Hipertensiunea arterială la copil – factori de risc, simptome, diagnostic și management terapeutic

40

Hipertensiunea arterială este o creștere de durată a valorilor presiunii arteriale, atât sistolice cât și diastolice peste valorile normale pentru vârsta respectivă.

Hipertensiunea arterială este o boală relativ frecventă, fiind prezentă în proporție de 1-2% la sugar și copilul mic și crește apoi între 5-20% la pubertate și adolescență.

Studiile de epidemiologie efectuate în ultimele decenii au permis cunoașterea istoriei naturale hipertensiunii arteriale mai ales la populația adultă. Frecvența mare a hipertensiunii arteriale la adult impune pediatrului obligația de a întreprinde studii ample pentru depistarea ei încă de la vârsta copilăriei. La sugar și copilul mic predomină hipertensiunea arterială secundară, iar la școlar predomină cea esențială.

Etiologie

Cele mai frecvente cauze sunt:

  • Boli acute și cronice ale parenchimului renal
  • Boli vasculo-renale
  • Boli cardio-vasculare
  • Boli endocrine
  • Boli neurologice
  • Boli hematologice [Poliglobulie, Policitemia Vera]
  • După administrarea unor medicamente
  • Intoxicații cronice cu metale grele

Valorile normale ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice la copil [după Hoffmann]:

 

Vârsta TA sistolică mmHg TA diastolică  mmHg
0-6 luni 80-110 45-60
3 ani 95-112 64-80
5 ani 97-115 65-84
10 ani 110-130 70-92
15 ani 116-138 70-95
Adult 120-140 80-95

Simptome

  • De multe ori evoluează asimptomatic.
  • Cefalee, vertij, astenie, adinamie, irascibilitate, tulburari de vedere și de echilibru.
  • Dacă hipertensiunea arterială apare brusc, poate produce encefalopatie hipertensivă cu consecințe grave asupra sistemului nervos central, până la comă.
  • Din punct de vedere al aparatului cardiovascular, poate să apară edemul pulmonar acut în puseele maligne de hipertensiune arterială, palpitații, oboseală. Menținerea prelungită cu valori crescute poate antrena o nefro-agioscleroză sau retinopatia hipertensivă. Formele maligne de hipertensiune arterială se caracterizează prin valori sistolice peste 170-180 mmHg și diastolice peste 120 mmHg.

 

Asimptomatic Manifestări comune Semne și simptome din partea unor organe Criza hipertensivă
Descoperirea HTA este întâmplătoare, legat de măsurarea ei. -cefalee surdă, cu localizare variată, predominant dimineața.

-amețeli, acufene, tulburări vizuale, ceață, fosfene.

-oboseală fizică și intelectuală

-tulburări vasomotorii

-parestezii, furnicături, pareze

-palpitații, dispnee de efort, dureri precordiale.

-epistaxis

-hematurie

-renale: sete accentuată. Poliurie, hematurie, paloare gălbuie a tegumentelor, retenție azotată și insuficiență renală.

-cardiace: insuficiență cardiacă stângă, insuficiență cardiacă cronică congestivă, tulburări de ritm.

-cerebrale: hipertensiune intracraniană, grețuti, vărsături, amețeli.

-oculare: vedere “ca prin ceață”, scotoame, cecitate temporară.

-encefalopatie hipertensivă.

Metode diagnostice

În general, investigațiile vor avea în vedere probele biologice și paraclinice care explorează aparatele și sistemele care intervin în geneza hipertensiunii arteriale.

Aparatul renourinar va fi investigat prin diureză, densitate, sediment, proteinurie, filtrat glomerular, urografie, arteriografie renală.

Aparatul cardiovascular va fi explorat prin EKG echocardiografie și Doppler, fund de ochi, examen radiologic.

Din punct de vedere al sistemului endocrin, vor fi evaluate funcția medulosuprarenalei și a corticosuprarenalei.

 

Diagnosticul pozitiv se va stabili având în vedere următoarele:

  • Afirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială
  • Precizarea etiologiei acesteia
  • Evaluarea gradului de severitate și stadializarea hipertensiunii arteriale
  • Stabilirea strategiei de tratament

Simptomatologia clinică și paraclinică corelată cu datele anamnestice permite relative ușor stabilirea diagnosticului. Precizarea etiologiei este foarte importantă pentru elaborarea unui protocol terapeutic adecvat și pentru prognosticul de hipertensiune arterial.

Diagnosticul de hipertensiune arterială esențială se va face prin excluderea formelor secundare. Se va ține cont că în general la vârste mici ale copilului predomină formele secundare, care în cele mai multe cazuri sunt curabile.

 

Tratament

-profilactic: dietă, tratamentul corect al anginelor streptococice.

-curativ: se va aplica diferențiat, în funcție de forma clinică. În formele ușoare se va aplica tratament nemedicamentos [dietă, activitate fizică, regim hiposodat]. Dacă nu se obține un răspuns adecvat, atunci se trece la tratament medicamentos.

-medicamentos: diuretice, blocanți alfa adrenergici, vasodilatatoare, inhibitori ai enzimei de conversie.

 

 

Bibliografie:

  1. Dorin Lazăr, Precup Liliana, Dumitra Simona, Viorica Leordean, Roberto Țeru, Pediatrie volumul 1, Editura University press, ARAD, 2014.