Factorul II (protrombina)

Hematii
Hematii

Factorul II (protrombina)

Factorul II (protrombina) este o glicoproteină monomerică sintetizată la nivelul ficatului în prezența vitaminei K. Protrombina alături de fibrinogen constituie factorul de bază al coagulării. Sub acțiunea protrombinazei, rezultă trombina, în prezența factorului V, a calciului și a fosfolipidelor. Conversia protrombinei poate avea loc pe diverse suprafețe naturale și artificiale bogate în fosfolipide, dar se produce cu o viteză mult mai mare pe suprafața plachetelor activate. Rezultatul acestei reacții, trombina, are o serie de funcții funcții în hemostază. Chiar dacă principalul ei rol este de a converti fibrinogenul în fibrină, aceasta activează de asemenea și factorii V, VIII, XIII, stimulând agregarea și secreția plachetară.  În urma eliberării fibrinopeptidelor A și B din lanțurile α și β de fibrinogen, molecula rezultată, denumită monomer de fibrină, se polimerizează configurând un gel insolubil. Cantitatea de protrombina utilizată îndecursul acestei reacții este direct proporțională cu cantitatea de trombină generată.

Deficiența de factor II poate fi pe fond congenital sau dobandit. Deficitul congenital de protrombină poate fi cantitativ tip1 – hipoprotrombinemie sau calitativ tip 2 – disprotrombinemie, transmiterea realizându-se autozomal recesiv, implicând gene poziționate pe o pereche de cromozomi somatici, prin mutații pe situsuri diferite. Indivizii heterozigoți sunt de regulă asimptomatici, iar la homozigoți afecțiunea debutează în copilărie cu hemoragii cutaneo-mucoase și sângerări profunde de severitate variabilă. Simptomele survin atunci când activitatea factorului II este de 4-7%.

Deficitul de protrombină se asociază frecvent cu deficitul altor factori (VII, IX, X) în situații precum:

  • carența de vitamina k;
  • afectarea sintezei intestinale, sub influența antibioterapiei cu distrugerea florei intestinale;
  • malabsorbție;
  • obstrucție biliară;
  • insuficiență hepatică;
  • supradoze de anticoagulante orale

Deficitul de protrombină este exprimat de modificările testelor de hemostază: timpul de tromboplastină parțială activat (APTT) și timpul Quick – alungite, iar timpul de trombină fiind în limite normale.

Valori normale protrombină: 80 – 130%

Indicații de efectuare a testului:

  • echimoze extinse
  • hematurie
  • epistaxis
  • gingivoragie
  • hemoragie digestivă
  • hematoame profunde
  • hemartroză
  • metroragie
  • menoragie
  • prelungirea timpului Quick fără context clinico-terapeutic.

 

Bibliografie:

  1. Iulian Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE.
  2. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a, Editura All, 2012.

 

 

 

 

 

Articolul precedentCreatinina urinară
Articolul următorTestul pentru Helicobacter pylori
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.