Examenul coproparazitologic

Tehnician de laborator analizeaza placa Petri pentru diagnostic infectii. Colonii bacteriene pe o placa Petri

Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic este metoda microbiologică destinată identificării paraziților intestinali.  Severitatea patologiei determinate de paraziți este direct proporțională cu virulența acestora și potențialul de apărare al gazdei.  Interacțiunea dintre factorii agresivi și cei de apărare determină o serie de manifestări clinice, iar situațiile în care examenul coproparazitologic este necesar sunt:

  1. tulburări gastro-intestinale
  • inapetență
  • grețuri
  • vărsături
  • eructații
  • dureri abdominale
  • scaune diareice cu sau fără sânge;

2. tulburări neurologice

3. manifestări alergice

În etiologia acestor infecții necesită evaluare următorii paraziți:

  • Giardia intestinalis
  • Escaris lumbricoides
  • Enterobius vermicularis
  • Trichuris trichiura
  • Taenia solium și T. Saginata.

Sunt situații în care infecțiile cu paraziții la nivelul tubului digestiv nu confirmă prezența ouălelor sau de chiste în examenele de laborator:

  • paraziți care nu depun ouăle în interiorul tubului digestiv, ci la nivelul pliurilor anale sau în jurul lor, astfel metoda de examinare este amprenta anală;
  • situațiile în care viermii au nevoie de o perioadă mai îndelungată de timp pentru a ajunge la stadiul de a depune ouă, precum ascarizii, care nu depun ouăle decat după două luni și jumătate de la infestare.
  • infestarea cu Toxocara canis sub formă de ouă, care, neputând să își desfășoare întreg ciclul perienteric rămânând ca larve răspândite la nivelul viscerelor; acestea nu ating maturitatea și nu depun ouă, ceea ce presupune ca identificarea acestora să se realizeze prin alte metode: imunologice și hematologice.
  • în cazul infecției cu Giardia, în decursul perioadelor negative de eliminare, când sunt necesare repetările la 6-10 zile, de minimum 3 ori.

Identificarea paraziților confirmă starea de boală sau purtător. Anumite medicamente antiprotozoice sau antihelmintice pot conduce la rărirea paraziților sau elementelor parazitare, susceptibile a fi găsite la examenul coproparazitologic sau chiar la dificultatea identificării.

 

Bibliografie:

  1. Iulian Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE.
  2. Ana Petroiu, Ioana Raluca Siska, Anca Roman, Liliana Ardeoan, MEDIUL INTERN –SÂNGE-, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001.