GABA – definitie

GABA sau acidul gamma-aminobutiric este un aminoacid ce actioneaza ca neurotransmitator, cu efect inhibitor. Acesta este sintetizat in creier din acidul glutamic printr-o reactie de decarboxilare, in prezenta vitaminei B6. Concentratia mare de GABA, la nivelul hipotalamusului sugereaza rolul acestuia in reglarea ciclului somn-veghe, a temperaturii corpului si a activitatii glandei hipofize care coordoneaza activitatea intregului sistem endocrin. Pe langa reducerea simptomatologiei in tulburarile anxioase, acest aminoacid are si rol in sustinerea sistemului imunitar, mentinerii densitatii osoase, reducerii tesutului adipos al organismului, imbunatatirii memoriei si performantelor intelectuale la batranete, etc.

Articolul precedentFACTOR DE COAGULARE – definitie
Articolul următorGALACTOGEN – definiție