Insuficiența renală cronică – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Insuficienta renala cronica
Insuficienta renala cronica

Insuficiența renală cronică (IRC) reprezintă deteriorarea de lungă durată, progresivă, a funcției renale.

Cauze
Insuficiența renală cronică poate rezulta din orice cauză de disfuncție renală de o intensitate suficientă. Cea mai frecventă cauză este nefropatia diabetică, urmată de nefroangioscleroza diabetică și de diferite glomerulopatii primare și secundare.

Alte cauze pot fi nefropatiile tubulointerstițiale cronice, glomerulopatiile, nefropatiile ereditare, hipertensiunea, uropatia obstructivă, boala renală macrovasculară.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

IRC poate să fie clasificată schematic în rezervă urinară redusă, insuficiență renală și colaps renal (stadiu terminal de boală renală). Inițial, pe măsură ce țesutul renal își pierde funcționalitatea, există puține anomalii deoarece țesutul își crește performanța, prin adaptarea funcției renale. O pierdere de 75% de țesut renal produce o scădere a filtratului glomerular de numai 50% față de normal. Scăderea funcției renale interferează cu abilitatea rinichilor de a menține homeostazia fluidelor și electroliților.

Semne și simptome
Pacienții cu rezervă renală ușor scăzută sunt asimptomatici, iar disfuncția renală poate fi detectată numai prin teste de laborator. Chiar și un pacient cu insuficiență renală ușoară sau medie poate să nu aibă simptome, în pofida valorilor crescute ale ureei și creatininei. Adesea se înregistrează nicturie, datorată în principal unei incapacități de concentrare a urinei. Moleșeala, oboseala, anorexia și scăderea acuității mintale sunt adesea manifestările precoce ale uremiei.

La pacienții cu IRC mai semnificativă simptomele neuromusculare includ spasme musculare severe, neuropatii periferice cu fenomene sezoriale și motorii, crampe musculare severe și convulsii. Alte simptome care pot să apară sunt anorexia, greața, vărsăturile, stomatita, gust neplăcut, prurit, malnutriție și ureea din transpirație se cristalizează pe piele sub forma „zăpezii uremice”.
În IRC sunt frecvente pericardita, ulcerațiile, hemoragiile gastro-intestinale, hipertensiunea, osteodistrofia renală, precum și cardiomiopatie și retenție renală de sodiu și apă care conduc la edeme și insuficiență renală.

Diagnostic
Diagnosticul poate fi adesea stabilit pe baza unui istoric, a unui examen fizic și testelor simple de laborator, inclusiv analiza urinei cu evaluare microscopică, determinarea electroliților, ureei și azotului, creatininei, fosfatului, calciului și numărătoarea elementelor sanguine. Uneori sunt necesare teste serologice specifice. Ultrasonografia este utilă în evaluarea uropatiei obstructive și în diferențierea insuficienței renale acute de cea cronică, pe baza dimensiunii rinichiului.

Boala renală cronică a fost clasificată în 5 stadii:
-Stadiul 1: RFG (rata filtrării glomerulare) normal (>90 mL/min/1,73 m2);
-Stadiul 2: RFG 60-89 mL/min/1,73 m2;
-Stadiul 3: RFG 30-59 mL/min/1,73 m2;
-Stadiul 4: RFG 15-29 mL/min/1,73 m2;
-Stadiul 5: RFG <15 mL/min/1,73 m2.

Evoluția IRC este indicată în majoritatea cazurilor de gradul proteinuriei. Progrsia poate apărea chiar dacă boala de bază nu este activă.

Tratament
Tratamentul IRC urmărește:
-asigurarea unei stări nutriţionale satisfăcătoare;
– asigurarea unui bilanţ hidrosodic (volemie normală sau puţin ridicată);
– menţinerea kaliemiei < 5,5 mmol/l;
– menţinerea calcemiei şi a fosforemiei normale;
– evitarea acidozei metabolice: menţinerea unei concentraţii de bicarbonat > 23 mmol/l;
– corectarea anemiei > lOg/dl;
– reevaluarea frecventă a recomandărilor medicale: nefrotoxice, adaptarea in funcţie de RFG.

Terapiile de subsituție cuprind epurarea extrarenală (EER), pacientul are dreptul de a alege tehnica: hemodializa, dializa peritoneală, transplantul renal. Indicațiile absolute pentru inițierea EER sunt: pericardita uremică, hipervolemia care nu poate fi controlată cu diuretice, hiperkaliemie rezistentă la tratamentul medical, acidoză metabolică severă, sindrom uremic.

 

Bibliografie:

1. Harrison, Manual de medicina, ediţia a18a , editura All, 2014.
2. Le Book des ECN, Ediţia în limba română, Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2011.
3. Manualul Merck, Ed. All, Ediţia a 18- a.