Miastenia gravis – simptome, diagnostic și tratament

Miastenia gravis este o boală autoimună caracterizată printr-un deficit motor şi o fatigabilitate a muşchilor scheletici, putând fi întâlnită mai frecvent la femeile tinere şi bărbaţi în vârstă, însă afecţiunea poate apărea la orice vârstă.

Simptomatologie

Simptomatologia este agravată de activitatea motorie şi ameliorată de repaus, cele mai frecvente simptome întâlnite în miastenia gravis fiind :

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică
  • ptoză palpebrală (căderea pleoapelor)
  • diplopie (apariţia vederii duble)
  • slăbiciune musculară după exerciţiu fizic.

Criza miastenică poate apărea la 10% dintre pacienţi, manifestându-se sub forma unei  tetrapareze severă, generalizată sau o slăbiciune a muşchilor respiratori, ameninţătoare de viaţă apărute adesea în urma unei infecţii.

 

Diagnostic

Diagnosticul de miastenia gravis este evocat de către simptomele specifice bolii relatate mai sus şi confirmat de testul la anticolinesterază folosind edrofonium, un medicament cu durată de acţiune scurtă (5 minute) ce determină o scurtă ameliorare a slăbiciunii musculare, urmat de electromiografie şi determinarea concentraţiei serice a anticorpilor antireceptori de acetilcolină.

La pacientii care se află în criza miastenică sunt necesare investigaţiile pentru identificarea unui factor declanşator infecţios.

 

Tratament

Tratamentul constă în administrarea de anticolinesterazice, corcticosteroizi, imunosupresoare, timectomie (ablaţie chirurgicală a timusului) şi plasmafereză.

Plasmafereza şi anticolinesterazicele ameliorează simptomatologia, iar imunosupresoarele, corticosteroizii si timectomia scad severitatea reacţiei imune.

Pacienţii care se prezintă cu insuficienţă respiratorie necesită intubaţie şi respiraţie mecanică.

 

Bibliografie

  1. Prof. Univ. Dr. Constantin Popa, Neurologie, Editura Naţional, 2001.
  2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014.