LYSTHENON, fiole de 0,1 g/5 ml

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina |
Reacții adverse | Supradoza |

Detalii Lysthenon 0,1g/5ml

Denumirea comerciala: LYSTHENON 0.1g/5ml
Denumirea comuna internationala: SUXAMETHONII CHLORIDUM – 0.1g/5ml
Forma farmaceutica: solutie injectabil
Bucati: 5 solutie injectabil
Doza (concentratia): 0.1g/5ml
Forma de prezentare: CUTIE CU 5 FIOLE DIN STICLA INCOLORA X 5 ML
Producator: TAKEDA
Tara: Austria
Cod CIM: W61717001

Cod ATC: M03AB01
M – sistemul muscular-scheletic
M03 – miorelaxante
M03AB – derivati de colina

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Medicamentul nu este listat.

Indicații

Lysthenon este utilizat exclusiv în timpul anesteziei generale pentru a facilita intubaţia endotraheală, în faza de inducţie secvenţială rapidă când este necesară relaxarea musculară rapidă în timpul intervenţiilor chirurgicale: ocluzie intestinală, abdomen acut, operaţie cezariană, proceduri în situaţii acute la pacienţi care au consumat alimente şi pentru a atenua spasmele în timpul terapiei electroconvulsive (ECT).

Doze

Doza la adolescenţi cu vârsta de peste 12 ani şi adulţi

Doză unică pentru intubaţie: 1- 1,5 mg/kg.

Doza la copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 12 ani

La copii cu vârsta sub 12 ani: 1 mg/kg.

Doza la nou-născuţi şi la copii cu vârsta sub 1 an

Nou-născuţi şi copii mici: 1-2 mg/kg. Nou-născuţii necesită o concentraţie mai mare de succinilcolină într-un mg/kg (volum mai mare de distribuţie). Dozele echipotente de succinilcolină au aceeaşi durată de acţiune la toate grupele de vârstă, deşi activitatea colinesterazei plasmatice până la vârsta de 6 luni este de numai 40-50% în raport cu nivelul înregistrat la adulţi (vezi pct. 4.5).

Doza la pacienţii obezi

În cazul acestor pacienţi doza trebuie calculată în funcţie de greutatea ideală, nu pentru greutatea corporală reală.

Doza la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală şi cu afecţiuni cardiace

Nu este necesară o doză specială, dar trebuie respectate indicaţiile de la pct. 4.3 şi pct. 4.4.

Modul de administrare

Lysthenon este administrat intravenos, sub forma unei doze unice de soluţie injectabilă, în timpul anesteziei generale. Efectul se obţine după 30-60 de secunde şi durează aproximativ 2-6 minute. Lysthenon nu trebuie administrat sub formă de perfuzie continuă (vezi pct. 4.4).

Manipularea fiolelor OPC (one-point-cut) Fiolă este casabilă.

Nu este necesară folosirea unei pile.

Punctul colorat trebuie orientat în sus.

Se agită pentru ca soluţia să coboare spre baza fiolei. Se trage în jos de vârful fiolei pentru a-l rupe.

Contraindicații

Hipersensibilitate la clorură de suxametoniu sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; Pacienţii predispuşi la hipertermie malignă.

Pacienţii cu hiperkaliemie şi care prezintă risc de hiperkaliemie (insuficienţă renală severă): hiperkaliemie excesivă la pacienţii predispuşi poate avea drept rezultat stop cardiac.

Arsuri severe, politraumă.

Infecţii abdominale severe, septicemie.

Imobilizare pe termen lung (pacienţi care beneficiază de terapie intensivă). Leziuni care au perforat ochiul (presiune intraoculară crescută).

Presiune intracraniană crescută.

Tulburări neuromusculare cum sunt miotonie, poliomielita, scleroză amiotrofică laterală, scleroză multiplă, toate formele de distrofie musculară, miastenia gravis.

Degenerare a motoneuronilor spinali care determină atrofie musculară secundară (atrofie musculară spinală).

Deficit congenital de colinesterază.

Atenționări

Ca relaxant muscular depolarizant, clorura de suxametoniu produce paralizia muşchilor respiratori fără a influenţa starea de conştientă a pacientului. Din acest motiv, clorura de suxametoniu poate fi administrată exclusiv în timpul anesteziei generale de către un anestezist sau clinician cu experienţă, caz în care trebuie să fie disponibile mijloacele necesare pentru intubaţie endotraheală şi ventilaţie artificială şi, dacă este necesar, reanimare.

Efectele parasimpatomimetice care includ, de exemplu, de la bradicardie la asistolă, hipotensiune arterială şi hipersalivaţie, pot fi prevenite în cea mai mare parte, sau atenuate prin administrarea de atropină.

Totuşi, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiace şi pulmonare.

Efectele cardiace sunt mai frecvente la copii (iniţial bradicardie, apoi tahicardie, posibil ritm nodal, posibil puls bigeminal). S-au înregistrat cazuri de deces la copii şi adolescenţi ca urmare a rezistenţei la terapie. În unele din aceste cazuri existaseră afecţiuni neuromusculare nedetectate anterior.

În funcţie de vârsta pacientului, incidenţa aritmiilor este sporită dacă este administrată o a doua doză într-un interval de 15 minute după prima (vezi pct. 4.8).

Din această cauză şi din motivele prezentate mai jos, nu trebuie injectate doze repetate de clorură de suxametoniu şi nu trebuie administrat prin perfuzare continuă.

Clorura de suxametoniu este hidrolizată şi astfel inactivată de colinesterază sau de pseudocolinesteraza care se găseşte în plasmă. De aceea, durata efectului suxametoniului depinde în primul rând de concentraţia şi activitatea acestei enzime.

Deficitul de colinesterază sau de pseudocolinesterază poate prelungi efectul clorurii de suxametoniu. Cauza deficitului de colinesterază poate fi genetică, poate fi rezultatul unor tulburări severe ale funcţiei hepatice, al insuficienţei renale care provoacă dependenţă de dializă, al hipotiroidismului, sau al unor afecţiuni severe cu diferite etiologii (afecţiuni maligne, malnutriţie severă), al arsurilor şi de asemenea, al tratamentului (vezi pct. 4.5). Reducerea fiziologică a colinesterazei apare la nou-născuţi, persoane în vârstă şi în cazul femeilor cu sarcini avansate.

O durată prelungită a efectului suxametoniului este relevantă din punct de vedere clinic în primul rând la pacienţii cu deficit genetic de colinesterază plasmatică. În anumite circumstanţe, la aceşti pacienţi ventilaţia trebuie să continue timp de mai multe ore.

Administrarea repetată a succinilcolinei poate provoca, în acelaşi mod ca şi perfuzarea continuă, modificarea proprietăţilor de blocare ale substanţei (doza cumulativă necesară este de 5-10 mg/kg). Un bloc depolarizant iniţial prelungit (bloc de primă fază) se dezvoltă apoi într-o formă de bloc nedepolarizant de lungă durată (faza II sau bloc dual). În acelaşi mod, un bloc dual apare dacă succinilcolina nu poate fi hidrolizată cu pseudocolinesterază atipică şi astfel se acumulează în fanta sinaptică. Spre deosebire de blocul depolarizant, blocul dual trebuie să fie parţial antagonizabil prin acţiunea inhibitorilor colinesterazei.

După injectarea cu clorură de suxametoniu poate urma o migrare intracelulară şi extracelulară semnificativă a potasiului. O creştere a nivelului de potasiu seric poate determina o hipercalemie asociată cu fibrilaţie ventriculară şi asistolie care pot pune în pericol viaţa pacientului. Pacienţii cu insuficienţă renală şi cei cu arsuri severe, precum şi cei cu politraumă, sunt expuşi în mod deosebit acestui risc.

După injectarea de clorură de suxametoniu apar fasciculaţii musculare temporare, care pot avea ca rezultat mialgii sau dureri musculare. Pre-curarizarea (administrarea unei doze reduse de relaxant muscular nedepolarizant) permite reducerea fasciculaţiei musculare iniţiale şi a mialgiei.

Hipotermia poate potenţa şi prelungi efectul suxametoniului prin încetinirea proceselor fizice şi a celor de la nivelul membranei biochimice.

Efectul suxametoniului poate fi potenţat şi prelungit de hipermagnezemie şi hipocalcemie, datorită inhibării eliberării acetilcolinei din veziculele presinaptice şi de hipocalemie, din cauza reducerii potenţialului membranei în repaus.

Incompatibilitate cu tiopentalul: tiopentalul este incompatibil din punct de vedere chimic cu soluţiile cu pH redus şi cu substanţele oxidante. De aceea, tiopentalul şi suxametoniul nu trebuie injectate în acelaşi timp sau asociate (vezi RCP pentru Tiopental).

Suxametoniul este o substanţă declanşatoare pentru hipertermia malignă (vezi pct. 4.8).

Interacțiuni

Suxametoniul interacţionează cu următoarele medicamente:

Efectele suxametoniului sunt potenţate sau prelungite de către:Anestezicele volatile inhalante (enfluran, desfluran, izofluran, sevoran) au în general un efect predominant relaxant central asupra muşchilor.

Inhibitori de colinesterază: un bloc depolarizant (vezi pct. 4.5) nu poate fi antagonizat de inhibitorii de colinesterază (neostigmină). Este foarte probabil ca efectul să fie intensificat, deoarece este inhibată nu numai activitatea acetilcolinesterazei, ci şi a pseudocolinesterazei şi ulterior chiar şi descompunerea succinilcolinei. (Un bloc dual ar trebui să reacţioneze la inhibitorii colinesterazei, dar şi în acest caz este necesară precauţia).

Picăturile pentru ochi care conţin inhibitori de colinesterază (ecotiopat, edrofoniu, piridostigmină) pot, de asemenea, să intensifice efectul suxametoniului.

  • Citostatice (ciclofosfamide, tiofosfamidă) ca urmare a activităţii reduse a colinesterazei.
  • Antibioticele, în special aminoglicozidele (gentamicină, neomicină, streptomicină).
  • Anestezice locale (procaină, lidocaină) ca urmare a conductanţei reduse a membranei pentru sodiu.
  • Metoclopramidă ca urmare a activităţii reduse a colinesterazei.
  • Sulfat de magneziu: administrarea infuziilor de magneziu trebuie întreruptă cu 20-30 de minute înainte de administrarea clorurii de suxametoniu (vezi pct. 4.4).
  • Antiaritmice (substanţe din clasa I), din cauza conductanţei scăzute pentru sodiu.
  • Antagoniştii de calciu şi diureticele de ansă, din cauza blocării canalului de calciu.
  • Beta-blocante.
  • Litiu.
  • Contraceptive hormonale şi estrogenii, din cauza activităţii reduse a colinesterazei.
  • Glucocorticoizi.
  • Oxitocină, cimetidină.
  • Inhibitori MAO (fenelzină) şi anumite neuroleptice (perfenazină), din cauza activităţii reduse a colinesterazei.
  • Simpatomimeticele, ca urmare a activităţii reduse a colinesterazei.
  • Antiepilepticele atenuează efectul relaxantelor musculare nedepolarizante. Totuşi, a fost semnalată o prelungire a efectului în cazul suxametoniului.
  • Alcoolul şi medicamentele deprimante ale sistemului nervos central pot influenţa efectul suxametoniului.
  • Efectul suxametoniului este atenuat de:
  • Efectele parasimpatomimetice ale suxametoniului pot fi atenuate de atropină (vezi pct. 4.4).
  • Transfuzia concomitentă de sânge sau plasmă reduce efectul Lysthenonului.
  • Efectul suxametoniului asupra altor medicamente:
  • Efectul digitalicelor este potenţat de suxametoniu, ceea ce poate provoca aritmii.

Sarcina

Sarcina

Clorura de suxametoniu se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Clorura de suxametoniu nu traversează placenta.

 

Din cauza concentraţiilor reduse de colinesterază plasmatică din timpul sarcinii, efectul pe care îl are Clorura de suxametoniu poate fi prelungit. Concentraţiile normale de colinesterază plasmatică sunt atinse în general la aproximativ 6 până la 8 săptămâni după naştere (vezi pct. 4.4).

Alăptarea

Nu se ştie dacă clorura de suxametoniu este excretată în laptele matern uman. Mama nu trebuie să alăpteze în timpul intervalului obişnuit care urmează anesteziei sau după administrarea de clorură de suxametoniu.

Conducere auto

Pacienţii nu pot conduce vehicule motorizate şi folosi utilaje timp de minim 24 de ore după administrarea de clorură de suxametoniu în timpul anesteziei generale.

Reacții adverse

Administrarea de Lysthenon poate provoca numeroase reacţii adverse care uneori pot fi periculoase.

Cel mai frecvent întâlnite reacţii adverse sunt: mialgie, fasciculaţie musculară şi hiperpotasemie. Forme uşoare de bradicardie (în special la copii şi mai puţin la adulţi) şi de mioglobinemie sunt foarte frecvente. În plus, sunt frecvente şi creşterea presiunii intraoculare şi intragastrice, precum şi reacţiile alergice cum este eritemul.

Cele mai grave reacţii adverse care trebuie avute în vedere la administrarea fiecărei doze de suxametoniu sunt prezentate în continuare: hiperpotasemie asociată cu aritmie şi stop cardiac, hipertermie malignă, şoc anafilactic, rabdomioliză şi mioglobinurie însoţite de insuficienţă renală.

Reacţiile adverse sunt enumerate în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100, <1/10); puţin frecvente (>1/1,000, <1/100); rare (>1/10,000, <1/1,000); foarte rare (<1/10,000), incluzând cazuri izolate.

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente: reacţii alergice (eritem, urticarie). Rare: bronhospasm.

Foarte rare: şoc anafilactic însoţit de eritem, cu sau fără bronhospasm şi hipotensiune arterială.

Tulburări ale sistemului circulator sanguin şi limfatic

Foarte frecvente: concentaţie plasmatică crescută de potasiu (creşterile uşoare de 0,5 mmol/l sunt cele mai frecvente). Mioglobinemie (identificată la 20% dintre copii şi mai puţin frecventă la adulţi).

Aceste efecte nu depind de doză şi pot fi însoţite sau nu de fasciculaţie musculară. Foarte rare: fibrilaţie ventriculară şi stop cardiac provocate de hipercalemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: hipercalemie care poate pune în pericol viaţa pacientului, porfirie, hipertermie malignă cu sau fără rigiditate musculară (spasm maseter), complicaţii cardiovasculare (tahicardie, tensiune arterială instabilă), nivel ridicat al concentraţiei finale de expiraţie a CO2, temperatură corporală crescută, acidoză severă, hemoglobinurie şi mioglobinurie.

Tulburări oculare

Frecvente: presiune intraoculară crescută.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: apnee prelungită la pacienţii cu tulburări de colinesterază plasmatică, bronhospasm, laringospasm.

Foarte rare: insuficienţă pulmonară întârziată în cazul afecţiunilor neuromusculare, bronhospasm provocat de reacţii anafilactoide, edem laringian, edem pulmonar.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: presiune intragastrică crescută (risc de regurgitare la pacientele gravide, la pacienţii cu hernie hiatală, cu atonie gastrică şi intestinală, ascite precum şi cu tumori intra-abdominale), sialoree.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente: mialgie ca urmare a fasciculaţiei musculare (la aproximativ 60% din totalul pacienţilor), cel mai frecvent la nivelul gâtului, pieptului, umerilor şi spatelui şi, în special la pacienţii mai tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani, fasciculaţie musculară (90%).

Mai puţin frecvente: trismus uşor crescut (până la 60 de secunde) care poate fi atenuat prin administrarea de hipnotice (propofol) şi a unei doze mici de relaxant muscular nedepolarizant.

Rare: contracţie musculară în loc de relaxare (adesea asociată cu miotonie distrofică şi miotonie congenitală). Paralizia prelungită provocată de dezvoltarea unui bloc dual poate fi observată în cazul afecţiunilor neuromusculare şi poate fi dezvoltată de asemenea în urma idiosincraziei (forme ereditare de colinesterază, vezi pct 4.4), supradoză sau concentraţii plasmatice scăzute ale colinesterazei plasmatice.

Foarte rare: rabdomioliză acută la pacienţii cu afecţiuni neuromusculare diagnosticate şi nediagnosticate.

Tulburări cardiace

Foarte frecvente: aritmii (observate la 50% dintre copii şi 20% dintre adulţi după prima doză intravenoasă, cel mai adesea la sugari şi copii mici), vezi pct 4.4.

Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială, tahicardie.

Foarte rare: aritmii ventriculare, fibrilaţie ventriculară provocată de hipercalemie, hipercalcemie, stop cardiac provocat de hipercalemia indusă de clorura de suxametoniu, în special la copii cu afecţiuni musculoscheletice nediagnosticate (distrofie musculară Duchenne). Insuficienţă circulatorie cauzată de reacţii anafilactice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: eritem din cauza eliberării de histamină. Foarte rare: reacţii anafilactoide.

Tulburări renale şi ale tractului urinar

Rare: mioglobinurie şi concentraţii plasmatice crescute de CPK, în principal la copiii cărora li se administrează clorură de suxametoniu şi halotan.

Foarte rare: mioglobinurie care determină insuficienţă renală, în principal la pacienţii cu distrofie musculară (latentă).

Tulburări vasculare

Frecvente: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: presiune intracerebrală crescută.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

Supradoze

Un bloc dual (cunoscut şi sub numele de bloc faza II) poate fi provocat de un dozaj mare sau repetat, adică blocul depolarizant se dezvoltă într-un bloc stabilizant, ceea ce provoacă o relaxare musculară prelungită.

Până la reluarea respiraţiei spontane, trebuie menţinută ventilaţia artificială în timpul sedării complete în secţia de terapie intensivă.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante cu acţiune periferică; derivaţi de colină; codul ATC: M03AB01.

Lysthenon este un blocant muscular depolarizant care provoacă o paralizie flască a musculaturii scheletice prin blocarea transmiterii impulsurilor la nivelul plăcii terminale a neuronului motor. Miorelaxantele depolarizante, printre care suxametoniul, leagă receptorul nicotinergic din regiunea post-sinaptică în acelaşi mod ca şi acetilcolina şi exercită în primă fază un efect agonist. Totuşi, spre deosebire de acetilcolină, rezultatul este o depolarizare a membranei de durată mai lungă („bloc depolarizant” sau „bloc faza I”). Atâta timp cât suxametoniul rămâne legat de receptor, stimularea nu poate avea loc. În timpul acestei etape suxametoniul are un efect antagonic. Depolarizarea membranei poate fi reluată numai după ce suxametoniul se desprinde de receptor.

Clorura de suxametoniu diferă de miorelaxantele non-depolarizante cu acţiune de mai lungă durată prin faptul că efectul apare rapid, în maxim un minut, şi are o durată scurtă de acţiune, aproximativ 2 până la 6 minute. Aceasta permite adaptarea rapidă a relaxării musculare la cerinţele operaţiei, fără a prelungi în mod inutil perioada de relaxare pe o perioadă mai lungă de timp.

Relaxarea musculară are loc în următoarea ordine: muşchiul orbicular al ochiului, muşchii maseteri, muşchii extremităţilor, muşchii abdominali, muşchii glotei şi în cele din urmă diafragma.

Efectul clorurii de suxametoniu este atins în 30-60 de secunde după administrarea intravenoasă şi durează aproximativ 2-6 minute.

Proprietăți farmacocinetice

Metabolizarea

Durata scurtă de acţiune a clorurii de suxametoniu rezultă din inactivarea rapidă prin intermediul colinesterazei serice: clorura de suxametoniu este inactivată în cea mai mare parte imediat după injectarea de colinesterază plasmatică, înainte de a ajunge la placa terminală a neuronului motor. În general, suxametoniul este hidrolizat rapid de colinesteraza plasmatică în colină şi succinilmonocolină (timpul de înjumătăţire plasmatică este sub 1 minut). Succinilmonocolina este un relaxant non- depolarizant cu o potenţă de 20 până la 50 de ori mai mică decât compusul de bază. În consecinţă, viteza de metabolizare este încetinită şi succinilmonocolina este descompusă în acid succinic (inactiv) şi colină (activă).

Pacienţii cu deficit genetic de colinesterază plasmatică: vezi pct. 4.4.

Eliminarea

După ce restul a ajuns la placa terminală a neuronului motor, suxametoniul este difuzat spre exterior. În consecinţă, hidroliza suxametoniului de către colinesteraza plasmatică determină viteza de eliminare, deoarece hidroliza este principalul factor de eliminare. Aproximativ 10% se elimină prin urină, fără a suferi modificări.

Date preclinice de siguranţă

Nu există studii privind toxicitatea cronică, potenţial mutagen sau toxicitate asupra funcţiei de reproducere.