Hepatita B – mod de transmitere, manifestări clinice, diagnostic și tratament

Hepatita B
Hepatita B

Hepatita B este o infecţie sistemică, afectând predominant ficatul. Sursa de infecţie este strict umană, de la alţi pacienţi cu infecţie VHB.

Virusul hepatitic B este transmis :

  • prin contact sexual neprotejat – principala cale de transmitere a infecţiei;
  • pe cale parenterală, consumul de droguri cu administrare intravenoasă, tatuaje, piercing, transfuzii de sânge, instrumente medicale (chirurgicale, stomatologice, endoscoape, etc)
  • Pe cale verticală de la mamă la făt.

    Manifestări clinice

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică
  • stare generală alterată,
  • greaţă
  • vărsături
  • diaree
  • stare subfebrilă,
  • apariţia urinei închise la culoare,
  • icter si hepatomegalie dureroasă,.

Hepatita B se poate asocia cu fenomenul complexelor imune (artrită, glomerulonefrită si sindrom vasculitic).

VHB este un virus cu genom tip AND, care îşi integrează materialul genetic în celula gazdă prin intermediul formelor ADNccc şi poate persista aici inclusiv dupa aparenta remisiune a infecţiei.

Diagnosticul serologic:

  • AgHBs – agent de suprafaţa al VHB

+ indica prezenţa infecţiei

– exclude prezenţa infecţiei

  • AcHBs – anticorpi împotriva agentului de suprafaţă

+ clearance-ul infecţiei sau protecţie în urma vaccinării

  • AcHBc – anticorpi anti core

+ sunt sugestivi pentru contactul cu virusul

  •  AcHBc de tip IgM sugerează infecţie recentă
  • AgHBe + si AcHBe – , este tablou sugestiv pentru infecţie cu virus replicativ
  • AgHBe – si AcHBe + , este tablou sugestiv pentru infecţie cu virus nereplicativ .

În evoluţia pacienţilor se urmăreşte identificarea etiologiei şi determinarea funcţiei hepatice:

  • Diagnostic etiologic – serologie VHB sugestivă pentru infeţia acută : AgHBs +, AcHBs negativ, AcHBc de tip IgM +
  • Evaluarea fibrozei hepatice se poate efectua prin: puncţie biopsie hepatică, teste non-invazive: Fibro Max, FibroScan.
  • Transaminazele (TGO, TGP) sunt în genereal crescute de peste 10 ori .
  • Concentraţia de protrombină sub 25 % în forma fulminantă; între 26 – 50 % în forma severă.

În hepatita cronică se recomandă evaluarea la interval de 6 luni şi screening-ul periodic pentru suprainfecţia cu VHD, prin determinarea AcVHD sau a AgVHD.

Diagnostic

În hepatitele virale acute, diagnosticul ia în calcul contextul epidemiologic si elementele clinice şi paraclinice descrise  mai sus.

Tratament

Hepatita acuta VHB nu necesită în general tratament antiviral, tratamentul fiind în general simptomatic.

În formele cronice este indicat tratamentul cu interferon pegylat pe durată de 48 săptămâni sau cu analogi nucleozidici/nucleotidici (tenofovir sau entecavir) pe termen mai lung. Momentul începerii tratamentului este stabilit în funcţie de : nivelul TGP, încărcătura virală, existenţa fibrozei sau a activităţii  necroinflamatorii.

 

Bibliografie:

  • Harrison, Manual de medicina, ediţia a18a , editura All, 2014.
  • Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012.
  • Compediu de specialităţi medico-chirurgicale, Volulul 1, Victor Stoica, Viorel Scripcariu, Editura Medicală, 2016.