Negii genitali (condilomatoza genitala) – simptome, diagnostic și tratament

480
Condilomatoza genitala
Condilomatoza genitala

Vegetațiile veneriene ( negii genitali  sau condiloame ) sunt leziuni hiperplastice uneori pedunculate ale pielii sau ale mucoaselor genitale, produse de papilomavirusul uman (HPV). Unele tipuri de HPV determină leziuni plate endocervicale sau anale care sunt precanceroase.

Perioada de incubație a virusului  Papilloma este cuprinsa intre 2 saptămâni și 8 luni, în medie 10 săptămâni.
Multiplicarea virală și apariția negilor genitali ( condiloamelor ) începe de obicei la un interval de 3 – 6 luni după infectare.

Simptomatologie și diagnostic

Vegetațiile genitale externe ( negii genitali sau condiloame) sunt, de obicei, polipi roz, de dimensiuni mici, moi, umezi, sau polipi gri care se măresc, pot deveni pedunculați și de obicei, se aglomerează în buchete. Suprafețele seamănă cu cea a unei conopide.

La bărbați apar cel mai adesea sub prepuț, pe șanțul coronar, în interiorul meatului uretral și pe frâul penian. Pot apărea în jurul anusului și în rect, mai ales la bărbații homosexuali.

La femei apar mai frecvent pe vulvă, peretele vaginal, cervix și perineu. La femei, negii genitali se pot dezvolta pe vulvă, pereţii vaginului, zona dintre organele genitale externe și anus precum și pe colul uterin. 

Poate apărea prurit sau disconfort în zona genitală sau sângerări în timpul actului sexual

Diagnosticul al condiloamelor este clinic, pe baza anamnezei, examenului obiectiv și a testului HPV.

 

Tratament

Atitudinea terapeutică depinde de dimensiunile leziunilor.

Vegetațiile venerice ( negii genitali sau condiloame ) se pot vindeca fără tratament la pacienții imunocompetenți, dar pot persista și se pot transmite la pacienții cu imunitate mediată celular redusă (ex: în infecția cu HIV).

Nici un tratament nu este pe deplin satisfăcător, recăderile sunt frecvente și necesită tratament. Înaintea aplicării tratamentelor topice, țesuturile din zonă vor fi protejate cu vaselină. După tratament zona respectivă ar putea fi dureroasă.

Pot fi îndepărtate prin crioterapie, electrocauterizare, laser sau excizie chirurgicală, folosind un anestezic local sau general.

Antimicoticele topice (podofilina, podofilotoxina), causticelor (acid tricloracetic) și inductorilor pentru interferon ( imiquimod) sunt larg folosiți dar necesită aplicări multiple timp de săptămâni sau luni și adesea nu au efect.

 

Bibilografie:

  1. Surcel I.V., Grimshaw J., Watson M. – Obstretică şi ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2008.
  2. Manual Merck, editia a XVII-a , editura ALL, 2010.
  3. Manual de medicină Harrison, editura ALL, 2014.