Lăcrimarea – Dacriocistita, Canaliculita

63
Aparatul lacrimal
Aparatul lacrimal

Lăcrimarea – Dacriocistita, Canaliculita

Lăcrimarea este generată de producerea excesivă sau de scăderea drenajului lacrimilor. Producţia excesivă de lacrimi se datorează în general iritaţiei, ca cea produsă de un corp străin sau defectele epiteliului corneean, conjunctivitei sau rinitei alergice, reacţiei reflexe la senzaţia de iritaţie generată de “ochii uscaţi” şi în mod obişnuit la temperaturi scăzute. La nou născuţi cauzele sunt glaucomul congenital şi obstrucţia congenitală a canalului nasolacrimal.

Semne si simptome

Simptomele care însoţesc lăcrimarea pot ajuta la restrângerea diagnosticului diferenţial. Pruritul sugerază o cauză alergică; durerea nazală sugerează decriocistită; senzaţia constantă de corp străin sugerează prezenţa unui corp străin corneean, excoriaţie, ulcer corneean sau trichiazis; senzaţia intermitentă de corp străin sugerează “ochiul uscat”. Simptome ca fotofobia sugerează uveita sau keratita.

Diagnostic

Diagnostiul este stabilit pe baza istoricului şi a examenul fizic. Examinatorul trebuie să caute  semnele cauzelor producătoare cum ar fi: un corp străin, durerea sinusală, tumefierea sau formaţiunile tumorale de la nivelul ligamentului palpebral medial şi anomaliile pleoapei. Testul Schirmer poate fi folosit pentru a cuantifica producţia de lacrimi.

Tratament

Corpii străini vor trebui îndepărtaţi iar alergiile subiacente tratate. Lacrimile artificiale reduc lăcrimarea atunci când factorii etiologici sunt reprentați de ochiul uscat sau defectele epiteliului corneean.  Obstrucţia congenitală a canalului nazo-lacrimal de cele mai multe ori se rezolvă spontan. Ectropionul şi entropionul necesită tratament chirugical.

Dacriocistita

Dacriocistita constituie infecţia sacului lacrimal, în mod obişnuit cu specii de stafilococ  sau streptococ, de obicei fiind consecinţa obstrucţiei canalului nazo-lacrimal. În decriocistita acută pacientul se prezintă cu durere, eritem şi edem în jurul sacului lacrimal.

Diagnisticul este suspicionat pe baza semnelor şi simptomelor, iar presiunea pe sacul lacrimal produce reflux de material mucoid prin punctul lacrimal.

Tratamentul iniţial se face cu comprese calde şi antibiotice orale pentru cazurile uşoare sau antibiotice i.v. pentru cazurile mai severe.

Abcesele pot fi drenate şi antibioticele schimbate pe baza rezultatelor culturilor, dacă antibioticul iniţial s-a dovedit ineficient. Pacienţii cu dacriocistită cronică se prezintă în mod obişnuit cu o masă sub ligamentul palpebral medial şi conjunctivită cronică.

Tratamentul definitiv pentru a rezolva o dacriocistită sau o conjunctivită cronică este de obicei chirurgical.

 

Canaliculita – este infecţia canaliculelor

Cauza cea mai obişnuită este infecţia cu Actinomyces israelii, un bacil gram pozitiv cu filamente fine ramificate, dar poate fi cauzată şi de alte bacterii, fungi (candida albicans)  sau virusuri (herpes simplex).

Semnele şi simptomele sunt lăcrimarea, secreţia, ochiul roşu şi uşoară sensibilitate deasupra zonei afectate.

Diagnosticul este suspicionat pe baza semnelor şi simptomelor exprimării  unei secreţii tulburi la presiunea pe sacul lacrimal şi prezenţa unei senzaţii de nisip care poate fi simţită în timpul examinării sistemului lacrimal, generată de materialul necrotic.

Tratamentul se face cu comprese calde, instilarea canaliculelor cu soluţii pe bază de antibiotic şi îndepărtarea oricăror induraţii, care implică de obicei chirurgia.    Selecţia antibioticelor este de obicei empirică dar va fi ghidată de probele obţinute la irigaţie.

 

Bibliografie:

  • Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012
  • Dumitrache M – Oftalmologie Clinică, Ed. Universitară „Carol Davilla”, Bucureşti, 2008
  • Paul Cernea, Tratat de oftalmologie, Ed. Medicală, 2002.