariţiei diareei sau sângerării de întrerupere.

Au fost raportate cazuri izolate de lupus eritematos sistemic (LES) şi, de asemenea, exacerbări ale LES pre-existent. Dacă pacienţii prezintă semne şi simptome ale LES sau prezintă exacerbări ale LES pre-existent, administrarea doxiciclinei trebuie întreruptă.

Doxiciclina determină reacţii fals pozitive în cazul metodele neenzimatice de determinare a glucozei în urină. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor cu diabet zaharat.

Dacă doxiciclina este administrată în clinostatism sau cu o cantitate prea mică de apă, pot să apară disfagie, esofagită, ulceraţii esofagiene.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu se recomandă administrarea sistemică a retinoizilor în timpul tratamentului cu doxiciclină (creşte riscul hipertensiunii arteriale intracraniene).

Anticonvulsivantele cu efect inductor enzimatic scad concentraţia plasmatică a doxiciclinei prin creşterea metabolizării hepatice a acesteia.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminarea doxiciclinei poate fi redus la pacienţii cărora li se administrează concomitent barbiturice, carbamazepină sau fenitoină. Se va lua în considerare creşterea dozei zilnice de doxiciclină.

Didanosina scade absorbţia digestivă a doxiciclinei datorită creşterii pH-ului gastric. Este indicată un interval de peste 2 ore între administrarea didanosinei şi doxiciclinei.

Sărurile de fier administrate oral scad absorbţia digestivă a doxiciclinei (prin formarea de complexe neresorbabile). Este recomandată administrarea sărurilor de fier la intervale de 2 – 3 ore de la administrarea dozei de doxiciclină.

Absorbţia doxiciclinei din tractul gastro-intestinal este scăzută de ionii bi- sau trivalenţi, cum sunt cei de aluminiu, magneziu (aflat, de exemplu, în antiacide), calciu, produse cu care formează chelaţi neabsorbabili.

S-a raportat creşterea timpului de protrombină la pacienţii care au luat warfarină împreună cu doxiciclină. Tetraciclinele scad activitatea protrombinei plasmatice, potenţează efectele anticoagulantelor cumarinice. Dacă doxiciclina este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea parametrilor coagulării, inclusiv INR, şi, dacă este necesar, vor fi reduce dozele de medicamente anticoagulante. Trebuie avută mereu în vedere posibilitatea unui risc crescut de evenimente hemoragice.

Doxiciclina potenţează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor antidiabetice cu administrare orală şi al insulinei. De asemenea, poate modifica rezultatele dozării glucozei şi catecolaminelor în urină (vezi şi pct. 4.4.).

Acţiunea bactericidă a beta-lactaminelor poate fi inhibată de tetracicline.

Alcoolul etilic scade timpul de înjumătăţire plasmatică al doxiciclinei.

Doxiciclina poate creşte concentraţia plasmatică a ciclosporinei. Administrarea concomitentă a celor două medicamente necesită monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Anestezia cu metoxifluran în timpul administrării de tetracicline poate duce la apariţia nefrotoxicităţii, care poate fi letală.

Doxiciclina poate modifica rezultatele dozării catecolaminelor urinare, determinând valori falspozitive datorită interferenţei cu testele de fluorescenţă.

Tetraciclinele scad concentraţiile plasmatice ale estrogenilor, respectiv micşorează eficacitatea contraceptivelor orale care îi conţin. În consecinţă, se recomandă utilizarea unor măsuri contraceptive suplimentare (non-hormonale) în timpul tratamentului şi încă 7 zile după întreruperea tratamentului.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Studiile la animale nu au demonstrat efecte teratogene ale doxiciclinei. În absenţa efectelor teratogene la animale, este puţin probabilă apariţia unui efect malformativ la om.

În clinică, utilizarea tetraciclinelor într-un număr limitat de sarcini nu a determinat apariţia niciunei malformaţii. Totuşi, sunt necesare studii complementare pentru a evalua corect consecinţele unei expuneri la doxiciclină în timpul sarcinii.

Administrarea de tetracicline în timpul trimestrului II şi III de sarcină a expus fătul riscului de colorare a dentiţiei de lapte.

În consecinţă, nu este indicată administrarea tetraciclinelor în timpul primului trimestru de sarcină.

Începând cu trimestrul II de sarcină este contraindicată administrarea doxiciclinei.

Alăptarea

Deoarece doxiciclina se excretă în lapte, trebuie avută în vedere fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Doxiciclină Atb nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi limfatice:

Anemie hemolitică, trombocitopenie, neutropenie, porfirie, eozinofilie.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Anafilaxie, purpură anafilactoidă, angioedem, urticarie, pericardită, boala serului, astm bronşic şi exacerbări ale lupusului eritematos sistemic.

Tulburări ale sistemului nervos:

Similar altor tetracicline, au fost raportate bombarea fontanelei la copil şi hipertensiune intracraniană benignă la copii şi adulţi. Principalele simptome au fost cefalee şi tulburări vizuale inclusiv vedere înceţoşată, scotoame şi diplopie. A fost raportată şi pierderea permanentă a vederii. Se impune întreruperea tratamentului în cazul creşterii presiunii intracraniene.

Tulburări gastro-intestinale:

Reacţiile adverse gastro-intestinale sunt puţin frecvente, dacă se respectă modul de administrare.

Simptomele sunt în general uşoare şi conduc rar la întreruperea tratamentului: diaree, greaţă, vărsături, anorexie, disfagie, dispepsie, diaree, pancreatită, glosită, stomatită, enterocolită, modificări inflamatorii la nivelul regiunii anogenitale, în urma dezvoltării unor tulpini de Candida albicans . S-au mai raportat esofagite şi ulceraţii esofagiene.

Tulburări hepatobiliare:

Creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice, hepatită, icter, insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Erupţie cutanată tranzitorie maculopapulară şi eritematoasă, dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate. S-au mai observant onicoliză şi decolorarea unghiilor.

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Creşterea uremiei.

Altele:

În urma utilizării pe termen lung a doxiciclinei, a fost raportată o coloraţie negru-maronie la nivel microscopic a ţesutului tiroidian. Funcţia tiroidiană este normală.

Tetraciclinele pot determina colorarea dinţilor şi hipoplazia smalţului dentar, dacă se administrează perioade îndelungate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesoniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publice pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Supradozajul poate determina tulburări digestive (anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, stomatită, rectită şi iritaţie perianală), fenomene hepatotoxice, hipertensiune intracraniană (la copii), reversibile la oprirea administrării. În caz de supradozaj, se întrerupe tratamentul şi se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Dializa nu modifică timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi nu este utilă în cazul unui supradozaj cu doxiciclină.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: tetracicline, codul ATC: J01AA02

Doxiciclina este o tetraciclină de semisinteză, cu acţiune bacteriostatică. Doxiciclina îşi exercită efectul prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene.

Doxiciclina creşte excreţia glandelor sebacee, având şi o acţiune antiinflamatoare şi antilipazică.

Spectrul de activitate antibacteriană cuprinde:

Specii sensibile:

– Aerobi Gram pozitiv: Bacillus sp., Bacillus anthracis (un studiu pe un model experimental, efectuat în urma inhalării sporilor de Bacillus anthracis a demonstrat că antibioterapia începută precoce, imediat după expunere, evită apariţia bolii dacă tratamentul este urmat până când numărul sporilor din organism scade sub valorile infectante), enterococi (40 – 80%), stafilococi meticilino-sensibili, stafilococi meticilino-rezistenţi (70 – 80%), streptococi de tip A (20%), streptococi de tip B (80 – 90%), Streptococcus pneumoniae (20 – 40%).

– Aerobi Gram negativ: Branhamella catarrhalis, Brucella, Escherichia coli (20 – 40%), Haemophilus influenzae (10%), Klebsiella (10 – 30%), Neisseria gonorrhoeae, Pasteurella, Vibrio cholerae.

– Anaerobi: Propionibacterium acnes.

– Alte microorganisme: Borrelia burgdorferi, Chlamydia, Coxiella burnetti, Leptospira, Mycoplasma pneumoniae, Rickettsia, Treponema pallidum, Ureaplasma urealyticum.

Specii rezistente:

– Aerobi Gram negativ: Acinetobacter, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Pseudomonas, Serratia.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Doxiciclina se absoarbe rapid, atingând concentraţii plasmatice eficace după prima oră de la administrare.

Concentraţia plasmatică maximă se obţine după 2-4 ore. Se absoarbe practic complet în porţiunea superioară a tubului digestiv. Absorbţia nu este influenţată semnificativ de prezenţa alimentelor, dar este uşor modificată de ingestia de lapte.

Distribuţie

La adult, după administrarea unei doze orale de 200 mg s-a obţinut o concentraţie plasmatică mai mare de 3 μg/ml, după 24 de ore o concentraţie de 1 μg/ml şi un timp de înjumătăţire plasmatic prin eliminare de 16-22 de ore. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 82 – 93% (legătură labilă).

Doxiciclina are o bună difuziune intra şi extracelulară.

În doza uzuală, doxiciclina atinge concentraţii eficace în: ovare, trompe uterine, placentă, testicule, prostată, vezică urinară, rinichi, ţesut pulmonar, piele, muşchi, ganglioni limfatici, secreţii sinusale, sinus maxilar, amigdale, ficat, bilă, stomac, apendice, intestin, epiploon, salivă. De asemenea, doxiciclina difuzează slab în lichidul cefalorahidian.

Excreţie

Doxiciclina se concentrează în bilă.

Aproximativ 40% din doza administrată este excretată în 3 zile prin urină şi aproximativ 32% prin materii fecale.

Concentraţia urinară este de 10 ori mai mare decât concentraţiile plasmatice în acelaşi moment.

În caz de insuficienţă renală, excreţia urinară scade, iar cea fecală creşte, timpul de înjumătăţire plasmatică rămânând nemodificat.

Hemodializa nu modifică timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Amidon de porumb

Talc

Stearat de magneziu

Capsula

Dioxid de titan (E 171)

Tartrazină (E 102)

Roşu Allura AC (E129)

Albastru strălucitor FCF (E 133)

Gelatină

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.

Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

  1. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Antibiotice S.A.

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,

România

  1. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

3356/2011/01-02

  1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoire – Martie 2011

  1. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2016