Hemoperitoneu – reprezintă o acumulare de sânge în cavitatea peritoneală. Apare în urma unei hemoragii, frecvent întâlnită la majoritatea pacienţilor cu traumatisme abdominale închise şi deschise. Mai rar, hemoperitoneul poate avea o etiologie non-traumatică.
Hemoperitoneul iatrogenic apare în urma intervenţiilor chirurgicale sau ca rezultat al terapiei cu anticoagulante. Hemoperitoneul poate fi şi urmare a unor maladii hematologice cum sunt: hemofilia şi policitemia vera, sau cauzat de tumorile intraabdominale cum ar fi: carcinomul hepatocelular, adenomul hepatic sau metastazele.
Alte cauze ale hemoperitoneului non-traumatic pot fi de origine ginecologică: chistul rupt ovarian, ruptura sacului gestaţional în cazul sarcinii ectopice. Leziunile vasculare (anevrisme sau pseudoanevrisme ale
arterelor viscerale) ce se dezvoltă în cazul patologiilor vasculare sistemice, aşa ca sindromul Ehler-Danlos sau în cazul pancreatitelor.
Se clasifică hemoperitoneul spontan conform cauzei de origine:
- ginecologică
- hepatică
- splenică
- vasculară
- coagulopatie
Se manifestă prin semne generale şi locale ale hemoragiei intraabdominale: paliditate a tegumentelor, tahicardie, hipotensiune, anemie, prezenţa matităţii deplasabile intraabdominale.
Este caracteristică prezenţa semnului Kulenkampff – matitate deplasabilă pe flancuri în asociere cu un abdomen moale sau semnul Rozanov în cazul rupturii splenice: pacientul este culcat pe partea stângă cu ambele membre inferioare flectate către abdomen, la tentativa a-i schimba poziţia pe spate sau pe partea dreaptă, bolnavul imediat se întoarce şi ocupă poziţia precedentă
Hemoperitoneul este determinat paraclinic prin tehnici imagistice – ultrasonografia abdominală şi tomografia computerizată (TC).