Insuficienţa cardiacă – factori de risc, diagnostic și tratament

107
Insuficienta cardiaca
Insuficienta cardiaca

Insuficienţa cardiacă (IC) reprezintă un sindrom complex, caracterizat prin modificarea funcţiei de pompă a inimii.

Factori de risc   

Factorii implicaţi in etologia insuficienţei cardiace sunt: factori cardiaci și factori sistemici. Factorii cardiaci reprezintă leziuni la nivelul miocardului (cum ar fi cele cele din cauza unui infarct sau miocardită), precum si afecţiuni valvulare sau  aritmiile (tahicardia,bradicardia). Factorii sistemici sunt acei factori care includ orice fel de afecţiune care poate să determine creşterea debitului cardiac sau rezistenţa la curgere a sângelui.

Pe langă aceşti factori,mai există si alte cauze ale insuficinţei cardiace,cum ar fi: defecte cardiace congenitale,hipertensiunea arterială (netratată), diabetul zaharat, ateromatoza coronariană (prin depunerea de colesterol la nivelul arterelor coronare), obezitatea, dislipidemia, consumul excesiv de alcool.

Diagnostic

Diagnosticul se realizează pe baza a 3 criterii:

  • Simptomele tipice
  • Semnele tipice
  • Disfuncţia cardiacă

Simptomele bolii sunt datorate de scăderea debitului cardiac şi de creşterea presiunii venoase.

Simptomele tipice sunt:

  • Dispneea – apare inițial la efort fizic până la dispnee de repaus cu ortopnee (este o formă mai severă de ortopnee, apare în decubit dorsal şi se ameliorează în poziţie şezândă). Mai poate să apară și dispnee paroxistică nocturnă, producând uneori tuse nocturnă.
  • Oboseala – scăderea capacităţii de efort.

Semnele tipice sunt:

  • Raluri subcrepitante – sunt datorate de acumularea de lichid în alveolele pulmonare, apar la baza plămânului, dar pot progresa spre vârful plămânului, în cazul formelor severe de edem pulmonar acut cardiogen. Rar se întâlnesc raluri sibilante şi ronflante, date de edemul mucoasei bronşice.
  • Turgescenţa jugulară
  • Hepatomegalie de stază- este sensibilă la palpare,cu reflux hepatojugular
  • Edeme-bilaterale, nedureroase, în zonele declive (la nivelul picioarelor şi gleznelor), cu godeu (aplicarea unei presiuni lasă semne vizibile). Tegumentele sunt reci și se observă cianoza extremităţilor

Semnele specifice:

  • Cardiomegalia – creşterea în volum a inimii
  • Prezenţa zgomotului de galop prodiastolic
  • Sufluri cardiace

Suspiciunea unei insuficienţe cardiace ar trebui sa fie mai mare la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic, hipertensiune sau afecţiuni valvulare şi ar trebui sa fie mai moderată la pacienţii diabetici şi vârstnici.

Este recomandat să se efectueze o radiografie toracică, un EKG şi un test de evaluare a funcţiei cardiace.

Tratament

  • Nonfarmacologic: regim alimentar – se interzice fumatul, reducerea consumului de alcool. În cazul cardiomiopatiei alcoolice, consumul de alcool este interzis. Este benefic un antrenament fizic la pacienţii stabili.
  • Farmacologic: se evită anumite clase de medicamente: antiinflamatoare steroidiene și nesteroidiene, anumite antiaritmice, blocante nondihidropiridinice
  • Medicamentele folosite pentru ameliorarea simptomelor: diuretice, nitriţi și digoxină.
  • Pentru tratamentul pe termen îndelungat şi pentru o creştere a supravieţuirii se folosesc: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei I (IECA), beta blocante, blocante ale receptorilor pentru aldosteron.

La pacienţii cu disfuncţiei diastolică severă se recomandă administrarea unei doze mai mici de de diuretice și nitriţi, deoarece aceşti pacienţi nu tolerează scăderea tensiunii arteriale, iar la pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică digoxina nu este eficace și poate avea un efect negativ.

Bibliografie:

  1. Manualul Merck, Ediţia a XVIII-a, Editura ALL, 2013.
  2. Bruckner I.I, Medicină internă, Editura Medicală Bucureşti,1999.
  3. Muşetescu R.,Ionescu D.-D, Cardiologie, volumul II, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2010.