Feritina

35

Feritina

Feritina este un complex globular proteic care este alcatuit din 24 de subunitati proteice si care este principalul depozit intracelular de stocare a fierului atât la procariote cât și la eucariote. Feritina păstrează fierul intr-o formă solubilă și non-toxică. Feritina de care nu este legată fierul se numește apoferitină. Feritina este alcatuită din 24 de subunități proteice care la vertebrate sunt atât de tip L(L-light) cat si H (H-heavy) având o greutate moleculară de 19 k – 21 kDaltoni. În cazul plantelor și bacteriilor, complexul prezintă doar tipul de lanț H –heavy. În “interiorul” feritinei ionii de fier formează cristale împreună cu ionii fosfat și hidroxid. Particula rezultată este similară cu mineralul numit de englezi Ferrihydrite. Fiecare complex feritină poate stoca aproximativ 4500 de ioni de fier (Fe 3+).

Unele complexe de feritină la vertebrate sunt hetero-oligomeri produși de către două gene înrudite dar care au totuși unele proprietăți fiziologice diferite. Raportul acestor două proteine omoloage în complex depinde de nivelurile relative de exprimare ale celor două gene. Responsabil de codarea genei este cromozomul Chr. 5 q23.1.

Valori normale feritină

  • barbat: 12 – 300 ng /ml
  • femeie : 12 – 150 ng/ml

Semnificație clinică

Nivelurile serice ale feritinei sunt măsurate la pacienți ca parte a grupului studiilor, testelor pentru fier, teste efectuate pentru a diagnostica o eventuală anemie. Nivelurile de feritină măsurate în serul pacienților au o legatură directă cu cantitatea totală de fier prezentă în organism.

Dacă nivelurile de feritină sunt crescute, atunci aceasta sugerează că există fier în exces în organism care va fi excretat pin materii fecale. Dacă nivelurile feritinei sunt scăzute atunci aceasta înseamnă că există un risc ca fierul sa fie insuficient în organism care mai devreme sau mai târziu ar putea duce la instalarea anemiei.

Odată cu instalarea anemiei, testarea nivelului seric al feritinei este cel mai sensibil test de laborator pentru depistarea anemiei prin deficit de fier. Feritina este de asemenea utilizată ca marker în tulburările cu exces de fier, precum porfiria sau hemocromatoza,  nivelurile sanguine fiind anormal de ridicate.

Feritina este și un reactant de fază acută, motiv pentru care ca ea poate fi prezentă la valori foarte mari și pe parcursul diferitelor boli (cum ar fi multe dintre cele inflamatorii). Testarea proteinei C reactive poate fi utilă la excluderea posibilității ca nivelurile serice crescute ale feritinei să fie cauzate de reacții de fază acută. Fierul liber este toxic pentru organism iar acesta a dezvoltat o serie de mecanisme protective pentru a lega fierul în diferite compartimente tisulare.

La nivel celular fierul este depozitat formând complexe cu proteine cum ar fi feritina sau hemosiderina. Apoferitina este cea care leagă fierul liber și il stochează astfel pentru ca orice concentrație de fier liber trebuie sa fie cât mai mică. Cu cât fierul se acumulează în celulele sistemului reticuloendotelial agregate proteice se formează, precum hemosiderina, iar fierul din feritină sau hemosiderină poate fi ulterior eliberat când este un deficit de fier în organism, de către celulele RE.

 

Bibliografie:

  1. Iulian Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE.
  2. Ana Petroiu, Ioana Raluca Siska, Anca Roman, Liliana Ardeoan, MEDIUL INTERN –SÂNGE-, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001.

 

Articolul precedentFactorul Rh
Articolul următorGlicozuria
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.