Infecţia cu trichomonas (trichomoniaza) – cauze, simptome, diagnostic și tratament

512

Trichomoniaza este o infecţie parazitară, foarte contagioasă, reprezentând una dintre cele mai frecvente patologii cu transmitere sexuală. Transmiterea extrasexuală fiind excepţională.

Cauze

Cauza principală o reprezintă infecţia cu trichomonas vaginalis. Trichomonas vaginalis este un protozor anaerob, flagelat şi mobil, adoptat vieţii în tractul genital şi urinar inferior. Dezvoltarea sa este favorizată de prezenţa unui pH vaginal alcalin.

Manifestări clinice

Simptomatologia este diferită, în funcţie de sexul pacientului.

La femei, simptomatologia este dominată de prezenţa unuei leucorei abundente, spumoase, cenuşie sau verzuie, cu miros neplăcut, însoţită de prurit intens şi arsuri vulvo-vaginale, cu dispareunie (apariţia unor dureri permanente sau intermitente în timpul actului sexual) şi disurie (durere în timpul urinării). Parazitul poate ascensiona până la nivelul colului uterin cu dezvoltarea colpitei trichomoniazice (cervix “zmeuriu“).

La bărbaţi, simptomatologia este reprezentată de senzaţii de mâncărime în jurul penisului, disurie, înroşirea sau inflamarea anumitor porţiuni ale pielii glandului penian şi ale prepuţiului, eliminări mucoase sau  purulente, de culoare galben-verzui, scăderea calităţii spermei (care în timp, netratată poate să ducă la infertilitate). Parazitul se poate răspândi şi la prostată, cu senzaţie de durere în zona perineului.

Simptomatologia poate să apară la un interval de 5-28 zile după contactarea infecţiei. Important este faptul că, infecţia cu Trichomonas vaginalis, atât la bărbaţi, cât şi la femei, poate să fie asimptomatică, ceea ce face ca diagnosticarea să fie destul de dificilă. Însă, aceste cazuri, sunt foarte rare şi sunt întâlnite mai ales la sexul bărbătesc.

Explorări paraclinice

Trichomonas vaginalis poate fi identificat prin examinarea microscopică, directă, a conţinutului vaginal, prin frotiuri colorate May-Grunwald-Giemsa, însămânţare pe medii de cultură sau prin teste imunologice.

Cele trei modalităţi de a testa infecţia cu Trichomonas vaginalis:

  • micropsie cu ser fiziologic – este cea mai folosită metodă. Necesită un endocervical vaginal sau o probă de tampon a penisului pentru examinare la microscop. Această metodă este ieftină, dar are o susceptibilitate scăzută (60-70%);
  • testul de cultură, care în trecut a fost “standardul de aur” în diagnosticarea infecţiei. Testele de cultură sunt relative ieftine, având o sensibilitate oarecum scăzută (70-89%);
  • teste nucleice de amplificare a acizilor. Aceste teste sunt costisitoare, dar sunt foarte sensibile (80-90%).

 Tratament

În principiu, tratamentul constă în administrarea de derivaţi de nitroimidazol (metronidazol, tinidazol) 2g în doză unică, tratându-se şi partenerii sexuali.

 

 Bibliografie:

  1. Surcel I.V., Grimshaw J., Watson M. – Obstretică şi ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2008
  2. Stamatin F., Preda G. – Infectiile în ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2003
  3. Vasile Nitescu – Sexologie clinică, Ed. Academiei Române, 2009.