Gonoreea – forme clinice, diagnostic și tratament

123

[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text]

Neisseria gonorrhoeae este agentul etiologic al gonoreei, este un diplococ aerob, gram-negativ, imobil, nesporulent, care creste solitar sau în perechi. Gonoreea se transmite prin contact sexual, epiteliul cilindric și de tranziție al tractului urogenital (uretră, cervix) este principalul loc de invazie, dar mai poate fi infectat și epiteliul rectului, faringelui, sau ochilor. Gonoreea se transmite mai degrabă de la bărbați la femei decât de la femei la bărbați.

Simptomatologie

Majoritatea femeilor cu gonoree sunt asimptomatice. Simptomele care apar implica tractul urogenital :

  • Leucoree abundentă
  • Prurit vaginal
  • Senzație de arsură
  • Polakiurie
  • Disurie

Forme clinice

  • Uretrita și cervicita au o perioadă de incubație mai mică de 10 zile.
  • Gonoreea anorectală determină reacția acută la femei, datorită extinderii exudatului cervical până la nivelul rectului și la homosexuali.
  • Gonoreea faringiană este de regulă ușoară sau asimptomatică, calea de infectare fiind reprezentată de expunderea sexuală oral-genitală. Aceasta coexistă aproape întotdeauna cu infecția genitală, este autolimitată și rareori se transmite la contacții sexuali.
  • Gonoreea oculară la un adult apare de regulă ca urmare a auto inoculării de la nivelul genital și se poate manifesta prin edemațierea marcată a pleoapei, hiperemie severă și chemozis, precum și printr-o secreție purulentă abundentă.
  • Gonoreea la femeile însărcinate poate avea consecințe grave atât pentru mamă cât și pentru copil. –
  • Salpingita și boala inflamatorie pelvină se asociază cu un risc crescut de pierdere a sarcinii.
  • Ruptura prematură a membranelor amniotice, nașterea prematură, corioamniotita, omfalita și sepsisul nou-născutului sunt complicații obișnuite ale infeției gonococice materne în al treilea trimestru de sarcină.
  • Cea mai frecventă formă de gonoree la nou-născuți este oftalmia, care se previne cu un agent profilactic (unguente oftalmologice care conțin eritromicină sau tetraciclină) dar tratamentul necesită antibioterapie sistemică.
  • Artrita gonococică apare secundar bacreriemiei gonococice. Diseminarea are două stadii: bacteriemic și stadiul de artrită supurativă, care imiplică una sau două artiulații, cu tenosinovită și leziuni cutanate. Menstruația și deficitul de complement de la C5 pană la C9 reprezintă un factor de risc pentru diseminarea infecției gonococice.

Diagnosticul infecției se poate obține prin NAAT, culturi și examenul microscopic al exudatelor uretrale. Sensibilitatea unei singure culturi endocervicale este de aproximativ 80-90%.

Tratament

Infecția gonococică necomplicată a uretrei, cervixului, rectului, și faringelui poate fi tratată cu doză unică  de ceftriaxonă 125 mg i.m. La pacienții cu recții alergice severe al peniciline sau cefalosporine, se poate utiliza o singură doză de azitromicină 2g p.o. Pacientții sunt de asemenea tratați empiric pentru infecția cu Chlamydia, care este adesea asimptomatică sau mascată de simptomele de gonoree.

 

 

Bibliografie:

  1. Manual Merck, editia a XVII-a , editura ALL, 2010.
  2. Manual de medicină Harrison, editura ALL, 2014.
  3. Stamatin F., Preda G. – Infectiile în ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2003.

 

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]