Glaucomul – simptome, diagnostic și tratament

Glaucomul –  simptome, diagnostic și tratament

Glaucomul reprezintă  afectarea progresivă  a nervului optic, sub influența presiunii inraoculare  crescute. Glaucomul poate să apară la orice vârstă, dar este de 6 ori mai frecvent la persoanele  peste 60 de ani.

Glaucomul este clasificat în  glaucom cu unghi deschis sau închis. Unghiul se referă la acel unghi format de joncţiunea dintre iris şi cornee la periferia camerei anterioare. Unghiul este acolo unde > 96 % din umoarea apoasă părăseşte globul ocular, fie prin filtrul trabecular şi canalul Schlemm, fie prin corpul ciliar şi vascularizația coroidală.

Glaucomul este subdivizat în glaucom primar, unde cauza rezistenţei la flux sau închiderii unghiului este necunoscută şi glaucom secundar unde rezistenţa  la flux este rezultatul unei alte afecţiuni.

Etiologie

Presiunea intraoculară este determinată de balanţa dintre secreţia apoasă şi drenajul ei. Cresterea acesteia este produsă de fluxul inadecvat sau obstruat şi nu de hipersecreţie.

Simptomatologie şi diagnostic

Simptomele şi formele variază în funcţie de tipul glaucomului, dar caracteristica definitorie este afectarea nervului optic, evidenţiată printr-o papilă anormală  şi anumite defecte de câmp vizual.  Defectele vizuale ale nervului optic includ deficite ale treptei nazale. Glaucomul trebuie suspectat la un pacient cu defecte de câmp vizual, papilă optică anormală la examnul fundului de ochi sau presiune intraoculară  crescută.

Glaucomul primar cu unghi deschis este un sindrom de afectare a nervului optic cu un unghi deschis al camerei anterioare şi o presiune intraoculară crescută sau uneori obişnuită. Simptomele apar târziu şi interesează defecte ale câmpului vizual.

Diagnosticul se stabilește prin examenul fundului de ochi -gonioscopie, examinarea câmpului vizual şi masurarea tensiunii intraoculare.

Glaucomul cu unghi închis este asociat cu un unghi închis al camerei anterioare şi poate fi cronic sau rareori acut. Simptomele închiderii acute a unghiului sunt: durere intensă şi roşeaţă oculară, scăderea acuităţii vizuale, haloul colorat, cefalee, greaţă şi vărsături. Presiunea intraoculară este crescută.

Tratament

Pacienţii cu modificări caracteristice ale nervului optic şi defecte corespunzătoare de nerv optic şi de câmp vizual trebuie trataţi indiferent de presiunea intraoculară. Scăderea tensiunii intraoculare este singurul tratament care a demonstrat o eficienţă clinică. Pierderea vederii în glaucom nu poate fi recuperată. Scopul este prevenirea progresiei afectării nervului optic şi a câmpului vizual prin scăderea presiunii intraoculare.

Terapia medicametoasă vizează agenţii topici cum ar fi analogii prostaglandinelor, urmaţi de beta-blocante topice. Tratamentul chirurgical în cazul glaucomului primar cu unghi deschis include trabeculoplastie laser.

Tratamentul glaucomului cu unghi închis: medicaţia multiplă topică şi sitemică, este obligatorie pentru a preveni pierderea permanentă a vederii, urmată de iridotomie definitivă.

 

Bibliografie:

  • Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012
  • Dumitrache M – Oftalmologie Clinică, Ed. Universitară „Carol Davilla”, Bucureşti, 2008
  • Paul Cernea, Tratat de oftalmologie, Ed. Medicală, 2002.