Infecțiile cu papiloma virus uman (HPV) – transmitere, simptome, tratament și prevenție prin vaccinarea anti-HPV

120

[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text _builder_version=”3.0.89″ background_layout=”light”]

Papilomavirusurile sunt virusuri fără anvelopă, care conțin un genom circular de ADN dublu catenar. Sunt cunoscute peste 100 de tipuri de HPV, fiecare fiind asociat cu manifestări clinice specifice. Tipurile HPV 16, 18, 31, 33 si 45 sunt asociate foarte strâns cu cancerul de col uterin, în timp ce HPV de tip 6 și 11 cauzează veruci anogenitale. Majoritatea infecțiilor, inclusiv cele de tip oncogenice, sunt autolimitante.

Manifestările clinice ale infecției cu papiloma virus diferă în funcție de localizarea leziunilor și de tipul de virus. Perioada de incubație este de 3-4 luni, dar uneori poate ajunge la 2-3 ani.

Virusul nu se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, este suficient ca partenerii să intre în contact cu zona genitală, penetrarea nefiind o condiție obligatorie a transmiterii HPV. Nici prezervativul nu protejează zonele expuse, pentru că există porțiuni neacoperite de piele din zona genitală care vin în contact direct.

Unele tipuri de HPV pot determina cancer anal sau penian la bărbaţi. Este adevărat că sunt situaţii rare, mai ales în cazul unui bun sistem imunitar. Riscul de cancer anal este de 17 ori mai mare la homosexuali activi sexual şi la bisexuali, faţă de bărbaţii care au ca partenere doar femei.

Infecția cu HPV este foarte răspândită, peste 50% dintre femei și bărbați infectându-se cu HPV cel puțin o dată în viață. Infecția cu HPV are o incidență mai mare la adoleșcenți și la adulții tineri, rata infectării fiind mai mare la persoanele sub 25 de ani.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, a examenului obiectiv și testul HPV.

Tratament

  • Majoritatea leziunilor se rezolvă spontan. Tratamentele disponibile în mod curent nu sunt complet eficiente, iar unele medicamente au efecte secundare.
  • Formele de tratament utilizate frecvent includ : crioterapia, aplicarea de podofilină rezină săptămânal, pentru maxim 4 săptămâni, acid tricloroacetic sau acid bicloroacetic săptămânal, excizia chirurgicală, administrarea intralezională de interferon sau laser-chirurgia. Se mai pot administra și podofilox sau imiquimod.

Profilaxie – Vaccinare anti-HPV

În prezent sunt  disponibile două vaccinuri: vaccinul tetravalent (Gardasil, Merck) care conțin tipurile 6, 11, 16 și 18 de HPV și vaccinul bivalent (Cervarix, GlaxoSmithKline) care conțin tipurile 16 și 18. Fiecare dintre aceste vaccinuri se recomandă pentru administrarea la fete și femei tinere cu vârsta între 9 și 26 de ani și pot fi folosite și la bărbați de aceeași vârstă.

În cazul femeilor,  examenele periodice pelvine și testul Papanicolau sunt foarte importante deoarece pot ajuta la detectarea modificărilor vaginale și de col uterin cauzate de negii genitali sau a semnelor precoce ale cancerului de col uterin – o posibilă complicație a infecției genitale cu HPV.

 

Bibliografie:

  1. Manualul Merck, Ediţia aXVIII-a, Editura ALL.
  2. Stamatin F., Preda G. – Infectiile în ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2003.
  3. Manual de medicină Harrison, editura ALL, 2014.

 

 

 

 

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]