Insulinomul – simptome, metode diagnostice și tratament

Insulinomul este o tumoră a pancreasului endocrin, caracterizată prin hipersecreție de insulină, cu origine la nivelul celulelor beta ale insulelor Langerhans și reprezintă aproximativ 75% din totalitatea formațiunilor tumorale localizate la nivelul insulelor Langerhans.

Studiile au arătat că majoritatea insulinoamelor sunt tumori benigne (tip histologic adenom) iar restul de până la 10% sunt tumori maligne (tip histologic de carcinom).

Etiologie

Factorul etiologic principal care a determinat apariția tumorii insulare la nivel pancreatic nu este pe deplin cunoscut.

S-a demonstrat că boala apare în lipsa unui aport corespunzător de hrană, prin inaniție sau în urma efectuării unui efort fizic exagerat care a dus la un consum crescut de energie.

Simptomatologie

Tabloul clinic specific bolii este caracterizat printr-o triadă simptomatică cunoscută sub denumirea de triada Whipple. Această triadă Whipple este caracterizată din punct de vedere clinic prin:

• Hipoglicemie, cu valori ale glicemiei serice sub 50 mg% dimineața pe nemâncate (glicemia serică a jeun)
• Manifestări clinice datorate hipoglicemiei: foame, amețeli, anxietate, tahicardie, palpitații, tremurături ale mâinilor și ale picioarelor (tetanie), spasme musculare, foame, stare de greață, cefalee, transpirații, fatigabilitate, pierderea capacității de a controla mișcările voluntare, slăbiciune musculară, somnolență, neliniște, confuzie, comă. Aceste accese de hipoglicemia apar frecvent și prezintă durată scurtă (câteva minute). De cele mai multe ori, accesele de hipoglicemia apar dimineața când bolnavul nu a mâncat sau seara după culcare datorită nealimentării, în cazul persoanelor care respectă un anumite regim alimentar pentru scăderea în greutate.
• Dispariția acestor manifestări clinice descrise anterior după administrarea de glucoză (după ingestia de zahăr).

Diagnostic

Diagnosticul de insulinom se pune pe baza triadei simptomatice descrise anterior (hipoglicemie cu glicemia a jeun sub 50 mg%, cu manifestări clinice specifice care dispar la administrarea de glucoză) și pe baza investigațiilor paraclinice (analizele de sânge, determinarea insulinei prin metode radioimunologice, ecografia abdominală, tomografia computerizată, scintigrafie cu Octeotrid). Confirmarea diagnosticului de insulinom se poate realiza prin efectuarea examenului histopatologic.

Investigații paraclinice:

• Analizele de sânge pot indica prezența hipoglicemiei și a hiperinsulinemiei.
• Ecografia abdominală permite decelarea formațiunii tumorale la nivelul pancreasului.
• Tomografia computerizată (CT) permite o vizualizare mai amănunțită a formațiunii tumorale, oferind informații precise cu privire la localizarea, dimensiunile acesteia și raportul cu structurile învecinate.
• Determinarea insulinei prin tehnici radioimunologice. După o anumită perioadă de la administrarea Tolbutamid, Leucină sau glucagon (perioadă specifică fiecărei substanțe în parte; pentru Leucină și Tolbutamid perioada de reacșie este cuprinsă între 3 și 30 de secunde), în cazul bolnavilor cu insulinom se poate observa o creștere exagerată a insulinei în sânge. Determinarea insulinei se poate realiza și după efectuarea unui post de 8 ore, începând de la ultima masă în seara precedentă. În cazul bolnavilor cu insulinom poate fi identificată dimineața pe nemâncate o hipoglicemie asociată unei hiperinsulinemii (semn specific insulinomului).
• Examenul histopatologic al fragmentelor tumorale obținute în urma efectuării tumorectomiei (intervenție chirurgicală de îndepărtarea a tumorii) poate confirma diagnosticul de insulinom prin identificarea în structura tumorală a celulelor beta. De asemenea, această investigație poate oferi informații cu privire la natura formațiunii tumorale (benignă sau malignă).

Tratament

Tratamentul de elecție în cazul bolnavilor diagnosticați cu insulinom este intervenția chirurgicală de îndepărtarea a formațiunii tumorale (tumorectomie) sau în cazul în care aceasta nu se poate realiza se recomandă pancreatectomia parțială (îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni din pancreas).

În cazurile în care este contraindicată efectuarea intervenției chirurgicale datorită statusului bolnavului sau datorită neidentificării formațiunii tumorale se recomandă administrarea de glucagon în doză de 5 sau 10 mg, de două ori pe zi (administrat la un interval de 8 ore) sau a Diazepoxidului, în doză cuprinsă între 50 și 400 mg, în funcție de gravitatea simptomatologiei clinice, cu administrare zilnică. Aceste medicamente acționează prin întreruperea secreției de insulină.

Din cauza efectului secundar de retenție a apei și a sărurilor în organism, se recomandă administrarea acestor medicamente în asocierea unui diuretic (Furosemid, Hidroclorotiazidă etc.). Pentru potențarea efectului Diazepoxidului, se recomandă administrarea acestuia în asocierea Clorpromazinei, administrată în doză de 25 mg de două ori în fiecare zi.

În cazul tumorilor insulare maligne se utilizează Streptozocină, un medicament citostatic care acționează prin distrugerea celulelor beta canceroase. Doza de administrare este de 0,6 grame până la 1 gram/ m pătrat suprafață corporeală. Doza maximă de medicamente care poate fi administrată este de 20 grame/m pătrat și este recomandată doar în cazul insulinoamelor maligne cu lipsă de răspuns la dozele uzuale. Medicamentul se administrează o singură dată pe săptămână datorită toxicității renale.

Bibliografie:

1. Manulalul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Dumnici Alexandru, PATOLOGIE CHIRURGICALĂ, Editura ”Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2010
3. Insulinoma, link: http://emedicine.medscape.com/article/283039-overview
4. Insulinoma: pathophysiology, localization and management, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3498768/