Limfomul non-Hodgkin

123

Limfomul non-Hodgkin este o afecțiune neoplazică cu punct de plecare de la nivelul țesutului limfoid care poate afecta ganglionii limfatici, măduva osoasă, ficatul, splina și alte organe alcătuite din țesut limfoid (precum plămânii, tiroida, stomacul, intestinele, sistemul nervos central și pielea).

Studiile au arătat că  în fiecare an sunt depistate 15 cazuri de boală raportat la 100.000 de locuitori. Riscul de apariție a limfomului non-Hodgkin crește odată cu vârsta. Vârsta medie de apariție a bolii se află între 60 și 65 de ani. Boala este mult mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei.  [1], [3], [4]

 

Etiologie

În cadrul limfomului non-Hodgkin nu poate fi descris un anumit factor care duce la apariția bolii. Boala este rezultatul interacțiunii între mai mulți factori favorizanți. Acești factori sunt reprezentați de infecția cu diferiți agenți patogeni:

  • Virusul uman al limfomului cu celule T (HTLV-1)
  • Virusul imunodeficienței umane (HIV)
  • Virusul Epstein-Barr (EBV)
  • Virusul herpetic 8 (HHV-8)
  • Virusul hepatic C (HCV)
  • Chlamidia
  • Helicobacter pylori. [1], [3], [4]

 

Simptomatologie

Din punct de vedere al manifestărilor clinice apărute pe parcursul evoluției bolii pot fi descriese două forme de limfom non-Hodgkin:

  • Limfom non-Hodgkin indolent, care debutează insidios și prezintă o evoluție îndelungată (câțiva ani).
  • Limfom non-Hodgkin agresiv, care debutează brusc, prezintă un tablou clinic sever cu evoluție rapidă spre deces (timp de câteva săptămâni).

Principalul semn clinic al limfomului non-Hodgkin indolent este apariția adenopatiilor cu localizare laterocervicală, inghinală, retroperitoneală sau mezenterică. Adenopatia este nedureroasă, de consistență fermă sau redusă, mobilă în raport cu planurile subiacente. Uneori adenopatia poate fi generalizată.

Bolnavul cu limfom non-Hodgkin poate prezenta:

  • Grețuri, vărsături, diaree alternând cu constipație (în caz de localizare a neoplaziei la nivelul tractului gastro-intestinal)
  • Afazie, cefalee, tulburări de vedere, paralizii, pareze (în caz de afectare cerebrală)
  • Tuse, dispnee și dureri toracice (în caz de localizare a tumorii la nivel pulmonar)
  • Scădere ponderală, transpirații profunde și febră (semnele generale B specific limfoamelor hodgkiniene și non-hodgkiniene), prezente mai ales în forma agresivă de boală
  • Simptome clinice datorate sindromului anemic: astenie, fatigabilitate, dispnee de efort minim, tahicardie, palpitații, cefalee. [1], [2], [3], [4]

 

Diagnostic

Diagnosticul de limfom malign non-Hodgkin se pune pe baza examenului clinic al bolnavului (semne și a simptome clinice prezente) și pe baza investigațiilor paraclinice (biopsie ganglionară, examen imunohistochimic, biopsie osteo-medulară, examen citologic, radiografie de torace, endoscopie, scintigrafie osoasă, CT și RMN).

Examenul clinic al bolnavului poate indica prezența următoarelor semen clinice:

  • Adenopatii latero cervicale, axilare, inghinale, retroperitoneale sau mediastinale
  • Erupții tegumentare localizate sau generalizate
  • Formațiuni tumorale subcutanate
  • Splenomegalie
  • Hepatomegalie
  • Edem localizat la nivelul toracelui sau la nivelul membrelor superioare sau inferioare
  • Ascită
  • Pleurezie
  • Paloare tegumentară datorată anemiei.

 

Investigații paraclinice:

  • Biopsia ganglionară și examenul imunohistochimic sunt utile pentru identificarea celulelor canceroase la nivelul țesutului ganglionar.
  • Biopsia osteo-medulară și examenul citologic sunt utile pentru depistarea celulelor canceroase la nivelul măduvei osoase (semn de extindere a leziunilor canceroase cu invadare osoasă).
  • Radiografia de torace permite identificarea ganglionilor localizați în profunzime precum și a metastazelor pulmonare.
  • Endoscopia permite identificarea metastazelor la nivelul aparatului digestive.
  • Scintigrafia osoasă poate indica apariția metastazelor osoase.
  • Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN) permite identificarea atât a adenopatiilor localizate în profunzime, care nu pot fi depistate prin celelalte metode imgistice, cât și a metastazelor în organele aflate la distanță de tumora primară. [1], [2], [3], [4]

 

Management terapeutic

În cazul limfomului non-Hodgkin indolent nu se recomandă administrarea tratamentului de specialitate ci urmărirea evoluției bolii (atitudinea expectativă watch and wait). În caz de agravare a simptomatologiei clinice cu creșterea în dimensiuni a adenopatiilor se recomandă administrarea tratamentului chimioterapic. În cazul în care pe parcursul evoluție boala nu se agravează nu se recomandă administrarea tratamentului cu citostatice.

În cazul limfomului non-Hodgkin agresiv se instiuie tratament polichimioterapic. Dintre medicamentele citostatice administrate amintim: Ciclofosfamida, Doxorubcina, Vincristina, Cisplatina, Citarabina, Metotrexat. În cazul limfomului non-Hodgkin agresiv, care nu răspunde la polichimioterapie se indică transplant de celule stem asociat chimioterapiei în doze mari, imunoterapie (Rituximab) asociată chimoterapiei și radioterapie.   [1], [2], [3], [4]

 

 

Bibliografie:

  1. Victor Stoica, Viorel Scripcariu, Compendiu de specialități medico-chirurgicale vol.I, Editura Medicală, București, 2016
  2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, 2014
  3. What Is Non-Hodgkin Lymphoma?, link: https://www.cancer.org/cancer/non-hodgkin-lymphoma/about/what-is-non-hodgkin-lymphoma.html
  4. Non-Hodgkin Lymphoma, link: http://emedicine.medscape.com/article/203399