Meningita acută bacteriană – cauze, simptome, diagnostic și tratament

103

Meningita acută bacteriană reprezintă o inflamaţie a meningelui creierului sau măduvei spinării produsă de o infecţie bacteriană.

Etiologie

Meningita acută bacteriană este cauzată de numeroase bacterii, cum ar fi streptococul din grupul B, meningococul (Neisseria meningitis) şi pneumococul ( Streptococcus pneumoniae), aceştia afectând primele două luni de viaţă. La adulţi principala cauză ce duce la apariţia afecţiunii este dată de meningococ şi pneumococ.

Categoriile cu un risc crescut sunt evidenţiate de către alcoolici, şi persoanele cu sinuzite, mastoidite, otite cronice, pneumonie pneumococică, meningită recurentă sau persoanele cu splenectomie.

Meningita cu germeni gram negativi cel mai frecvent cauzată de Escherichia coli, Klebsiella sau Enterobacter o putem întâlni la pacienţii imunodeprimaţi sau în urma traumatismelor cranio-cerebrale, după intervenţiile neuro-chirurgicale ori în cazul infecţiilor nozocomiale.

 

Simptomatologie

Prezentarea clinică obişnuită a unei meningite bacteriene cuprinde :

  • febră
  • cefalee
  • redoare de ceafă
  • vărsături
  • greţuri
  • transpiraţii profuze
  • slăbiciune musculară
  • mialgii
  • fotofobie
  • confuzie, delir.

Pacienţii în stadiul avansat de evoluţie pot dezvolta semne de hipertensiune intracraniană cu comă, bradicardie, hipertensiune şi paralizie de nerv III cu o evoluţie foarte gravă.

 

Diagnostic

Diagnosticul din meningită bacteriană se bazează pe examenul lichidului cefalorahidian, obţinut prin puncţie lombară.

În cazul existenţei edemului papilar (rar) şi/sau a semnelor neurologice focale ce evocă o leziune expansivă intracraniană, trebuie efectuată tomografia sau rezonanţa magnetică, iar puncţia lombară va fi amânată.

Totodată dacă diagnosticul de meningită rămâne o eventualitate importantă, se va institui un tratament antibiotic empiric din momentul realizării imageriei neurologice.

 

Tratament

În suspicionarea unei meningite acute bacteriene se instituie tratamentul cu antibiotic (Ampicilină, Ceftriaxonă) şi corticosteroizi, după prelevarea probelor de sânge pentru culturi.

În cazul în care diagnosticul nu este clar şi pacientul nu prezintă o stare generală foarte proastă, administrarea antibioterapiei va avea loc după obţinerea rezultatelor examenului lichidului cefalo-rahidian.

Tratamentul simptomatic presupune combaterea febrei, tulburărilor electrolitice, deshidratării, convulsiilor şi stării de şoc.

 

Prognostic

Printre agenţii principali patogeni, meningita cu pneumococ duce la cea mai mare mortalitate.

Meningitele cu bacili gram negativi aerobi sunt de foarte multe ori rezistente la tratament, putându-se observa recidive. În plus la aproximativ o treime din pacienţii care au avut meningită bacteriană se întâlnesc sechele neurologice cum ar fi : retard mental, surditate sau întârzierea limbajului, paralizii, crize de epilepsie sau tulburări de comportament.

 

Bibliografie:

  1. Prof. Univ. Dr. Constantin Popa, Neurologie, Editura Naţional, 2001
  2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
  3. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016.