Hormonul luteinizant (LH)

39

Hormonul luteinizant (LH)

Hormonul luteinizant (LH) este o substanță hormonală care, alături de hormonul foliculostimulant, aparține clasei de hormoni gonadotropi. Hormonul luteinizant este secretat la nivelul celulelor gonadotrope ale hipofizei anterioare, sub acțiunea GnRH (hormonul eliberator al gonadotropinelor), hormon secretat la nivelul hipotalamusului. De la nivelul glandei hipofize, hormonul luteinizant pătrunde în sânge și prin intermediul circulației sistemice, ajunge la nivelul gonadelor.

La femei, hormonul luteinizant ajuns la nivel ovarian:

  • stimulează procesul de dezvoltare și maturare foliculară
  • participă la desfășurarea procesului de elaborare și evoluție a corpului galben
  • stimulează sinteza și secreția de progesteron și hormoni estrogeni.

La bărbați, hormonul luteinizant ajuns prin intermediul circulației sangvine la nivelul testiculelor, activează mecanismul de acțiune a celulelor Leydig aflate la nivel testicular. Datorită acestui fapt, hormonul luteinizant mai poartă denumirea și de hormon stimulator al celulelor interstițiale.

Determinarea serică a hormonului luteinizant este recomandată în următoarele cazuri:

  • în cazul bărbaților, pentru depistarea secreției ectopice de hormon luteinizant în cadrul afecțiunilor neoplazice și a disfuncțiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal.
  • în cazul femeilor, pentru diagnosticarea ovarului polichistic, diagnosticarea și corectarea infertilității, diagnosticarea afecțiunilor congenitale caracterizate prin aberații cromozomiale, diagnosticarea sindromului menopauzal, identificarea cauzelor care au determinat apariția amenoreei, depistarea secreției ectopice de hormon luteinizant în cadrul afecțiunilor neoplazice și a disfuncțiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal.

Determinarea serică a hormonului luteinizant se realizează prin intermediul metodei imunochimice, cu detecție prin electrochemiluminiscență (metoda ECLIA).

Valori normale hormon luteinizant:

-variază în funcție de sexul și vârsta subiectului căruia îi este efectuată investigația

  • La nou-născuți: 0,1-7,8 mUI/mL
  • La sugari: sub 0,1-0,4 mUI/mL
  • La preșcolari (copii cu vârste cuprinse între 1 și 5 ani):
    • La fetițe: 0-0,5 mUI/mL
    • La băieți: 0-1,3 mUI/mL
  • La copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani:
    • La fetițe: 0-3,1 mUI/mL
    • La băieți: 0-1,4 mUI/mL
  • La copiii aflați la pubertate (vârste cuprinse între 11 și 14 ani):
    • La fete: 0-11,9 mUI/mL
    • La băieți: 0,1-7,8 mUI/mL
  • La adolescenți și la persoanele adulte:
  • La femei: 1-95,6 mUI/mL
  • La bărbați: 1,7-8,6 mUI/mL.

În cazul femeilor, valorile fiziologice ale hormonului luteinizant în sânge pot varia în funcție de fazele ciclului menstrual, astfel:

  • În faza foliculară: 2,4-12,6 mUI/mL
  • În faza ovulatorie: 14,0-95,6 mUI/mL
  • În faza luteală: 1,0-11,4 mUI/mL
  • În postmenopauză: 7,7-58,5 mUI/mL.

Valori crescute hormon luteinizant:

  • Hipogonadism
  • Absența testiculară congenitală, unilaterală sau bilaterală
  • Sindromul de feminizare testiculară completă
  • Insuficiența ovariană (sau menopauză prematură)
  • Pubertate precoce
  • Sindrom Swyer
  • Menopauză
  • Insuficiența gonadică primară
  • Sindrom Turner
  • Adenom hipofizar
  • Anorhie
  • Sindrom Klinefelter
  • Castrare medicamentoasă sau chirurgicală
  • Sindromul ovarelor polichistice (sindrom Stein-Leventhal)
  • În urma administrării următoarelor medicamente: Bromocriptină, Hidrocortizon, Spironolactonă, Clomifen, acid valproic, Naloxonă, anticonvulsivante, Ketoconazol, hormon de eliberare a gonadotropinei (GnRH), Tamoxifen.

Valori scăzute hormonul luteinizant:

  • Anorexie nervoasă
  • Bulimia
  • Deficitul de hormon eliberator al gonadotropinei (deficitul de GnRH)
  • Stres
  • Malnutriție
  • Traumatisme cerebrale
  • Apoplexia pituitară
  • Hipotiroidismul primar
  • Hiperprolactinemia
  • Histiocitioza
  • Hemocromatoza
  • Sarcoidoza
  • Chsturile glandei pituitare
  • Adenom pituitar
  • Neoplasm hipofizar metastazat
  • Metastaze hipofizare
  • Disfuncția fazei luteale a ciclului menstrual
  • Insuficiență hipofizară
  • Insuficiență hipotalamică
  • Sindrom Kallman
  • În urma administrării următoarelor medicamente: anticoncepționale orale, Danazol, Octeotrid, hormoni estrogeni, testosteron, Tamoxifen, Megestrol, Digoxin, fenotiazine, Fenitoin, Stanozolol, Noretindronă, progesteron, Pravastatin, analogi ai GnRH (precum Buserelin, Deslorelin, Leuprolide, Histrelin, Nafarelin, Triptorelina etc.).

 

Bibliografie:

  1. Ana Petroiu, Ioana Raluca Siska, Anca Roman, Liliana Ardeoan, MEDIUL INTERN –SÂNGE-, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001
  2. Iulia Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE

Luteinizing Hormone, link: https://emedicine.medscape.com/article/2089268-overview

Articolul precedentHormonul anti-Mullerian (AMH)
Articolul următorImunoglobulina D (IgD)
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.