Hernia de disc lombo-sacrată simptome, cauze, diagnostic, tratament

118
Hernia de disc
Hernia de disc

Definiția Herniei de disc lombo-sacrată

Înainte de a defini noțiunea de hernie de disc voi face trimitere la anatomia coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală reprezintă un canal ce se formează la suprapunerea celor 33-34 vertebre. Vertebrele sunt alcătuite din 2 porțiuni – corpul vertebrei (partea anterioară) și arcul vertebrei partea posterioară. La suprapunerea vertebrelor, în ansamblu, se formează canalul vertebral în care se află maduva spinării ce reprezintă o prelungire a sistemului nervos central. La adult măduva spinării are o lungime de aproximativ 45 cm . La nivelul segmentului cervical și lombar aceasta prezintă o intumescență , zonă unde sunt localizați neuronii ce inervează membrele superioare și respectiv membrele inferioare. De-a lungul măduvei spinării se afla radăcinile nervilor spinali ( anterioară motorie prin care trec impulsurile pentru contracția mușchilor și posterioară – senzitivă prin care vin impulsuri de la receptori periferici către măduva spinării). Între corpurile vertebrelor se află discurile intervertebrale care sunt alcătuite din zona centrală nucleul pulpos și inelele fibroase ce înconjoară nucleul. Discurile intervertebrale asigură elasticitatea coloanei și mențin curburile coloanei.

Hernia de disc apare atunci când inelele fibroase ce înconjoară nucleul pulpos se rup ( în urma unor procese degenerative) și permit nucleului pulpos să iasă înafara discului. Ca rezultat nuleul pulpos herniat compresează structurile vecine iar simptomele sunt în dependență de gradul herniei și punctului de herniere.

Majoritatea herniilor de disc sunt localizate în regiunea lombosacrală, iar pe locul doi se află regiunea cervicală.

Cauzele herniei de disc

Cauza herniilor se consideră a fi leziunile degenerative ce apar odată cu vârsta înaintată. Are loc deshidratarea discului , respectiv acesta își pierde din flexibilitate, fiind mai rigid și poat suporta leziuni chiar la stresuri mecanice nu prea mari.

Mai des se întâlnește hernia de disc la persoanele care efectuează muncă fizică grea. În special ridicarea greutății cu suprasolicitarea muculaturii spatelui, cu mișcări de rotire. Persoanele cu greutate corporală mare la fel sunt predispuși la hernie de disc prin stresul mecanic suplimentar dar și musculatura slab dezvoltată în cazul persoanelor obeze.

 Simptomele herniei de disc

  • Lombalgii – dureri în regiunea lombară
  • Dureri la nivelul membrului inferior – din cauza compresiunii rădăcinilor nervilor ( nervul sciatic cel mai des) durerea se simte la nivelul feselor, coapselor, sau gambei. Durerea se accentuează la extensia coapsei, în timpul tusei , strănutului sau la efectuarea miscărilor la nivelul coloanei.
  • Pe lângă durere pacientul mai simte amorțeală și furnicături în zonele  nervului compresat.
  • Musculatura enervată de nervul implicat în proces tinde să slăbească, respectiv scade și forța musculară în acest segment
  • Din cauza ca pacientul evită solicitarea membrului dureros este posibil apariția scoliozei.
  • Este posibil instalarea sindromului de cauda equina cu disfuncție vezicală și intestinală. Se manifestă aceasta prin durere, anestezie în regiunea perineală, coapsă- porțiunea internă, organe genitale externe, anus – așa numita anestezie în șa . Deasemenea se pot asocia disfuncții sexuale. Intalarea acestui sindrom reprezintă o urgență operatorie.

Diagnosticul herniei de disc lombare

Diagnosticul herniei de disc lombo-sacral se stabilește în baza simptomelor (enumerate mai sus) , examenului obiectiv și examinărilor paraclinice.

Este important comunicarea cu pacientul despre timpul când au apărut manifestările și circumstanțele.

În examenul obiectiv se evaluează mersul pacientului și poziția sa ( este o poziție antalgică ). Se evaluează semnul Lasegue, care are o sensibilitate de aproximativ 90% (pentru implicarea nervului sciatic). Pacientul fiind culcat pe spate iar membrul inferior fiind în extensie ( în articulația genunchiului), medicul cu o mână fixează baxinul iar cu cealaltă ridică membrul inferior de la nivelul călcâiului ( articulația genunchiului rămâne în extensie). Dacă apare durere puternică când piciorul formează un unghi de peste 300 până la 700 atunci se consideră pozitiv și respectiv diagnosticul este în favoarea herniei de disc regiunea lombo-sacrală. Deasemenea se practică semnul Lasegue contralateral când la aceeași manevră apare durere în membrul opus.

Din examenle paraclinice se practică tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară, mielografia și examenele electrofiziologice.

Tomografia computerizată poate fi informativă în cazul herniei de disc lombo-sacral, dar aceasta pune în evidență structurile osoase ale coloanei și este posibil efectuare diagnosticului diferențial cu alte patologii cu sindrom de compresie.

Discul intervertebral, maduva osoasă, rădăcinile nervilor spinali sunt  țesuturi moi și pentru a le evidenția este practicată rezonanța magnetică nucleară. Aceasta stabilește locul herniei și gradul de compresie a țesuturilor moi, ea fiind mai preferată decât tomografia computerizată.

Contraindicație pentru  această metodă sunt

  1. implanturile metalice :
  • pacemakere
  • proteze de șold
  • tije metalice
  • valve cardiace metalice
  1. Persoanele care sunt alergice în cazul utilizării substanței de contrast (contraindicație relativă).

Radiografia maduvei spinării nu aduce informații utile pentru confirmarea herniei de disc dar poate fi utilizată pentru efectuarea unui diagnostic diferențial.

Un alt test este mielografia cu utilizarea contrastului .

Examenele electrofiziologice ( ex. potențiale evocate motorii) pun în evidență conducerea impulsului electric la nivelul nervilor implicați în proces.

Tratamentul herniei de disc lombo-sacral

Tratamentul de bază este cel chirurgical dar în unele cazuri când acesta este contraindicat sau ameliorarea simptomelor până la intervenție chirurgicală, se practică tratament terapeutic ( conservativ).

Tratamentul conservativ constă din următoarele :

Este necesară o poziție antalgică, diminuarea mișcărilor care duc la creșterea în intensitate a durerii.

Ameliorarea durerii prin utilizarea antiinflamatoarelor nonsteroidiene (ibuprofen) dacă durerea este de la una ușoară până la moderată. Durerea puternică poate fi ameliorată prin administrarea analgezicelor opioide. Durerea nervoasă poate fi tratată prin asocierea co-analgezicelor ( anticonvulsivante) . Spasmul muscular poate fi înlăturat prin administrarea miorelaxantelor. Pentru reducerea inflamației și tumefierei este posibil injectarea corticosteroizilor local. Consultarea fizioterapeutului și procedurile fizioterapeutice la fel pot fi benefice pentru ameliorarea durerii .

Pentru administrarea tratamentului conservativ trebuie mai întâi comunicarea cu medicul specialist (neurochirurg), pentru un diagnostic corect și aprecierea tacticii de tratament corect (conservativ sau chirurgical ).

Daca tratamentul conservator nu ameliorează simptomele și se asociază  complicații ca pierderea controlului vizicii urinare sau a sfincterului anal este necesară intervenția chirurgicală. Tratamentul chirurgical constă în înlăturarea fragmentuui de disc (discectomia) care este herniat și compresează nervul.

 

Profilaxia herniilor de disc presupune efectuarea exercițiilor fizice pentru întărirea musculaturii spatelui. Aceasta va asigura stabilitatea coloanei vertebrale și va reduce frecvența microtraumatismelor la nivelul discului intervertebral. Este necesar practicarea sportului care nu produce stres mecanic asupra coloanei ( exemplu înotul, exerciții fizice cu greutatea proprie ). Reducerea masei corporale este importantă pentru micșorarea riscului de hernie de disc în regiunea lombosacrală.