DUPHASTON , comprimate

duphaston-10mg

        DUPHASTON 10mg 

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina
Reacții adverse | Supradoza

Detalii

Denumirea comerciala: DUPHASTON 10mg
Denumirea comuna internationala: DYDROGESTERONUM – 10mg
Forma farmaceutica: comprimate film.
Bucati: 20 comprimate film.
Doza (concentratia): 10mg
Forma de prezentare: CUTIE CU 1 BLIST. PVC/AL X 20 COMPR. FILM.
Producator: BGP PRODUCTS
Tara: Olanda
Cod CIM: W62383002

Cod ATC: G03DB01
G – aparatul genito-urinar si hormonii sexuali
G03 – hormonii sexuali si modulatorii sistemului genital
G03DB – pregnadian derivati

Indicații

Terapia de substituţie hormonală

Pentru a contracara efectele estrogenilor asupra endometrului la femeile nehisterectomizate cărora li se administrează terapie de substituţie hormonală (TSH) pentru simptomele determinate de deficitul estrogenic, incluzând tulburări datorate menopauzei naturale sau a celei induse chirurgical.

Deficit progesteronic

Tratamentul deficitului progesteronic în :

  • tratamentul iminenţei de avort şi a avortului habitual;
  • tratamentul infertilităţii datorate insuficienţei luteale;
  • dismenoree;
  • endometrioză
  • tratamentul ciclurilor menstruale neregulate
  • tratamentul amenoreei secundare
  • tratamentul menometroragiei
  • tratamentul sindromului premenstrual

Doze

Doza, schema de tratament şi durata acestuia sunt în funcţie de severitatea afecţiuni şi de răspunsul clinic.

Dismenoree: doza recomandată este de 10 mg sau 20 mg didrogesteron pe zi, din ziua 5 până în ziua 25 a ciclului menstrual.

Endometrioză: doza recomandată este de 10 mg până la 30 mg didrogesteron pe zi, din ziua 5 până în ziua 25 a ciclului menstrual sau continuu.

Hemoragii uterine disfuncţionale (pentru a opri hemoragia): Doza recomandată este de 20 sau 30 mg didrogesteron pe zi, timp de până la 10 zile.

Pentru tratament continuu, se utilizează 10 sau 20 mg didrogesteron pe zi în timpul celei de-a doua jumătăţi a ciclului menstrual. Data începerii tratamentului şi numărul de zile de tratament sunt în funcţie de durata ciclului menstrual individual.

Oprirea sângerării are loc dacă endometrul a fost refăcut fie cu estrogen endogen fie cu estrogen exogen.

Amenoree secundară: 10 sau 20 mg didrogesteron pe zi, zilnic timp de 14 zile în timpul celei de-a doua jumătăţi a ciclului menstrual teoretic pentru a determina o transformare secretorie optimă a endometrului care a fost refăcut fie cu estrogen endogen fie cu estrogen exogen.

Sindrom premenstrual: 10 mg didrogesteron de două ori pe zi, începând cu a doua jumătate a ciclului menstrual până în prima zi a următorului ciclu. Data începerii tratamentului şi numărul de zile de tratament sunt în funcţie de durata ciclului menstrual individual.

Cicluri neregulate: doza recomandată este de 10 mg sau 20 mg didrogesteron pe zi, începând cu a doua jumătate a ciclului menstrual până în prima zi a următorului ciclu. Data începerii tratamentului şi numărul de zile de tratament sunt în funcţie de durata ciclului menstrual individual.

Iminenţă de avort: doza iniţială recomandată este de până la 40 mg didrogesteron urmată de 20 mg sau 30 mg didrogesteron pe zi până la dispariţia simptomelor.

Avort habitual: doza recomandată este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi până în săptămâna 12 de sarcină. Infertilitate datorată insuficienţei luteale: doza recomandată este de 10 mg sau 20 mg didrogesteron zilnic începând cu a doua jumătate a ciclului menstrual până în prima zi a următorului ciclu.

Tratamentul trebuie continuat cel puţin 3 cicluri menstruale consecutive.

Terapia de substituţie hormonală

Tratament de substituţie hormonală continuu: se administrează un estrogen continuu şi se adaugă un comprimat de 10 mg didrogesteron în ultimele 14 zile ale fiecărui ciclu de 28 zile, în mod treptat.

Tratament ciclic: atunci când un estrogen este dozat ciclic cu un interval fără tratament, de obicei 21 zile cu tratament şi 7 zile fără tratament.

Un comprimat de 10 mg didrogesteron se adaugă în ultimele 12-14 zile de tratament estrogenic. În funcţie de răspunsul clinic doza poate fi ajustată treptat la 20 mg didrogesteron pe zi.

Nu se cunosc date relevante privind utilizarea didrogesteronului înainte de menarhă.

Nu a fost stabilită eficacitatea şi siguranţa utilizării didrogesteronului la adolescente cu vârsta 12 -1 8 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct.4.8 şi pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind doza.

Mod de utilizare

Se utilizează pe cale orală.

În cazul utilizării dozelor mai mari, comprimatele trebuie distribuite în mod egal pe parcursul zilei.

Contraindicații

  • Hipersensibilitate cunoscută la didrogesteron sau la oricare dintre excipienţi.
  • Diagnostic sau suspiciune de tumori maligne progesteron-dependente (de exemplu meningiom)
  • Hemoragie vaginală de etiologie neprecizată;
  • Contraindicaţii ale utilizării estrogenilor atunci când sunt utilizaţi concomitent cu didrogestronul.

Atenționări

Înaintea iniţierii terapiei cu didrogesteron pentru sângerări anormale, trebuie stabilită etiologia acestora.

Pot să apară sângerări în prima lună de tratament. Dacă sângerările apar după un timp de tratament sau continuă după întreruperea tratamentului, trebuie investigată cauza care poate să includă biopsie endometrială pentru a exclude cancerul de endometru.

Afecţiuni ce necesită monitorizare

Dacă oricare dintre următoarele situaţii sunt prezente, au apărut anterior şi/ sau s-au agravat în timpul sarcinii sau în timpul unui tratament hormonal anterior, pacienta trebuie supravegheată atent.

Trebuie luat în considerare că aceste afecţiuni pot să reapară sau să se agraveze în timpul tratamentului cu didrogesteron, în special la pacienţii cu

  • porfirie
  • depresie
  • rezultatele testelor funcţiei hepatice modificate determinate de afecţiune acută sau cronică hepatică

Alte afecţiuni

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficitul de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Următoarele atenţionări şi precauţii se aplică atunci când se utilizează didrogesteron concomitent cu estrogeni în tratamentul de substituţie hormonală (TSH):

Consultaţi de asemenea atenţionările şi precauţile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru estrogeni.

Pentru tratamentul simptomelor din postmenopauză, TSH trebuie să fie iniţiată numai dacă simptomele care afectează în mod negativ calitatea vieţii. În toate cazurile, trebuie luată în considerare o evaluare atentă a riscurilor şi beneficiilor cel puţin o dată pe an şi TSH trebuie să fie continuată numai atâta timp cât beneficiile tratamentului depăşesc riscul.

Datele privind riscurile asociate cu TSH în tratamentul menopauzei premature sunt limitate.

Ca urmare a nivelului scăzut al riscului absolut la femeile tinere, echilibrul între beneficii şi riscuri la aceste femei poate fi mai favorabil decât la femeile vârstnice.

Examinarea medicală/ urmărirea tratamentului

Înaintea începerii sau reinstituirii TSH, trebuie efectuată o anamneză completă care să cuprindă antecedentele personale patologice şi antecedentele heredo-colaterale. Examenul fizic (incluzând examen ginecologic şi al sânilor) trebuie să ţină cont de acestea şi de contraindicaţiile şi atenţionările pentru utilizare. În timpul tratamentului, se recomandă examinări periodice, a căror natură şi frecvenţă sunt adaptate individual. Pacientele trebuie sfătuite să informeze medicul sau asistenta asupra oricăror modificărilor apărute la nivelul sânilor (vezi pct. „Cancer de sân” prezent mai jos). Investigaţiile, inclusiv mamografia, trebuie efectuate în conformitate cu practicile de screening actuale acceptate, adaptate în funcţie de necesităţilor clinice individuale.

Hiperplazia endometrială

La femeile nehisterectomizate, riscul apariţiei hiperplaziei endometriale şi carcinomului endometrial creşte când estrogenii sunt administraţi în monoterapie pe perioade lungi de timp.

Adăugarea ciclică a progestogenului, cum este didrogesteronul, timp de cel puţin 12 zile pe lună/ciclu de 28 zile sau tratament concomitent estrogen-progesteron continuu la femeile nehisterectomizate, poate să prevină creşterea riscului asociat TSH numai cu estrogeni..

Cancer mamar

Datele generale sugerează un risc crescut de cancer mamar la femeile care utilizează combinaţia estrogen-progesteron şi posibil de asemenea în tratamentul TSH cu estrogeni în monoterapie, acesta fiind în funcţie de durata TSH.

Tratamentul concomitent estrogen-progesteron:

Din studiul clinic randomizat, controlat cu placebo Women’s Health Initiative (WHI) şi studii epidemiologice, incluzând The Million Women Study (MWS), s-a raportat un risc relativ crescut al cancerului de sân la femeile tratate cu combinaţii estrogen- progestative utilizate ca TSH, cancer care devine evident după aproximativ 3 ani.

Pentru toate tipurile de TSH, riscul crescut devine evident în câţiva ani de tratament şi creşte odată cu durata tratamentului, dar revine la starea iniţială după câţiva ani (cel mult 5 ani) de la întreruperea tratamentului.

TSH, în special tratamentul concomitent estrogen-progesteron creşte densitatea imaginilor mamografice care poate influenţa negativ detectarea radiologică a cancerului mamar.

Cancer ovarian

Incidența cancerului ovarian este mult mai mică decât cea a cancerului mamar. Dovezile epidemiologice provenite de la o meta-analiză de amploare sugerează un risc uşor crescut la femeile care iau TSH cu estrogen în monoterapie sau în combinaţie estrogen-progestativ, risc care devine evident în maximum 5 ani de utilizare şi scade în timp după încetarea tratamentului.

Alte studii, inclusiv studiul WHI, sugerează că utilizarea TSH combinate poate fi asociată cu un risc similar sau uşor mai mic.

Tromboembolismul venos

TSH este asociată cu un risc relativ crescut de dezvoltare a tromboembolismului venos (TEV), adică tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară.

Apariţia unui asemenea eveniment este mai probabilă în primul an de TSH decât mai târziu.

Pacientele cu tulburări trombofilice cunoscute prezintă un risc crescut de TEV şi TSH se poate adăuga acestui risc. De aceea, la aceste paciente este contraindicată TSH.

Factorii de risc general recunoscuţi pentru TEV includ utilizarea estrogenilor, vârsta înaintată, intervenţie chirurgicală majoră, imobilizare prelungită, obezitate (IMC >30 kg/m2), sarcină/perioada postpartum, lupus eritematos sistemic (LES) şi cancer. Nu este nici un consens în ceea ce priveşte rolul posibil al varicelor venoase în apariţia TEV.

Similar tuturor pacienţilor cu status post-operator, trebuie acordată o atenţie deosebită măsurilor profilactice de prevenire a TEV după intervenţie chirurgicală. Dacă se anticipează o imobilizare prelungită după anumite intervenţii chirurgicale, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a TSH cu 4 până la 6 săptămâni înaintea intervenţiei. Tratamentul nu trebuie reînceput până când femeia nu este complet mobilizată.

La femeile fără antecedente de TEV dar cu o rudă de grad unu care are antecedente de tomboză la vârstă tânără, se poate efectua screening după o evaluare atentă a limitelor acestuia (numai o parte din defectele trombofilice pot fi detectate prin screening).

TSH este contraindicată dacă este identificat un defect trombofilic care izolează membrii familiei cu tromboză sau dacă defectul este sever (de exemplu deficit de antitrombină, proteină S sau proteină C sau o combinaţie a deficitelor).

Tratamentul cu TSH necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc la femeile care utilizează deja tratament anticoagulant.

Dacă TEV se dezvoltă după începerea terapiei, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Pacientele trebuie sfătuite să se adreseze imediat medicului când prezintă un potenţial simptom de

tromboembolism (de exemplu edem dureros la nivelul unui membru inferior, durere precordială bruscă, dispnee).

Boala coronariană (BC)

Din studii clinice randomizate, controlate nu există dovezi referitoare la protecţia privind infarctul de miocard la femeile cu sau fără BC preexistent care utilizează TSH combinat estrogen-progesteron sau estrogen în monoterapie.

Tratamentul combinat estrogen-progesteron: riscul relativ de BC în timpul utilizării TSH combinat estrogen-progesteron este uşor crescut. Cum riscul absolut de BC la iniţiere este dependent foarte mult de vârstă, numărul de cazuri extra de BC ca urmare a utilizării estrogen-progesteron este foarte mic la femeile sănătoase aproape de menopauză, dar va creşte cu vârsta.

Accident vascular cerebral ischemic

Tratamentul combinat estrogen-progesteron şi estrogen în monoterapie sunt asociate o creştere de 1,5 ori a riscului de accident vascular cerebral ischemic. Riscul relativ nu se modifică cu vârsta sau cu timpul rămas până la menopauză. Totuşi, cum riscul la iniţiere de accident vascular cerebral este foarte strâns legat de vârstă, riscul general de accident vascular cerebral la femeile care utilizează TSH va creşte cu vârsta.

Excipienți:

Acest medicament conține lactoză monohidrat.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficitul de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

Studiile in vitro au arătat că principala cale de metabolizare prin care se obține metabolitul farmacologic activ, 20 α –dihidrodidrogesteron (DHD) este catalizată de aldo-keto reducatza 1C (AKR 1C) din citoplasma umană. Alături de metabolizarea citoplasmatică, există și transformări metabolizate de izoenzimele CYP ale citocromului P450, aproape exclusiv prin intermediul CYP3A4, generând mai mulți metaboliți minori.

Principalul metabolit activ DHD este substrat pentru transformarea metabolică de către CYP3A4.

Prin urmare, metabolizarea didrogesteronului şi DHD poate fi crescută prin asocierea cu medicamente cunoscute ca inductoare enzimatice CYP, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), antibioticele (de exemplu rifampicină, rifabutină, nevirapină, efavirenz) şi preparatele din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), salvie sau gingko biloba.

Ritonavir şi nelfinavir, deşi cunoscuţi ca inhibitori puternici ai enzimelor citocromului prin contrast prezintă proprietăţi inductoare a enzimelor când sunt utilizate concomitent cu hormoni steroizi.

Din punct de vedere clinic, creşterea metabolizării didrogesteronului poate să ducă la scăderea efectului.

Studiile in vitro au arătat că didrogesteronul şi DHD în concentraţii relevante clinic nu inhibă sau nu induc enzimele CYP care metabolizează medicamentul.

Sarcina

Sarcina

Se estimează că mai mult de 10 milioane de gravide au fost expuse la didrogesteron. Până acum nu a fost niciun indiciu privind prezenţa unui efect nociv al didrogesteronului utilizat în timpul sarcinii.

În literatură s-a raportat că unele progestative sunt asociate unui risc crescut de hipospadias. Cu toate acestea, datorită factorilor confuzabili din timpul sarcinii, nu se poate trage o concluzie definitivă în legătură cu contribuţia progestativelor în apariţia hipospadiasului.

Studiile clinice, în care un număr limitat de femei au utilizat didrogesteron în prima perioadă a sarcinii, nu au arătat niciun risc crescut. Până în prezent nu sunt disponibile alte date epidemiologice.

Efectele observate în studii non-clinice privind dezvoltarea embrio-fetală şi post natală au fost conform cu profilul farmacologic. Efecte negative au avut loc numai la expunere importantă, având relevanţă mică pentru practica clinică (vezi pct. 5.3).

Didrogesteronul poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă este indicat în mod clar.

Alăptarea

Nu sunt date privind eliminarea didrogesteronului în laptele matern. Experienţa cu alte progestative indică că progestativele şi metaboliţii se elimină în laptele matern în cantitate mică. Nu se ştie dacă este un risc pentru copil. De aceea, didrogesteronul nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu sunt date care să demonstreze că didrogesteronul în doze terapeutice scade fertilitatea.

Capacitatea de a conduce vehicule

Didrogesteronul influenţează în mică măsură capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Rareori, didrogesteronul poate determina somnolenţă uşoară şi/sau ameţeli, în special în primele câteva ore după administrare. Prin urmare, trebuie atenţie în conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Reacții adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studii clinice la pacienţii cu tratament cu didrogestron, cu indicaţii care nu au necesitat tratament cu estrogen au fost: migrenă/cefalee, greaţă, dismenoree şi durere/sensibilitate la nivelul sânilor.

Reacţiile adverse următoare au fost raportate în studii clinice cu didrogesteron (n=3483) în indicaţii fără tratamnet cu estrogen şi din raportări spontane, cu frecvenţa menţionată în continuare :

Reacţiile adverse sunt prezentate clasificate pe aparate, organe, sisteme şi frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000) inclusiv cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Frecvente ≥1/100 şi <1/10 Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100 Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi) Creşterea mărimii tumorilor progesteron- dependente (de exemplu, meningiom)*
Tulburări hematologice si limfatice Anemie hemolitica*
Tulburări psihice Depresie
Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate
Tulburări ale sistemului nervos Migrene/cefalee Ameţeală Somnolenţă
Tulburări gastro- intestinale Greaţă Vărsături
Tulburări hepatobiliare Funcţie hepatică modificată (cu icter, astenie sau stare
generală de rău şi durere abdominală)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Dermatită alergică (de exemplu, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie) Angioedem*
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Dereglări menstruale (inclusiv metroragie, menoragie, oligo-/amenoree, dismenoree şi menstruaţie neregulată) Durere/sensibilitate la nivelul sânilor Umflarea sânilor
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Edem
Investigaţii diagnostice Creştere în greutate

 

* Efectele adverse provenite din raportări spontane, care nu au fost observate în studiile clinice, au fost atribuite cu frecvenţa “rare”, datorită faptului că limita superioară a intervalului de încredere de 95% al frecvenţei estimate, nu este mai mare de 3/x, unde x = 3483 (numărul total de subiecţi observaţi în studii clinice).

Reacţii adverse la adolescenţi

Ca urmare a raportărilor spontane şi a datele limitate provenite din studiile clinice, profilul reacţiilor adverse la adolescenţi se aşteaptă a fi similar cu cel observat la adulţi.

Reacţii adverse asociate cu un tratament estrogen/progesteron (vezi şi pct. 4.4 şi informaţiile despre produsul cu estrogen):

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .

Supradoza

Există date limitate privind supradozajul cu didrogesteron la om. Didrogesteronul este bine tolerat după administrare orală (la om doza zilnică maximă administrată este de 360 mg). Nu există antidot specific, iar tratamentul este simptomatic. Această informaţie este valabilă şi în cazul supradozajului la copii.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: progestative, derivaţi de pregnandionă, codul ATC: G03D B01.

Didrogesteronul este un progesteron activ pe cale orală care produce un endometru secretor complet, într-un uter pregătit cu estrogen, furnizând astfel protecţie împotriva riscului de hiperplazie endometrială şi/sau carcionogeneză indusă de estrogeni. Este indicat în toate cazurile de deficienţă endogenă de progesteron. Didrogesteronul nu are acţiune estrogenică, androgenică, termogenă, anabolizantă sau de tip corticoid.

Adolescente

Datele limitate din studii clinice indică faptul că didrogesteronul este eficace în ameliorare unor simptome precum dismenoree, sindrom premenstrual, sângerare uterină şi cicluri menstruale neregulate, la populaţiile de paciente cu vârsta mai mică de 18 ani, într-un mod similar ca şi la populaţia adultă.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie:

După administrare orală, didrogesteronul este rapid absorbit, cu un Tmax între 0,5 şi 2,5 ore. Biodisponibilitatea absolută a didrogesteronului (doza orală de 20 mg versus 7,8 mg perfuzie intravenoasă) este de 28%.

Tabelul următor furnizează parametri farmacocinetici pentru didrogesteron (D) şi pentru 20 α-dihidrodidrogesteron (DHD) după o singură administrare de 10 mg didrogesteron:

D DHD
ng/ml ng·h/mL
Cmax (ng/ml) 2,1 53,0
ASCinf (ng·h/mL) 7,7 322,0

 

Distribuţie:

După administrarea intravenoasă a didrogesteronului, volumul de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 1400 L. Didrogesteronul şi DHD se leagă mai mult de 90% de proteinele plasmatice.

Metabolizare:

După administrare orală, didrogesteronul este rapid metabolizat la DHD. Concentraţia principalului metabolit activ DHD, atinge un vârf după aproximativ 1,5 ore după doză. Concentraţiile plasmatice ale DHD sunt considerabil mai mari, în comparaţie cu medicamentul bază. Raporturile ASC şi Cmax pentru DHD şi didrogesteron sunt 40 şi respectiv 25. Timpul mediu de înjumătăţire pentru didrogesteron şi DHD variază între 5-7 ore şi respectiv, 14-17 ore. O proprietate comună pentru toţi metaboliţii menţionaţi este menţinerea configuraţiei de 4,6-dien-3-onă a compusului bază şi absenţa hidroxilării în poziţia 17α. Acest lucru explică lipsa efectelor estrogenice şi androgenice ale didrogesteronului.

Eliminare:

După administrarea orală a didrogesteronului marcat, aproximativ 63% din doză este excretată în urină. Clearance-ul total plasmatic este de 6,4 L/min.

După 72 ore excreţia este completă. DHD este prezent în urină predominant sub formă de acid glucuronic conjugat.

Liniaritate/Non-liniaritate

Farmacocinetica în intervalul de doze orale 2,5-10 mg, atât în cazul unei singure doze, cât şi în cazul dozelor multiple, este liniară. Comparaţia între cinetica dozei unice şi a dozelor multiple arată că farmacocinetica didrogesteronului şi DHD nu se schimbă în urma dozelor repetate. Starea de echilibru se atinge după 3 zile de tratament.

Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice obţinute din studiile convenţionale privind toxicitatea după doză unică sau doze repetate, potenţialul genotoxic şi carcionogenic, au arătat că nu există un risc special pentru oameni. Studiile de toxicitate a reproducerii la şobolani au demonstrat creşterea incidenţei mameloanelor proeminente (pentru vârste cuprinse între 11-19 zile) şi hipospadias la urmaşii masculi, la doze mari, care nu sunt comparabile cu expunerea la om. Riscul actual de hipospadias la oameni nu poate fi evaluat în studiile la animale ca urmare a diferenţelor majore de metabolism între cele două specii: şobolani şi oameni (vezi pct. 4.6).

Datele limitate de siguranţă la animale sugerează faptul că didrogesteronul are efect de prelungire a parturiţiei, ceea ce este în acord cu acţiunea sa de tip progesteronic.